Tardigrada

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
TardigradaAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Waterbear.jpg
Hypsibius dujardini
Clasificare științifică
Domeniu: Eukaryota
Regn: Animalia
Subregn: Eumetazoa
Supraîncrengătură: Ecdysozoa
Încrengătură: Tardigrada
Spallanzani, 1777
Clase

Tardigradele sunt animale nevertebrate de dimensiuni foarte mici, 1,5 - 0,1 mm lungime. Larvele de abia eclozate au până la 0,05 mm. Tardigradele sunt răspândite pe tot globul, de la 6000 m înălțime în Munții Himalaya[1] până la 4000 metri în adancimiile Pâmântului. Aceste animale pot fi găsite în sol și nisip umed, în apele dulci stătătoare sau lin curgătoare, mai rar în mediul marin. Însă, cel mai des tardigradele au fost observate printre asociațiile licheni și mușchi [2].

Tardigradele sunt capabile să supraviețuiască în condiții extreme, la temperaturi de -273 °C și +151 °C[3][4], și își păstrează vitalitatea circa un deceniu fără apă [5].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Capul nu este delimitat de restul corpului scurt, alcătuit din 4 segmente și înzestrat cu 4 perechi de picioare nearticulate ce se termină cu gheare. Cuticula conține chitină și are loc năpârlire periodică. Datorită dimensiunii, aparatul circulator și respirator lipsesc.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ C.Michael Hogan. 2010. Extremophile. eds. E.Monosson and C.Cleveland. Encyclopedia of Earth. National Council for Science and the Environment, washington DC
  2. ^ Goldstein, B. and Blaxter, M. (2002). „Quick Guide: Tardigrades”. Current Biology 12 (14): R475. doi:10.1016/S0960-9822(02)00959-4. 
  3. ^ Becquerel P. (1950). „La suspension de la vie au dessous de 1/20 K absolu par demagnetization adiabatique de l'alun de fer dans le vide les plus eléve”. C. R. Hebd. Séances Acad. Sci. Paris 231: 261–263. 
  4. ^ Radiation tolerance in the tardigrade Milnesium tardigradum
  5. ^ Crowe, John H.; Carpenter, John F.; Crowe, Lois M. (1 octombrie 1998). „The role of vitrification in anhydrobiosis”. Annual Review of Physiology 60: pp. 73–103. doi:10.1146/annurev.physiol.60.1.73. PMID 9558455 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Doghel, V. A. Zoologia nevertebratelor. Manual pentru studenții fac.de biol:Trad. din l. rusă de L.F. Voloșciuc și I.V. Melian -Ch.: Lumina, 1989. - 600 p. ISBN 5-372-00405-3