Wilczy Szaniec

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Adăpostul lupului)
Salt la: Navigare, căutare

Coordonate: 54°04′46″N 21°29′37″E / 54.079344°N 21.49355°E / 54.079344; 21.49355

Bârlogul lupului (Wolfsschanze)
Sistem structural de 2 metri beton-armat, realizat de Hochtief AG și OT- Organizația Todt
Sistem structural de 2 metri beton-armat, realizat de Hochtief AG și OT- Organizația Todt
Poziționare
Coordonate 54°04′46″N 21°29′37″E / 54.07944°N 21.49361°E / 54.07944; 21.49361
Localitate Pădurea Gierłoż, Kętrzyn
Județ Kętrzyn County[*]
Țara Flag of Poland.svg Polonia
Edificare
Data începerii construcției 1 decembrie 1940
Data finalizării 21 iunie 1941
Data demolării 25 ianuarie 1945
Constructor   Modificați la Wikidata
Beneficiar Al Treilea Reich

Wilczy Szaniec (în germană Wolfsschanze, în română Bârlogul Lupului) a fost principalul cartier general operativ folosit de Adolf Hitler pe Frontul de Est în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Buncărul este situat în provincia istorică a Mazuriei, la 8 kilometri de orașul Ketrzyn din nord-estul Poloniei. Însumând 80 de construcții fortificate, complexul dispunea de un aerodrom anex și acoperea o suprafață de 27 de hectare. Șapte buncăre din fier-beton, cu o grosime a pereților de până la 8 metri, erau camuflate într-o pădure deasă și înconjurate de sârmă ghimpată și de un câmp minat.[1]

Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler făcut de Claus von Stauffenberg s-a desfășurat aici. Hitler a petrecut în „Bârlogul lupului” mai bine de 800 de zile, ajungând aici prima dată la 23 iunie 1941 și plecând ultima dată de aici la 20 noiembrie 1944.[2] Numele „Bârlogul lupului” i l-a dat chiar Hitler; era folosit în cercuri restrânse la începutul anilor 1930. Aceeași poreclă, „lupul”, a fost sursa de inspirație în alegerea numelor altor două centre de comandă: Wolfsschlucht în Belgia și Wehrwolf în Ucraina.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Wolfsschanze

Complexul de clădiri care încorpora buncărul lui Hitler se întindea pe o suprafață de 6,5 kilometri pătrați și a fost împărțit în trei zone de securitate.

Complexul era deservit de un aerodrom situat în apropiere și de o cale ferată.[2]

Tentativa de asasinat de la Wilczy Szaniec[modificare | modificare sursă]

Hitler împreună cu comisarul de stat Robert Ley, inginerul Ferdinand Porsche și ministrul de război Hermann Göring la Wolfschanze în 1942.

Hitler a sosit la noul său cartier general în 21 iunie 1941, iar din acest loc, pe care îl considera impenetrabil, urma să conducă forțele armate naziste până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Deși nu ieșea decât rar din bârlog, prudența Führer-ului nu a împiedicat tentativa de asasinat, aproape reușită, din 20 iulie 1944, când un grup de ofițeri a reușit să planteze o bombă în interiorul unei serviete. Aceasta a fost livrată de unul dintre membrii conspirației, Claus von Stauffenberg, în anticiparea unei adunări convocate de Hitler. Bomba a fost detonată cu succes, reușind să ucidă patru persoane, nu însă și pe Hitler.

Incidentul a condus la numeroase represalii, inclusiv la 5000 de arestări și la 200 de execuții.[3]

Invitați notabili[modificare | modificare sursă]

Abandonarea buncărului[modificare | modificare sursă]

În octombrie 1944 Armata Roșie a înaintat până la frontiera Prusiei de Est, în timpul Ofensivei Baltice. Hitler a părăsit permanent complexul la 20 noiembrie 1944 și, două zile mai târziu, a dat ordin ca întreg complexul să fie distrus. Buncărele au fost grav avariate de însăși armata nazistă, care a detonat, cu ajutorul unui singur piston, un sistem centralizat de demolare, cu scopul de a împiedica armata sovietică, aflată în plină înaintare, să le folosească.[35]

Cantităţi uriaşe de explozibil au fost folosite pentru a demola buncărele Wolfsschanze. Aici explozia a aruncat în aer acoperişul buncărului, construit din beton armat gros de 2 metri.

Detonarea a avut însă loc abia în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 1945, la zece zile după inițierea ofensivei sovietice Vistula-Oder. A fost folosită o cantitate impresionantă de TNT, doar pentru un buncăr fiind necesare 8 tone de trinitrotoluen. În ciuda folosirii a tone de explozibil, majoritatea clădirilor au fost doar parțial distruse, datorită dimensiunilor uriașe și a structurilor eficient consolidate. Armata Roșie a cucerit complexul fără niciun efort două zile mai târziu, la 27 ianuarie. În aceeași zi, a fost eliberat și Auschwitz-ul. Zona a fost supusă unui procedeu de curățare a minelor terestre (peste 54.000 de mine), care a durat până în anul 1955.[36]

Ruinele s-au păstrat și astăzi, muzeul deschis reprezentând, tot timpul anului, o amintire sinistră a războiului.[37]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cavendish, R. (Ed.) (2009). Locuri Istorice din Patrimoniul UNESCO. În colaborare cu Unesco. Prefațată de Koichiro Matsuura, Director General Unesco. Editura Rao, p. 598.
  2. ^ a b Adăpostul lupului
  3. ^ Cavendish, R. (Ed.) (2009). Locuri Istorice din Patrimoniul UNESCO. În colaborare cu Unesco. Prefațată de Koichiro Matsuura, Director General Unesco. Editura Rao, p. 598.
  4. ^ 11.02.1942, : pict., publisher (pl): National Digital Archives, accesat în  
  5. ^ 10-13.01.1943, : pict., publisher (pl): National Digital Archives, accesat în  
  6. ^ 05/06.08.1944, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  7. ^ 24.03.1942, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  8. ^ 14/15.08.1942, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  9. ^ 25.10.1941, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  10. ^ 18.12.1942, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  11. ^ 17.08.1943, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  12. ^ 28.10.1941, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  13. ^ 15.07.1942, : pict., publisher (pl): National Digital Archives, accesat în  
  14. ^ 07.05.1942, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  15. ^ ??.10.1943, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  16. ^ 08.09.1941, : pict., publisher (pl): National Digital Archives, accesat în  
  17. ^ 16.05.1942, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  18. ^ 06.06.1942, : pict., publisher (pl): National Digital Archives, accesat în  
  19. ^ 18/19.10.1943, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  20. ^ 21.07.1941, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  21. ^ 19.12.1942, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  22. ^ 08.12.1941, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  23. ^ 26.05.1943, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  24. ^ 27/28.06.1942, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  25. ^ 11.09.1941, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  26. ^ 08.01.1943, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  27. ^ 07.12.1941, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  28. ^ 25.08.1941, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  29. ^ 28.08.1941, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  30. ^ 14.09.1943, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  31. ^ 20.07.1944, : pict., publisher (pl): National Digital Archives, accesat în  
  32. ^ 18.09.1943, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  33. ^ 20.10.1941, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  34. ^ 06.07.1943, : pict., publisher (de): Prussian Heritage Image Archive, accesat în  
  35. ^ Cavendish, R. (Ed.) (2009). Locuri Istorice din Patrimoniul UNESCO. În colaborare cu Unesco. Prefațată de Koichiro Matsuura, Director General Unesco. Editura Rao, p. 598.
  36. ^ Ruins of the Reich DVD R.J. Adams (history and ruins of Wolfsschanze)
  37. ^ Cavendish, R. (Ed.) (2009). Locuri Istorice din Patrimoniul UNESCO. În colaborare cu Unesco. Prefațată de Koichiro Matsuura, Director General Unesco. Editura Rao, p. 598.

Legături externe[modificare | modificare sursă]