Tusculum

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tusculum
—  Ruină, sit arheologic și oraș roman[*]  —

Map
Tusculum (Italia)
Poziția geografică în Italia
Coordonate: 41°47′54″N 12°42′39″E ({{PAGENAME}}) / 41.798333333333°N 12.710833333333°E

Țară Italia
Regiune Lazio
città metropolitana d'Italia[*][[città metropolitana d'Italia (administrative divisions of Italy)|​]] Metropola Roma[*]
Comună Frascati
Dispariție Modificați la Wikidata

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
Teatrul din Tusculum așezat înaintea dealurilor Alban (de Thomas Worthington Whittredge, 1860)

Tusculum a fost un oraș în Antichitate și în Evul Mediu, în regiunea Lazio la sud-est de Roma, pe Dealurile Alban, fondat de ladini și care în secolul al VI-lea î.Hr. era condus de etrusci. În Tusculum și în jurul lui, cetățenii romani bogați (între care chiar Cicero) și-au construit vile.[1] Săpăturile arheologice au scos la iveală orașul antic aflat pe Monte Tuscolo lângă localitatea Frascati, în districtul Grottaferrata.

Tusculum în Antichitate[modificare | modificare sursă]

Monte Tusculum cu Villa Aldobrandini (c. 1600)

Numele Tusculum derivă probabil din numele latin al etruscilor (în latină Etrusci, Tusci).[2] După ce în jurul anului 496 î.Hr. orașul Tarquinia (condus tot de etrusci) a fost înfrânt, Tusculum s-a supus romanilor fiind primul oraș care a primit (în 381 î.Hr.) drepturi cetățenești romane ca municipium sine suffragio, deci fără a fi atribuit unui tribus astfel neavând drept de vot și de alegere în comunitatea romană.[1] În Războiul latin (340–338 î.Hr.) Tusculum a luptat împotriva Romei, însă după ce a fost înfrânt a primit totuși drepturi cetățenești depline. La 15 ani după încheierea Războiului Latin, tribunul poporului M. Flavius (d. 323 î.Hr.) a înaintat adunării populare un proiect de lege care prevedea ca toți bărbații din orașul Tusculum să fie executați, iar femeile și copiii vânduți ca sclavi însă, din fericire, votul exprimat a fost împotriva lui. În ciuda regulilor dreptului civil, tusculanii, ca „ cetățeni noi”, au beneficiat de bunăvoința „cetățenilor vechi”. Cei din urmă se bucurau de dreptul de a participa la viața politică pe care primii l-au primit după câteva decenii.

Încă de la sfârșitul Republicii Romane în vecinătatea orașului Tusculum s-au aflat vilele în care au locuit nobili romani ca, de exemplu, Lucullus, Caesar, Quintus Hortensius Hortalus, Cato cel Tânăr, Gaius Marius și faimosul Cicero care a scris Tusculanae disputationes („Dezbateri tusculane).

Comitatul Tusculum în Evul Mediu[modificare | modificare sursă]

Între secolul al X-lea și secolul al XII-lea a existat Comitatul Tusculum cu reședința la Tusculum, era condus de o familie care provenea dintre patricienii romani și ai cărei membri au fost numiți Tusculani după numele reședinței lor.

După lungi lupte duse cu Crescenții în secolul al XI-lea, Tusculanii și-au impus puterea în Roma, trei membrii ai familiei devenind papi între 1012 și 1045: Benedict al VIII-lea, Ioan al XIX-lea și Benedict al IX-lea.

În 1167 a avut loc Bătălia de la Tusculum în care arhiepiscopul de Mainz Christian I de Buch și arhiepiscopul de Köln Rainald de Dassel au învins trupele Romei.

După ce în 1191 papa Celestin al III-lea și împăratul Henric al VI-lea au încheiat pace, orașul Tusculum a fost distrus de romani. Ruinele sale (amfiteatru, teatru, cetatea) se află în nord-estul localității Frascati fondată de locuitorii expulzați din Tusculum.

Conți de Tusculum[modificare | modificare sursă]

  • Teofilact I, (d. 915/924), conte de Tusculum;
  • Johannes Crescentius, șambelan papal, conte de Tusculum ca soț al Teodorei a II-a de Tusculum;
  • Grigore I (n.c. 935 – d. înainte de 2 iunie 1013), conte de Tusculum;
  • Teofilact al II-lea (n.c. 980 – d. 9 aprilie 1024), al cărui fiu, conte până în 1012, a devenit papă sub numele Benedict al VIII-lea (1012–1024);
  • Romanus ( d. 6 noiembrie 1032), fratele căruia a fost papă sub numele Ioan al XIX-lea (1024–1032);
  • Alberic al III-lea (n.c. 975 – d. 1032/1044), succedat de fratele său;
  • Grigore al II-lea (n.c. 1000 – d. 1054), succedat de fiul său;
  • Ioan, succedat de fiul său;
  • Teofilact al III-lea (d. 1055), fratele contelui Grigore al II-lea, papă sub numele Benedict al IX-lea (1032–1048);
  • Guido, fratele lui Teofilact al III-lea;
  • Ioan (d. după 1073), fiul lui Guido, Episcop de Velletri și antipapă sub numele Benedict al X-lea (1058–1059);
  • Petru I (n.c. 1000), fratele lui Guido;
  • Octavian, fratele lui Petru I;
  • Tolomeo I (d. 1126), conte de Tusculum;
  • Tolomeo al II-lea (d. 1153), fiul lui Tolomeo I, căsătorit în 1117 cu Berta, o fiică nelegitimă a împăratului Henric al V-lea (din Dinastia Saliană);
  • Gionata, fiul lui Tolomeo al II-lea.

Personalități născute în Tusculum[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Brockhaus Enzyklopädie., vol. 22, Mannheim 1988, ISBN: 3-7653-1122-7, p. 517.
  2. ^ a b „Zur Geschichte des Hauses” (în germană). www.studentenwerk-dresden.de. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Luigi Canina: Descrizione dell’antico Tuscolo., Editura Canina, Rom 1841 (versiune online).
  • Tusculum (rezultate ale cercetătorilor spanioli în Tusculum):
    • I: Humanistas, anticuarios y arqueólogos tras los pasos de Cicerón., Roma, 2001;
    • II: Tuscolo, una roccaforte dinastica a controllo della Valle Latina. Fonti storiche e dati archeologici., Roma, 2006;
    • III: El área extramuros: la villa romana y la iglesia medieval., Roma, 2011;
    • IV: El teatro., Madrid, 2021;
    • V: Las inscripciones latinas de procedencia urbana., Madrid, 2021;
    • VI: La fuente arcaica de Tusculum. Intervenciones arqueológicas de los años 1996-2000., Madrid, 2021;
  • Tommaso di Carpegna Falconieri: Counts of Tusculum, în: Lexicon of the Middle Ages, vol. 8, 1997, pp. 1122–1124.