Teoria alegerii raţionale
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Teoria alegerii raţionale este un concept din filozofia politica utilizat pentru a explica comportamentul agenţilor (economici, sociali, politici, etc.) prin apelul la decizia raţională.
Cuprins |
[modifică] Generalităţi
Teoria alegerii raţionale este considerată o abordare standard în diverse ştiinţe socio-umane. Câteva exemple paradigmatice ar putea fi considerate :
- sociologia : teoria alegerii raţionale tratează interacţiunile sociale, luând forma teoriei schimburilor
- economia
- ştiinţele politice
- psihologia
[modifică] Principii metodologice
Principiul metodologic cel mai important la care face apel teoria alegerii raţionale este principiul individualismului metodologic. Conform acestui principiu, întreg domeniul comportamentului (indiferent de domeniul acestuia) trebuie să fie explicat în termenii calculului raţional, realizat de indivizi care urmăresc doar interesul propriu.
[modifică] Probleme ale teoriei alegerii raţionale
Principalele obiecţii care au fost aduse teoriei alegerii raţionale, pot fi rezumate astfel[1] :
[modifică] Problema acţiunilor colective
Aceasta problemă apare atunci când se încearcă să se explice acele acţiuni care influentează nesemnificativ serviciile de care beneficiază individul.
Un exemplu de acest tip de acţiune ar fi înscrierea într-un sindicat muncitoresc. Practic, fiecare individ în parte, dacă ar face un calcul raţional ar realiza faptul că prin înscrierea sa (în sindicat) ar aduce o creştere practic nulă la puterea de convingere a sindicatului. Astfel, ca şi agent raţional, muncitorul ar trebui să refuze să se înscrie într-un sindicat, deoarece influenţa sindicatului (şi evident, calitatea serviciilor pe care sindicatul le prestează muncitorului)rămâne aceeaşi. Aceasta este problema cunoscută sub numele de "free rider" (blatist). Astfel, unii beneficiază de servicii (serviciile sindicale) fără a plăti nimic în schimb. Aceasta problemă duce la un paradox : daca toţi muncitorii ar gândi în acest fel, nu ar mai apărea nici un sindicat.
Însă, argumentează criticii teoriei alegerii raţionale, avem sindicate. Deci teoria alegerii raţionale nu este un model adecvat pentru explicarea comportamentului individului.
[modifică] Problema normelor sociale
Teoria alegerii raţionale nu poate explica apariţia normelor sociale, în special cele de tipul : altruism, reciprocitate, încredere.
Utilizările clasice ale teoriei alegerii raţionale (ex: Hobbes) au încercat să explice apariţia normelor sociale prin apelul la ideea că prin respectarea acestor norme indivizii se vor situat într-o situaţie reciproc mai avantajoasă din punctul de vedere al costurilor.
Problema fundamentală a acestor explicaţii constă în faptul că ele presupun că oamenii deja au încredere unul în altul. În afara unei încrederi (trust) reciproce iniţiale, nici un fel de înţelegere (care ar duce la norme) nu poate fi realizată.
Însă noţiuni precum altruism, încredere, etc. nu pot face parte din vocabularul primar al unei teorii a alegerii pure fiind astfel nevoie să se apeleze la o teorie hibridă a alegerii pentru a se explica apariţia normelor sociale.
[modifică] Bibliografie
- John Scott, Rational Choice Theory,Understanding Contemporary Society: Theories of The Present, edited by G. Browning, A. Halcli, and F. Webster. (Sage Publications, 2000).
- Robert Keel Rational Choice and Deterrence Theory, Sociology of Deviant Behavior - Sociology 200
- Coleman, J. 1973. The Mathematics of Collective Action. London: Heinemann.
[modifică] Note
- '^ Vezi John Scott, Rational Choice Theory
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
- UNIVERSITY OF TORONTO - FACULTY OF INFORMATION STUDIES Administrative Decision Making in Information Organizations
