Andrew Schally

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Andrew Schally
Schally portrait.jpg
Date personale
Nume la naștere Andrzej Wiktor Schally Modificați la Wikidata
Născut (90 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Vilnius, Polonia[1] Modificați la Wikidata
Părinți Kazimierz Schally[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Poland.svg Polonia
Flag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Ocupație medic
biochimist Modificați la Wikidata
Activitate
Instituție Universitatea Tulane[*]  Modificați la Wikidata
Alma Mater Universitatea McGill  Modificați la Wikidata
Conducător de doctorat Rudolf Klimek[*]  Modificați la Wikidata
Societăți Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*][3]
Academia Americană de Arte și Științe[*]
Academia de Științe din Ungaria
Academia Rusă de Științe  Modificați la Wikidata
Premii Albert Lasker Award for Basic Medical Research[*] ()[4]
Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină[*] ()[5][6]
Gairdner Foundation International Award[*] (Modificați la Wikidata
Prezență online

Andrzej Viktor „Andrew” Schally (n. 30 noiembrie 1926) este un endocrinolog polono-american și laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (1977), împărțind premiul în acel an cu Roger Guillemin și Rosalyn Sussman Yalow.

Viața și cariera[modificare | modificare sursă]

Schally s-a născut la Wilno, A Doua Republică Poloneză[7] (din 1945 Vilnius, Lituania), ca fiu al generalului de brigadă Kazimierz Schally, care a fost șef de cabinet al președintelui Ignacy Mościcki al Poloniei, și al Mariei (Łącka), o poloneză ce provenea dintr-o familie nobiliară veche și cunoscută.[necesită citare]

În septembrie 1939, când Polonia a fost atacată de Germania Nazistă și  de Uniunea Sovietică, Schally s-a refugiat, împreună cu președintele Poloniei Ignacy Mościcki, cu primul ministru și cu întregul cabinet de miniștri, în România, ce era pe atunci neutră, unde au fost găzduiți.

Am fost norocos să supraviețuiesc holocaustului în timp ce am trăit în cadrul comunității evreiești poloneze din România. Obișnuiam să vorbesc poloneza, româna, idiș, italiana și un pic de germană și rusă, dar le-am uitat aproape complet, iar franceza în care excelam pe atunci nu o mai vorbesc acum fluent.[7]

Imediat după război, în 1945, a trecut prin Italia și Franța în Marea Britanie. Schally a urmat studii în Scoția și Anglia. În 1952 s-a mutat în Canada. El a obținut doctoratul în endocrinologie la Universitatea McGill în 1957. În același an a părăsit Canada pentru a urma o carieră în cercetare în Statele Unite ale Americii, unde a lucrat în principal la Universitatea Tulane. Schally desfășoară în prezent activități de cercetare în endocrinologie la Miami Veteran's Administration Medical Center din Miami, Florida. Cetățean canadian când a plecat din Canada, Schally a devenit cetățean naturalizat al Statelor Unite ale Americii în 1962. El a lucrat câțiva ani la Baylor College of Medicine din Houston, Texas.[7]

El a dezvoltat un nou domeniu de cunoaștere cu privire la controlul creierului asupra chimiei corpului uman. Cercetările sale abordează, de asemenea, metodele de control ale nașterii și hormonii de creștere. Împreună cu Roger Guillemin, el a descris neurohormonul GnRH care controlează FSH și LH.

Schally a primit titlul de doctor honoris causa al Universității Jagiellone din Cracovia. El a obținut în anul 1977 Premiul Nobel pentru Medicină.

El a fost căsătorit cu Margaret Rachel White (de care a divorțat) și cu Ana Maria de Medeiros-Comaru.[8]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Aleksandra Ziółkowska, Korzenie są polskie (The Roots Are Polish), Warsaw, 1992, ISBN 83-7066-406-7.
  • Aleksandra Ziolkowska-Boehm, The Roots Are Polish, Toronto, 2004, ISBN 0-920517-05-6.
  • Nicholas Wade, The Nobel Duel, Garden City, Anchor Press/Doubleday, 1981.