Marele război

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marele război
La grande guerra

Afișul românesc al filmului
Titlu originalLa grande guerra
Gendramă de război
film de comedie
RegizorMario Monicelli
ScenaristLuciano Vincenzoni
Furio Scarpelli
Mario Monicelli
Agenore Incrocci
ProducătorDino De Laurentiis
Director de imagineLeonida Barboni
Roberto Gerardi
Giuseppe Rotunno
Giuseppe Serrandi
MontajAdriana Novelli
MuzicaNino Rota
ScenografieMario Garbuglia
CostumeDanilo Donati[*]  Modificați la Wikidata
DistribuțieAlberto Sordi
Vittorio Gassman
Silvana Mangano
Bernard Blier
Premiera5 septembrie 1959 (Festivalul de Film de la Veneția)
Durata137 minute
a / n
ȚaraItalia Italia
Franţa Franța
Locul acțiuniiItalia  Modificați la Wikidata
Limba originalăitaliană
germană
Disponibil în românăsubtitrat
PremiiLeul de Aur ()  Modificați la Wikidata
NominalizăriPremiul Oscar pentru cel mai bun film străin ()
International Submission to the Academy Awards[*][[International Submission to the Academy Awards (A film submitted for Academy Awards consideration by a country's approved organization (jury or committee).)|​]] (Italia, )  Modificați la Wikidata
Prezență online
Vittorio Gassman și Alberto Sordi într-o scenă din film
Sordi, Mangano și Gassman într-o pauză de filmare la Marele război

Marele război (titlul original: La grande guerra) este un film artistic de coproducție franco-italiană, realizat în 1959 de regizorul Mario Monicelli, film care aparține proeminentelor lucrări ale genului Commedia all'italiana. Protagoniștii filmului sunt actorii Vittorio Gassman, Alberto Sordi și Silvana Mangano. De asemenea este considerat unul din cele mai bune filme italiene de război și o capodoperă pentru istoria cinematografiei.[1][2]

Conținut[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Anul 1916. Italieni duc lupte crâncene împotriva armatei austro-ungare, pentru eliberarea teritoriului lor. Romanul Oreste Jacovacci și milanezul Giovanni Busacca se cunosc la chemarea sub arme. Oreste promite lui Giovanni că îi rezolvă trecerea la reformă în schimbul unei sume de bani, dar de fapt a fost doar o păcăleală. Cei doi se reîntâlnesc în trenul care îi ducea pe front. După gâlceava de rigoare iscată de Giovanni pentru ce a pățit, încep totuși să se simpatizeze și devin prieteni. Deși au caractere total diferite, sunt uniți totuși în dorința de a evita orice pericol și de a termina nevătămați războiul. Trec prin numeroase peripeții în timpul instrucției, în luptă sau în puținele ore de permisie. În seara premergătoare a unei lupte, amândoi părăsesc compania lor fără permisie. Giovanni petrece noaptea cu prostituata Constantina, care îi șterpelește portofelul. Ziua următoare Giovanni ia parte la bătălia sângeroasă, care se termina prin capturarea de la trupele Austriece a armamentului. Oreste este trimis împreună cu Giovanni în oraș ca să facă rost de provizii. Giovanni întâlnind iarăși pe Constantina, reușește să recupereze portofelul și își dă seama că e îndrăgostit de ea. Oreste și Giovanni rămân peste noapte în oraș, printre altele să scape și de luptele ce se duc în zona unde se afla compania lor.

Dimineața următoare, constată că unitatea lor a fost decimată, iar locuitorii îi tratează ca pe supraviețuitori ai luptei. Amândoi se hotărăsc de data asta, să evadeze. Însă după o discuție cu văduva unui camarad căzut în luptă, se decid să se întoarcă totuși la compania lor, ba mai mult, o ajută pe aceasta dându-i ei toți banii pe care îi aveau. Din nou la companie, sunt trimiși curieri într-o misiune specială dar sunt luați prizonieri de austrieci și sunt interogați, vrând să afle informații despre un ponton construit de italieni pentru transportul de întăriri

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Premii și nominalizări[modificare | modificare sursă]

  • 1960 David di Donatello
    • Premiul cel mai bun actor protagonist pentru Vittorio Gassman și Alberto Sordi
    • Premiul pentru cel mai bun film

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ italiană
    „Astorri-Salvadori, 1999”
    —p. 176
  2. ^ italiană Eletto nel 1999 dai critici della rivista Ciak fra i 100 migliori film della storia

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. it Antonella Astorri, Patrizia Salvadori (). Giunti Editore, ed. Prima guerra mondiale, Volum 1. p. 192. ISBN 88-09-21701-2. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]