Ortonectide

Ortonectide
	Două ortonectide de sex feminin din specii diferite
Stare de conservare
	Risc scăzut (LC)
Clasificare științifică
Domeniu:	Eukaryota
Regn:	Animalia
Subregn:	Mesozoa
Încrengătură:	Orthonectida; Giard, 1877
	Modifică text

Ortonectidele (Orthonectida) (din greaca ortho, orthos= drept + necto, nēktos = a înota + ida = sufix pentru taxoni superiori: ordine, clase, unele încrengăturii) este o încrengătură de paraziți puțin cunoscuți ai nevertebratelor marine^[3] care sunt printre cele mai simple animale multicelulare. Denumirea grupului vine de la faptul că adulții înoată în linie dreaptă în masa apei.

Informații biologice[modificare | modificare sursă]

Adulții sunt animale vermiforme minuscule, care consistă dintr-un strat de celule ciliate înconjurând o grupare de celule sexuale. Ortonectidele înoată libere prin corpurile gazdelor, care includ viermii lați, polichetele, bivalvele și echinodermele. Acestea nu sunt hermafrodite, existând masculi și femele.^[4]

Atunci când sunt gata de reproducere, adulții părăsesc gazda, iar spermatozoizii penetrează corpul femelei (adică are loc fertilizarea internă). Zigotul rezultat se dezvoltă într-o larvă cu cili care iese din corpul mamei și caută o gazdă în care să își petreacă stadiul parazitar. Când o găsește, larva își pierde cilii și devine o larvă plasmodială cu sincițiu, care se sparge în multe celule individuale care devin următoarea generație de adulți.^[4]

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Încrengătura Orthonectida conține aproximativ 20 de specii cunoscute, dintre care Rhopalura ophiocomae este cea mai studiată^[3]. Ortonectidele nu se divid în clase sau ordine, și conține doar două familii.

La descoperirea sa în 1877, ortonectidele au fost descrisă ca o clasă^[5] și alteori considerată ca un ordin din Mesozoa (care pe atunci era considerat încrengătură). Studii recente au arătat că ortonectidele sunt destul de diferite de rhombozoare, cealaltă încrengătură din Mesozoa^[3].

Specii cunoscute:

Familia Rhopaluridae Stunkard, 1937
- Genul Ciliocincta
  - Ciliocincta akkeshiensis Tajika, 1979 – Hokkaido, Japonia; în viermi lați (Turbellaria)
  - Ciliocincta julini (Caullery and Mesnil, 1899) – în polichetele din Atlanticul de Nord-est
  - Ciliocincta sabellariae Kozloff, 1965 – Insulele San Juan, WA (SUA); în polichete (Neosabellaria cementarium)
- Genul Intoshia
  - Intoshia leptoplanae Giard, 1877 – Atlanticul de Nord, în viermi lați (Leptoplana)
  - Intoshia linei Giard, 1877 – Atlanticul de Nord, în nemertini (Lineus)
  - Intoshia major Shtein, 1953 – Oceanul Arctic; în gastropode (Lepeta, Natica, Solariella)
  - Intoshia metchnikovi (Caullery & Mesnil, 1899) – Atlanticul de Nord, în polichete și nemertini
  - Intoshia paraphanostomae (Westblad, 1942) – Atlanticul de Nord, în acoele
  - Intoshia variabili (Alexandrov & Sljusarev, 1992) – Oceanul Arctic, în viermi lați (Macrorhynchus)
- Genul Rhopalura
  - Rhopalura elongata Shtein, 1953 – Arctic Ocean, in bivalves (Astarte)
  - Rhopalura gigas (Giard, 1877)
  - Rhopalura granosa Atkins, 1933 – Atlanticul de Nord-est, în bivalve (Pododesmus)
  - Rhopalura intoshi Metchnikoff – Marea Mediterană, în nemertini
  - Rhopalura litoralis Shtein, 1953 – Oceanul Arctic, în gastropode (Lepeta, Natica, Solariella)
  - Rhopalura major Shtein, 1953
  - Rhopalura murmanica Shtein, 1953 – Arctic Ocean, în gastropode (Rissoa, Columbella)
  - Rhopalura ophiocomae Giard, 1877 – Atlanticul de Nord-est, în ofiuride (de obicei Amphipholis)
  - Rhopalura pelseneeri Caullery & Mesnil, 1901 – Atlanticul de Nord-est, în polichete și nemertini
  - Rhopalura philinae Lang, 1954 – Atlanticul de Nord-est, în gastropode
  - Rhopalura pterocirri de Saint-Joseph, 1896 – Atlanticul de Nord-est, în polichete
  - Rhopalura vermiculicola
- Genul Stoecharthrum
  - Stoecharthrum burresoni Kozloff, 1993
  - Stoecharthrum fosterae Kozloff, 1993
  - Stoecharthrum giardi Caullery & Mesnil, 1899 – Atlanticul de Nord-est, în polichete
  - Stoecharthrum monnati Kozloff, 1993 – Atlanticul de Nord-est, în moluște
Familia Pelmatosphaeridae
- Genul Pelmatosphaera
- Pelmatosphaera polycirri Caullery & Mesnil, 1904 – Atlanticul de Nord-est, în polichete și nemertini

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ H. Furuya & J. van der Land (2010). „Orthonectida”. World Register of Marine Species. Accesat în 12 ianuarie 2011.
^ Orthonectida Giard, 1877 (TSN 57409). Integrated Taxonomic Information System.
^ ^a ^b ^c Ben Hanelt, David Van Schyndel, Coen M. Adema, Louise A. Lewis & Eric S. Loker (noiembrie 1996). „The phylogenetic position of Rhopalura ophiocomae (Orthonectida) based on 18S ribosomal DNA sequence analysis”. Molecular Biology and Evolution. 13 (9): 1187–1191. doi:10.1093/oxfordjournals.molbev.a025683. PMID 8896370.
^ ^a ^b Robert D. Barnes (1982). Invertebrate Zoology. Philadelphia, PA: Holt-Saunders International. pp. 247–248. ISBN 0-03-056747-5.
^ Alfred Mathieu Giard (1877). „Sur les Orthonectida, classe nouvelle d'animaux parasites des Échinodermes et des Turbellariés”. Comptes Rendus (în French). 85 (18): 812–814.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Radu V. Gh. Zoologia nevertebratelor. Vol. I. Editura didactică și pedagogică. București 1972
Firă Valeria, Năstăsescu Maria. Zoologia nevertebratelor. Editura Didactică și pedagogică, București, 1977
Matic Z., Solomon L., Năstăsescu M., Suciu M., Pisică C., Tomescu N. Zoologia nevertebratelor, Editura Didactică și Pedagogică. București. 1983
Skolka Marius. Zoologia nevertebratelor. Universitatea “Ovidius” Constanța. 2003
Georgescu, D. Animale nevertebrate. Morfofizioloige. Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 1997.

[1] H. Furuya & J. van der Land (2010). „Orthonectida”. World Register of Marine Species. Accesat în 12 ianuarie 2011.

[2] Orthonectida Giard, 1877 (TSN 57409). Integrated Taxonomic Information System.

[pmid8896370-3] Ben Hanelt, David Van Schyndel, Coen M. Adema, Louise A. Lewis & Eric S. Loker (noiembrie 1996). „The phylogenetic position of Rhopalura ophiocomae (Orthonectida) based on 18S ribosomal DNA sequence analysis”. Molecular Biology and Evolution. 13 (9): 1187–1191. doi:10.1093/oxfordjournals.molbev.a025683. PMID 8896370.

[IZ-4] Robert D. Barnes (1982). Invertebrate Zoology. Philadelphia, PA: Holt-Saunders International. pp. 247–248. ISBN 0-03-056747-5.

[5] Alfred Mathieu Giard (1877). „Sur les Orthonectida, classe nouvelle d'animaux parasites des Échinodermes et des Turbellariés”. Comptes Rendus (în French). 85 (18): 812–814.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]