Panduri
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pandurii erau trupe neregulate, al căror prim obiectiv era asasinarea ofiţerilor inamici, purtarea unui război de gherilă şi lupta în formaţii desfăşurate. La origine, denumirea de paduri o aveau gărzile de corp înarmate ale nobililor croaţi din secolele XVII-XVIII, din regiunea Slavonia
Au apărut apoi şi în armata habsburgică în secolul al XVIII-lea, în luptele duse între 1740 - 1763 în Silezia, însă nu au fost folosiţi în conflicte pe scară largă, datorită naturii lor specializate.
În secolele XVII-XVIII, denumirea de panduri se dădea şi soldaţilor croaţi, români, unguri şi sârbi din armata habsburgilor, care apărau graniţa de sud a Imperiului Habsburgic împotriva Imperiului Otoman.
Astfel, Tudor Vladimirescu (aprox. 1780 - 1821) a fost conducătorul pandurilor din Valahia. Aici, ei au apărut cel mai probabil în timpul administraţiei austriece asupra Olteniei (1716/1718-1739).
 |
Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa. |
