Sofronie Miclescu
Sofronie Miclescu (n. 1790 – d. 21 mai 1861) a fost un cleric român, care a îndeplinit rangul de episcop al Hușilor (1826-1851) și apoi pe cel de mitropolit al Moldovei și Sucevei (1851-1861).
Cuprins |
[modificare] Biografie
Mitropolitul Sofronie Miclescu (din botez Sandu Miclescu), fiul marelui vornic Constantin Miclescu și al soției sale Zoe, născută Vârnav, s-a născut în jurul anului 1790 într-o familie de boieri moldoveni, fiind frate cu logofătul Scarlat Miclescu, tatăl mitropolitului Calinic Miclescu. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Secu (1818), apoi trecut la Mănăstirea Neamț; a fost hirotonit ierodiacon (1821) și apoi ieromonah (1824). Pentru merite deosebite este ales episcop de Huși la 26 mai 1826 și hirotonit la 3 iunie același an. Va păstori până în 1851, când este ales mitropolit al Moldovei. În primul an de la alegerea sa ca mitropolit, s-a decretat „legiuirea pentru organizarea învățăturilor bisericești în Moldova”, potrivit căreia se organizau trei tipuri de școli teologice: școli bisericești de ținut, secția primă a seminarului și secția a doua a seminarului, la toate acestea el aducându-și o contribuție deosebită.
În 1957 Mitropolitul Sofonie, împreună cu tot clerul pe care-l păstorea, se opune lui Nicoale Vogoride, acțiunea sa având drept urmarea anularea alegerilor măsluite de către caimacam.
În ultimul an al arhipăstoririi sale a avut loc marele act al Unirii Principatelor (24 ianuarie 1859), față de care la început a manifestat temeri, ezitând să prezideze adunarea electivă din 5/17 ianuarie 1859, fapt ce i-a adus multe insulte din partea guvernului. În cele din urmă și-a adus contribuția sa, cu toată tăria, fiind ales chiar președintele Divanului ad-hoc al Moldovei.
A păstorit Mitropolia Moldovei și Sucevei până la 7 noiembrie 1860, când a fost suspendat și înlăturat din scaun deoarece s-a opus reformelor lui Alexandru Ioan Cuza, care vizau o imixtiune a politicului în treburile Bisericii. Exilat la Mănăstirea Slatina, la fel ca și Veniamin Costache, după paretisisul din 19 ianuarie 1861, i s-a acordat o pensie și a fost chemat să locuiască în Iași.
A murit la Mănăstirea Slatina, la 21 mai 1861, iar rămășițele sale pământești au fost aduse și așezate într-un mormânt săpat în pridvorul mic din biserica voievodală a Mănăstirii Neamț. De ceremonia înhumării sale s-a ocupat locotenentul de mitropolit Chesarie Resmeriță "Sinadon". Lespedea sa de mormânt a fost înlocuită mai târziu, în 1886, pentru că în mormântul său a fost îngropat și nepotul său, mitropolitul Calinic Miclescu.
[modificare] Descendență
| Safta Iordachi-Costachi |
|
|
|
Sandu C. Miclescu |
|
? |
|
|
|
Teodor Vârnav |
|
||||||||||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Constantin Miclescu |
|
|
|
|
|
|
|
Zoe Vărnav |
|
||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Sofronie Miclescu |
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
[modificare] Opera
A tradus din grecește lucrarea episcopului lnochentie de Kamceatca (devenit apoi mitropolit al Moscovei):
- Povățuitoriu la împărăția cerurilor (lași,1846, 6+26+ 116p.),
- Acatistul Sfinților Apostoli Petru și Pavel (Neamț, 1844),
- Slujba Sfântului Modest al Ierisalimului (Neamț, 1849),
- Cinstitul Paraclis al Sfântului Mormânt (imprimat în Ceaslovul de la Neamț, 1874);
Au rămas în manuscris:
- Predicile din prima săptămână a postului mare ale mitropolitului Inochentie al Harkovului (MS. 1712 Bibl. Acad.).
Ca mitropolit, a tipărit la mănăstirea Neamț câteva ediții ale unor cărți de slujbă, precum și Viețile Sfinților, în 12 vol. după traducerea ierodiaconului Sefan de la Neamț (1854-1855).
[modificare] Bibliografie
- Macarie Ciolan, Personalități marcante, bisericești și laice înmormântate în biserica voievodală de la Mănăstirea Neamț
- Împlinirea a șase secole de slujire a lui Hristos în Moldova
