Cluj-Mănăștur: Diferență între versiuni

← Diferența anterioară Diferența următoare →

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea de la 17 ianuarie 2012 09:35

Mănăștur, în lucrările istorice mai ales Cluj-Mănăștur, (în maghiară Kolozsmonostor, în dialectul săsesc Appesdorf, în germană Abtsdorf, în trad. "Satul Abatelui") este din 1895 parte a municipiului Cluj. Localitatea Cluj-Mănăștur s-a format în jurul Abației Benedictine de aici, de unde-i provine și numele (atât în română, cât și în maghiară și germană).

Începând cu anul 1965 cea mai mare parte a caselor vechiului Mănăștur au fost demolate, pentru a face loc unui mare cartier de blocuri, cel mai mare din oraș. Din anul 2008 Mănășturul deține o primărie de cartier, situată pe Str. Ion Meșter nr. 10.

Istorie

Așezarea Mănăștur a început să se înfiripe în secolul al IX-lea, în jurul ridicăturii de pământ pe care ulterior, în secolul al XI-lea s-a ridicat mănăstirea benedictină care a funționat aici. Mănășturul a fost atestat documentar încă din anul 1063.

Din perioada colonizării germane a Clujului aici începe să se formeze un grup de țărani liberi care deserveau abația. Pe lângă aceștia se vor aduna aici și mulți români, care nu aveau drept de a se așeza în cetatea Clujului.

La CIuj-Mănăștur exista o mănăstire zidită de „quondam Paulus a Macedonia", negustor în Cluj, împreună cu ginerele său, „Georgius Literátus Christophor", de asemenea negustor în Cluj. Vlădica Teofil le dă din soborul ținut în Alba-Iulia la 17 Iunie 1696 lor, și urmașilor lor, dreptul de patronat asupra mănăstirii^[1].

În anul 1895 satul devine parte componentă a orașului Cluj. Conform datelor ultimului recensământ separat pentru Mănăștur, din anul 1890, din totalul de 3.099 de locuitori, 1.569 s-au declarat maghiari, 1.489 români, 16 germani, 5 slovaci ș.a. La începutul secolului al XX-lea satul era unul mixt, româno-maghiar.

La Mănăștur existau în perioada interbelică două parohii, una greco-catolică, deservită de călugării din Ordinul Sf. Vasile cel Mare, care avea drept lăcaș de cult (închiriat pe 30 de ani) Biserica Calvaria, și una romano-catolică, cu sediul pe str. Mănăștur la nr. 4, deservită de iezuiți.

În timpul administrației maghiare din anii 1940-1944 Mănășturul s-a aflat la o distanță de 1km de frontiera cu Regatul Român, situată pe Dealul Feleacului, între Mănăștur și Feleac. Ca buni cunoscători ai locului, unii dintre mănăștureni s-au ocupat în perioada respectivă cu acțiuni de contrabandă și de trafic de persoane, în urma cărora au fost salvate viețile unor evrei.^{[necesită citare]}

În 1946 satul a sprijinit, alături de satele Someșeni și Florești greva studenților din Cluj^[2] și a fost unul dintre principalele puncte de rezistență împotriva instalării comunismului (democrației populare) în zonă. În perioada instalării comunismului satul era cunoscut pentru faptul că la intrare (aproximativ în zona din fața fabricii de bere) sătenii au menținut o pancartă pe care scria cu litere mari: „PÂNĂ AICI DEMOCRAȚIA, DE AICI MĂNĂȘTUR!”^[3] ^[4].

"Mănășturul însemna grădini de vară, restaurante tot la a doua casă, trandafiri. Acolo mi-am trăit studenția mea, era o viață interesantă, iar mănășturenii erau petrecăreți, dădeau tonul. Totul a dispărut, nu mai e nimic", spune istoricul Gheorghe Bodea.

În perioada 1965-1989 casele au fost demolate, iar pe teritoriul satului a fost dezvoltat de către un grup de arhitecți nord-coreeni cartierul cu același nume. Blocurile construite aici au reprezentat locuințe funcționale pentru muncitorii de la Combinatul de Utilaj Greu Cluj-Napoca. Pentru popularea sa au fost aduși oameni de la sate din întregul județ. Locuitorii și-au păstrat și acum spiritul rural, în fața blocurilor existând de multe ori bănci de lemn pe care oamenii stau și povestesc sau joacă cărți. În prezent este cel mai populat cartier al municipiului Cluj-Napoca, cu app. 120.000 de locuitori.

Artere

Străzile cele mai importante sunt:

Calea Mănăștur, care leagă centrul Clujului de carterul Mănăștur și se continuă cu Calea Florești, spre Oradea
Strada Primăverii (fostă "Lingurarilor", fostă "Mareșal Ion Antonescu")
Strada Izlazului
Calea Florești, care leagă Mănășturul de comuna Florești, continuând cu DN1 spre Oradea

Obiective

Biserica Romano-Catolică "Calvaria",
Biserica Ortodoxă "Sfinții Petru și Pavel" (în construcție),
Blocul de Locuințe S4 de pe strada Primăverii, cel mai mare bloc de locuințe din România

Note

^ http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/culturacrestina/1919/BCUCLUJ_FP_279432_1919_008_007_008.pdf Vechile mănăstiri românești din Ardeal
^ Greva studenteasca de la Cluj - 1946
^ Democrația se referă la "democrația populară" instalată de comuniști (acesta era denumirea folosită în acea perioadă)
^ http://www.romanialibera.ro/articol-Inghititorul-de-sate-89420.htm

Referințe

Bodea Gheorghe - Clujul vechi și nou, Cluj-Napoca, 2002
Alicu Dorin - Cluj-Napoca, de la începuturi până azi, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1995
Lukacs Jozsef - Povestea „orașului-comoară”, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2005
Cluj-Napoca - Ghid, Editura Sedona, 2002
Ștefan Pascu, Viorica Marica - Clujul medieval, Editura Meridiane, București, 1969
Ștefan Pascu, Iosif Pataki, Vasile Popa - Clujul, 1957
Aurel Anton - Cluj. Ghid turistic al județului, Editura pentru turism, București 1973

Legături externe

Galerie de imagini

Biserica "Sfinţii Petru şi Pavel", în construcţie din 1995
Imagine din cartier

Imagine din cartier
Blocuri de pe Calea Floreşti
Harta cartierului

Harta cartierului
Blocuri din cartierul Mănăştur - în dreapta se află blocul S4

Blocuri din cartierul Mănăştur - în dreapta se află blocul S4

[1] ttp://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/culturacrestina/1919/BCUCLUJ_FP_279432_1919_008_007_008.pdf Vechile mănăstiri românești din Ardeal

[2] Greva studenteasca de la Cluj - 1946

[3] Democrația se referă la "democrația populară" instalată de comuniști (acesta era denumirea folosită în acea perioadă)

[4] ttp://www.romanialibera.ro/articol-Inghititorul-de-sate-89420.htm

[1]

[2]

[3]

[4]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-[[Fișier:CJROCalvaria 1.jpg|thumb|right|200px|Biserica Calvaria]]
+[[Fișier:CJROCalvaria 1.jpg|thumb|right|200px|<center>Biserica Calvaria din Mănăștur</center>]]
 '''Mănăștur''', în lucrările istorice mai ales ''Cluj-Mănăștur'', (în {{hu|Kolozsmonostor}}, în [[dialectul săsesc]] ''Appesdorf'', în {{de|Abtsdorf}}, în trad. "Satul Abatelui") este din [[1895]] parte a [[municipiul Cluj|municipiului Cluj]]. Localitatea Cluj-Mănăștur s-a format în jurul [[Biserica Romano-Catolică Calvaria de la Cluj-Mănăștur|Abației Benedictine]] de aici, de unde-i provine și numele (atât în română, cât și în maghiară și germană).
@@ Linia 8: / Linia 8: @@
 Din perioada colonizării germane a Clujului aici începe să se formeze un grup de țărani liberi care deserveau abația. Pe lângă aceștia se vor aduna aici și mulți români, care nu aveau drept de a se așeza în [[cetatea Clujului]].
+La CIuj-Mănăștur exista o mănăstire zidită de „quondam Paulus a Macedonia", negustor în Cluj, împreună cu ginerele său, „Georgius Literátus Christophor", de asemenea negustor în Cluj. Vlădica Teofil le dă din soborul ținut în Alba-Iulia
+la 17 Iunie 1696 lor, și urmașilor lor, dreptul de patronat asupra mănăstirii<ref>http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/culturacrestina/1919/BCUCLUJ_FP_279432_1919_008_007_008.pdf Vechile mănăstiri românești din Ardeal</ref>.
 În anul [[1895]] satul devine parte componentă a orașului [[Cluj]]. Conform datelor ultimului recensământ separat pentru Mănăștur, din anul [[1890]], din totalul de 3.099 de locuitori, 1.569 s-au declarat maghiari, 1.489 români, 16 germani, 5 slovaci ș.a. La începutul secolului al XX-lea satul era unul mixt, româno-maghiar.