Wilhelm Lenz
| Wilhelm Lenz | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Frankfurt am Main, Regatul Prusiei, Imperiul German |
| Decedat | (69 de ani)[1] Hamburg, RFG |
| Cetățenie |  Germania |
| Ocupație | fizician cadru didactic universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba germană[4] |
| Activitate | |
| Rezidență | Germania |
| Domeniu | fizică |
| Instituție | Universitatea din Hamburg Universitatea din Rostock |
| Alma Mater | Universitatea Georg-August din Göttingen Universitatea Ludwig Maximilian din München |
| Conducător de doctorat | Arnold Sommerfeld[2] |
| Doctoranzi | Ernst Ising[*] J. Hans D. Jensen Heinzwerner Preuß[*][3] Hans-Jürgen Borchers[*][3] Gerhart Lüders[*] |
Modifică date / text  | |
Wilhelm Lenz (n. , Frankfurt am Main, Regatul Prusiei, Imperiul German – d. , Hamburg, RFG) a fost un fizician german, cunoscut mai ales pentru inventarea modelului Ising[5] și pentru utilizarea vectorului Laplace-Runge-Lenz la studiul atomului de hidrogen din cadrul mecanicii cuantice vechi.[6]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Lenz a absolvit Klinger-Oberralschule, o școală secundară non-clasică din Frankfurt, apoi a studiat matematica și fizica la Universitatea din Göttingen. Între 1908-1911, Lenz și-a facut studiile doctorale sub indrumarea lui Arnold Sommerfeld la Universitatea din München și a obținut titlul de doctor pe 2 martie 1911[7]. După absolvire, a rămas pe la Universitate, devenind asistentul Sommerfeld cu incepere din aprilie 1911, iar la 20 februarie 1914 a obținut abilitarea , devenind privatdocent la 4 aprilie 1914. În timpul Primului Război Mondial, a lucrat ca operator radio în Franța și a primit Crucea de Fier Clasa a Doua din 1916. Din 30 septembrie 1920 a devenit din nou asistentul lui Sommerfeld la Institutul de Fizică Teoretică al Universității din München iar la 11 noiembrie 1920 a fost numit în funcția de profesor extraordinar la aceeași universitate. La 1 decembrie 1920 a devenit profesor extraordinar la Universitatea din Rostock. Din 1921 și până la pensionarea sa din 1956 a fost profesor ordinar de fizică teoretică la Universitatea din Hamburg și director al Institutului de Fizică Teoretică. [8][9][10][11]
Formarea noii catedere de și a institutului de fizică teoretică de la Hamburg a fost urmarea unor progrese făcute de Germania în domeniul fizicii atomice și al mecanicii cuantice și intervenției personale a lui Sommerfeld, care a ajutat mulți dintre studenții săi să obțină statutul profesor la noua catedră.[12]
La Hamburg, Lenz l-a pregătit pe Ernst Ising(d) și J. Hans D. Jensen pentru obținerea titlului de doctor; printre asistenții săi sau numărat Wolfgang Pauli[13]Pascual Jordan,[14] și Albrecht Unsöld(d).[15] Împreună cu Pauli și Otto Stern, Lenz a transformat institutul de la Hamburg într-un centru internațional pentru fizică nucleară. Centrul creat de Lenz a susținut legăturiri științifice și personale strânse cu institutele de fizică teoretică de la universitățile din München (Sommerfeld), Göttingen( Max Born ) și Copenhaga (Niels Bohr).[10][11]
Când Lenz sa retras în 1956, a fost urmat la conducerea centrului de la Hamburg de Harry Lehmann(d).
Publicații[modificare | modificare sursă]
- Wilhelm Lenz Einführungsmathematik für Physiker (Verlagsanstalt Wolfenbüttel, 1947)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Wilhelm Lenz, SNAC, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ a b Genealogia matematicienilor
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Lenz, W (). „Beiträge zum Verständnis der magnetischen Eigenschaften in festen Körpern”. Physikalische Zeitschrift. 21: 613–615.
- ^ Lenz, W (). „Über den Bewegungsverlauf und Quantenzustände der gestörten Keplerbewegung”. Zeitschrift für Physik. 24: 197–207. Bibcode:1924ZPhy...24..197L. doi:10.1007/BF01327245.
- ^ Lenz – Mathematics Genealogy Project. 1911 Dissertation title: Über das elektromagnetische Wechselfeld der Spulen und deren Wechselstrom-Widerstand, Selbstinduktion und Kapazität.
- ^ Mehra, Volume 1, Part 1, p. 334.
- ^ Author Catalog: Lenz Arhivat în , la Wayback Machine. – American Philosophical Society
- ^ a b Lenz Arhivat în , la Wayback Machine. – ETH Zurich
- ^ a b Lenz Biography – Litten
- ^ Other examples besides Lenz at Hamburg, include Peter Debye at the Universitatea din Zürich, Adolf Kratzer(d) at the Universitatea din Münster, and Erwin Fues(d) at the Universitatea din Stuttgart(d), where Sommerfeld’s former student Paul Peter Ewald(d) was already in place. When they were called to other facilities, these personnel effectively became extensions of Sommerfeld’s Institute of Theoretical Physics. See Mehra, Volume 1, Part 1, 1982, p. 335 and Mehra, Volume 5, Part 1, 2001, p. 249.
- ^ Pauli a început ca Hilfsassistent al lui Lenz la Hamburg la . Tot acolo și-a terminat și studiile de Abilitare. Atât Lenz cât și Otto Stern știau de ce este capabil Pauli. Pe atunci, matematicianul Erich Hecke(d) era decan al facultății. Hecke a renunțat la cursul obișnuit și la colocviul de habilitare, ca semn de recunoaștere a competenței lui. Lui Pauli i s-a conferit „venia legendi” și el a ținut prelegerea sa inaugurală la . Vez Mehra, Volumul 1, Partea 2, pp. 487 și 672.
- ^ În 1923, Jordan a mers la Universitatea Georg-August din Göttingen și a adus o importantă contribuție ajutându-l pe Max Born să pună bazele formulării mecanicii cuantice în termeni de mecanică matricială în 1925, dintr-un articol de Werner Heisenberg dat lui Born, în iulie în acel an, pentru revizuire și publicare.
- ^ Unsöld a fost un fost student la doctorat al lui Sommerfeld, care și-a luat diploma în 1927. Vezi Unsöld – Mathematics Genealogy Project.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Mehra, Jagdish(d), and Helmut Rechenberg The Historical Development of Quantum Theory. Volume 1 Part 1 The Quantum Theory of Planck, Einstein, Bohr and Sommerfeld 1900 – 1925: Its Foundation and the Rise of Its Difficulties. (Springer, 2001) ISBN: 0-387-95174-1
- Mehra, Jagdish, and Helmut Rechenberg The Historical Development of Quantum Theory. Volume 1 Part 2 The Quantum Theory of Planck, Einstein, Bohr and Sommerfeld 1900 – 1925: Its Foundation and the Rise of Its Difficulties. (Springer, 2001) ISBN: 0-387-95175-X
- Mehra, Jagdish, and Helmut Rechenberg The Historical Development of Quantum Theory. Volume 5 Erwin Schrödinger and the Rise of Wave Mechanics. Part 1 Schrödinger in Vienna and Zurich 1887–1925. (Springer, 2001) ISBN: 0-387-95179-2
