Măsura Lebesgue

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Măsura Lebesgue este o modalitate generală de a defini, în spațiul euclidian, "conținutul" unei figuri geometrice, în caz particular, lungime, arie, volum. Numele i se datorează matematicianului francez Henri Lebesgue.

Definiție[modificare | modificare sursă]

Fie spațiul măsurabil înzestrat cu algebra boreliană. Există o unică măsură peste acest spațiu, numită măsură Lebesgue și notată care posedă proprietățile:

  • (invarianță la translație)

Exemple[modificare | modificare sursă]

  • Intervalele   și     au măsura Lebesgue de valoare   .
  • Produsul cartezian al intervalelor și are ca măsură Lebesgue aria .

Vezi și[modificare | modificare sursă]