Obiecte planetare propuse în religie, astrologie, ufologie și pseudoștiință

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Există o serie de planete sau sateliți a căror existență nu este susținută de dovezi științifice, dar care au fost propuse de diferiți astrologi, pseudo-oameni de știință, teoreticieni ai conspirației sau de anumite grupuri religioase. Unele obiecte au fost propuse de filosofi timpuri și așa ar putea fi considerate ca făcând parte din protoștiință, dar nici unul dintre acestea nu au fost vreodată confirmate științific.

Contra-Pământ[modificare | modificare sursă]

Contra-Pământul este un ipotetic corp ceresc din sistemul solar, fiind prima ipoteză emisă de filosoful presocratic Philolaos pentru a sprijini cosmologia sa non-geocentrică în care toate obiectele din univers gravitează în jurul unui Foc Central. Cuvântul grecesc „Antichthon” înseamnă „Contra-Pământ”.[1]

Lilith[modificare | modificare sursă]

Lilith este numele dat unui al doilea satelit natural ipotetic al Pământului, având aceeași masă ca Luna. A fost propus de către astrologul Walter Gornold (Sepharial)[2] în 1918. Gornold a denumit obiectul pe baza unei legende evreiești medievale, în care Lilith este descrisă ca fiind prima sotie a lui Adam.[3] Gornold a susținut că Lilith era același al doilea satelit pe care omul de știință Georg Waltemath a pretins că l-a descoperit la începutul secolului..[4][5] Gornold, de asemenea, a pretins ca a văzut luna lui Waltemath și a fost de părere că era destul de întunecată pentru a nu fi detectată vizual.[2] Cu toate acestea, sateliții naturali propuși de Georg Waltemath fuseseră deja discreditați de doi astronomi austrieci la începutul secolului.

În 1898, omul de știință hamburgez Dr. Georg Waltemath a anunțat că a localizat a doua lună a Pământului[6] în interiorul unui sistem de mici sateliți naturali ai planetei noastre.[7] Cu toate acestea, după ce comunitatea științifică nu a putut observa nicio lună nouă, ideea unui al doilea satelit natural a fost discreditată.

Planete propuse de L. Ron Hubbard[modificare | modificare sursă]

L. Ron Hubbard, fondatorul scientologiei, a propus, ca parte a cosmologiei sale o confederație galactică, care era formată din 26 de stele și 76 de planete, inclusiv Pământul, care a fost apoi cunoscut sub numele de "Teegeeack".[8][9] O planetă în doctrina scientologică este cunoscută sub numele de Helatrobus.[10][11][12]

Ummo[modificare | modificare sursă]

Ummoism-ul [13] - descrie o lungă serie de afirmații ale unor oameni conform cărora au primit mesaje de la forme de viață extraterestră de pe ipotetica planetă Ummo. S-au înființat mai multe culte, cum ar fi ciudatul grup denumit Fiicele lui Ummo.[14]

Mai mulți oameni din Franța și Spania au declarat că au fost contactați de presupuși extratereștrii de pe planeta Ummo. Consensul general este că totul a fost o farsă elaborată. Vinovatul (sau vinovați) este necunoscut, dar José Luis Jordán Peña a revendicat responsabilitatea pentru toată această farsă.[15]

Dr. Jacques Vallée a declarat că documentele Ummo pot fi o analogie cu creatorii fictivi ai lui Jorge Luis Borges din povestirea sa "Tlön, Uqbar, Orbis Tertius".[16] Istoricul Mike Dash afirmă că acest curent, numit Ummoism, a început la 6 februarie 1966 în Madrid.[17]

Planete propuse de Zecharia Sitchin[modificare | modificare sursă]

Munca lui Zecharia Sitchin a atras multă atenție în rândul ufologilor, printre adepții teoriei extratereștrilor antici și teoreticienii conspirației. El a pretins că a descoperit, prin interpretări proprii ale textelor sumeriene, dovada că rasa umană a fost vizitată de către un grup de extratereștri de pe o planetă îndepărtată din propriul nostru sistem solar. El a înlocuit numele unor zei din mitul Enûma Eliš cu planete ipotetice.

Totuși, deși principalele dovezi ale Sitchin derivă din etimologie și nu pe interpretări cu care comunitatea științifică să fie de acord, oamenii de știință consideră munca lui Sitchin drept pseudoștiință și pseudoistorie.[18][19][20]

Începând cu anul 1995, site-uri web, cum ar fi ZetaTalk au susținut că Nibiru sau Planeta X este o pitică cenușie aflată în prezent în sistemul nostru planetar, care va trece în curând prin apropierea Pământului. Sitchin nu a fost de acord cu data la care a fost ar fi avut loc această trecere.[21]

Serpo[modificare | modificare sursă]

Proiectul Serpo este numele dat unui presupus program top-secret de colaborare a Guvernului Statelor Unite ale Americii cu o planetă extraterestră numită Serpo din Zeta Reticuli.[22].

Rizq[modificare | modificare sursă]

O planetă extrasolară aflată într-un Sistem stelar cu trei stele este considerată de către adepții doctrinei Nuwaubiene ca fiind planeta natală a Annunaki Eloheem. (Doctrina este influențată de relatările contactee Dwight York).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dreyer, John Louis Emil (1953) [1905]. A History of Astronomy from Thales to Kepler. New York, NY: Dover Publications. pp. 37–52. http://www.archive.org/details/historyofplaneta00dreyuoft 
  2. ^ a b Sepharial, A. The Science of Foreknowledge: Being a Compendium of Astrological Research, Philosophy, and Practice in the East and West.; Kessinger Publishing (reprint), 1997, pp. 39-50; ISBN 1-56459-717-2, see
  3. ^ Graves, Robert and Patai, Raphael. Hebrew Myths: The Book of Genesis. New York: Doubleday, 1964, pp. 65-69, ISBN 978-1-85754-661-3, ISBN 1-85754-661-X, Publisher: Carcanet Press Ltd. (October 1, 2004); note this publication refers to "Yalqut Reubeni ad. Gen. II. 21; IV. 8.", see
  4. ^ Bakich, Michael E. The Cambridge Planetary Handbook. Cambridge University Press, 2000, p. 148, ISBN 0-521-63280-3, see
  5. ^ Schlyter, Paul. Hypothetische Planeten, 2008. Retrieved 2008-07-07.
  6. ^ Observatoire de Lyon. Bulletin de l'Observatoire de Lyon. Published in France, 1929, p. 55.
  7. ^ Bakich, Michael E. The Cambridge Planetary Handbook. Cambridge University Press, 2000, p. 146, ISBN 0-521-63280-3, see
  8. ^ Kaufman, Robert (1972). Inside Scientology: How I Joined Scientology and Became Superhuman. New York: Olympia Press. ISBN 0-7004-0110-5. OCLC 533305 
  9. ^ Lamont, Stewart (1986). Religion Inc.: The Church of Scientology. London: Harrap. ISBN 0-245-54334-1. OCLC 23079677 
  10. ^ Leonard, John (1973). Black conceit. Doubleday. p. 78. ISBN 0-385-06776-3. http://books.google.com/books?id=xdUNAAAAIAAJ 
  11. ^ Waldeck, Val. Scientology: What do they believe?. Pilgrim Publications SA. p. 17. ISBN 1-920092-16-1. http://books.google.com/books?id=_3oUPAcfzGwC , Extract of page 17
  12. ^ Malko, George (1970). Scientology: the now religion. Delacorte Press. p. 111. http://books.google.com/books?id=oexJAAAAIAAJ 
  13. ^ Ummoism
  14. ^ Fortean Times Magazine | Articles |
  15. ^ PARANOIA - People Are Strange: Unusual UFO Cults
  16. ^ Vallee, Jacques. Revelations: Alien Contact and Human Deception. (1992, Souvenir Press, ISBN 0-285-63073-3, pages 111-113)
  17. ^ http://www.descopera.ro/descopera-extraterestrii-dintre-noi/7725236-raportul-ummo-si-secretele-vaticanului
  18. ^ sitchiniswrong.com
  19. ^ Zecharia Sitchin”. The Skeptic's Dictionary. http://skepdic.com/sitchin.html. Accesat la 18 septembrie 2009. 
  20. ^ Govert Schilling. The Hunt For Planet X: New Worlds and the Fate of Pluto. Copernicus Books. p. 111 
  21. ^ Andy Lloyd. „Book reviews: The End of Days. http://www.darkstar1.co.uk/theendofdays.html. Accesat la 13 februarie 2008. 
  22. ^ Project Serpo: Fact or Fiction?, Mysteries Magazine, Issue #15, Tim Swartz, November 2006

Legături externe[modificare | modificare sursă]