Republica Sovietică Socialistă Uzbekă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Republica Sovietică Socialistă Uzbekă
Ўзбекистон Совет
Социалистик Республикаси
Flag of Uzbek SSR.svg COA Uzbek SSR.png
(În detaliu) (În detaliu)
Deviza de stat:
în limba uzbekă:Бутун дунё пролетарлари, бирлашингиз!
Proletari din toate țările, uniți-vă!
SovietUnionUzbekistan.png
Capitala Samarkand
Tașkent (din 1930)
Limbile oficiale Limba uzbekă și limba rusă.
Președintele Sovietului Suprem Islom Karimov (în momentul proclamării independenței)
Constituită
În cadrul URSS:
 - din
 - până
27 octombrie 1924

13 mai 1925
1 septembrie 1991
Suprafața
 - Totală
 - Apă (%)
Pe locul al 5-lea în cadrul URSS
447.400 km²
4,9%
Populația
 - Totală (1989)
 - Densitatea
Pe locul al 3-lea în cadrul URSS
19.906.000
44,5/km²
Moneda Rubla (Сўм )
Ora locală UTC + 5
Imnul național Imnul RSS Uzbece
Notă: Conform constituției, toate limbile erau egale. Totuși, limba rusă era considerată limba de comunicare interetnică, astfel limba uzbekă era pusă intr-o situație dezavantajoasă..

Republica Sovietică Socialistă Uzbekă a fost numele dat Uzbekistanului cât timp a fost parte a Uniunii Sovietice.

În 1924, frontierele teritoriilor din Asia Centrală au fost schimbate de-a lungul granițelor etnice determinate de Comisarul Poporului pentru Naționalități I. V. Stalin, la ordinul lui Lenin. RSSA Turkestan, Republica Populară Buharan și Republica Populară Horezmian au fost desființate, iar teritoriale au fost împărțite în cinci republici sovietice separate, una dintre ele fiind RSS Uzbekă. În anul următor, RSS Uzbekă a devenit una dintre republicile constituente ale URSS-ului.

RSS Uzbekă cuprindea până în 1929 și RSSA Tadjikă, an în care Tadjikistanul a fost ridicat la un statut egal cu cel al celorlalte republici unionale. În 1930, capitala a fost mutată de la Samarkand la Tașkent. În 1936, teritoriul RSS Uzbece a fost mărit prin absorbția RSSA Karakalpak, pânăîn acel moment parte a RSS Kazahă. Teritorii mai mici au fost schimbate între Kazahstan și Uzbekistan după încheierea celui de-al doilea război mondial.

În 1928, a fost declanșat procesul de colectivizare a agriculturii, încheiat pe la mijlocul deceniului al patrulea.

În perioada 1937-38, în timpul epurărilor staliniste, mai mulți cetățeni uzbeci au fost executați sau trimiși în lagărele de muncă ale Gulagului. Printre cei care au fost judecați și executați pentru acuzații false de naționalism a fost și cel dintâi premier Faizullah Hojaev.

În timpul celui de-al doilea război mondial, numeroase unități industriale au fost mutate din zona primejduită din vestului Uniunii Sovietice în RSS Uzbekă. Un mare număr de ruși, ucrainieni și persoane de alte naționalități au fost strămutați odată cu instalațiile și fabricile mutate, ceea ce a dus la schimbarea compoziției etnice a republicii. Compoziția etnică a Uzbekistanului a fost și mai mult modificată în urma politicii staliniste de deportare a unor întregi etnii suspectate colaboraționism cu puterile Axei. Printre acești deportați s-au aflat coreenii, tătarii din Crimeea și cecenii.

În timpul guvernării sovietice, islamul a devenit principala țintă a luptei ateiste a autorităților comuniste. Guvernul a închis numeroase moschei și școli religioase, clădirile fiind transformate în muzee ale ateismului sau dându-li-se alte folosințe seculare. Uzbecii care au rămas musulmani practicanți au fost declarați naționaliști, unii dintre ei fiind închiși sau executați. Pe de altă parte, guvernarea comunistă a dus la eliminarea analfabetismului, chiar și în zonele îndepărtate rurale.

În domeniul agriculturii, una dintre cele mai importante și mai catastrofale schimbări a fost inițiativa din deceniul al șaptelelea de creștere substanțială a producției de bumbac a țării. Apa necesară pentru irigații a fost luată din râul Amu Darya, ceea ce a dus la dezastrul ecologic din Marea Aral.

Partidul Comunist Uzbek a deținut monopolul politic în republică până în 1990. Primul secretar al partidului a fost în cea mai mare parte a timpului un etnic uzbec. Printre cei mai longevivi conducători s-a numărat Șarof Rașidov (1959 – 1983). Islom Krimov, succesorul lui Rașidov la conducerea Partidului Comunist Uzbec, a devenit liderul comuniștilor rebotezați ca Partidul Democratic al Poporului (PDP), fiind numit președinte al RSS Uzbece în 1990.

Pe 1 septembrie 1991, țara și-a schimbat numele în Republica Uzbekistan, râmânând în mod formal parte a URSS-ului până pe 26 decembrie 1991. După prăbușirea Uniunii Sovietice, Uzbekistanul a devenit o republică independentă. Karimov este în continuare președintele republicii.