Mănăstirea Chiajna

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mănăstirea Chiajna - Giulești
Mănăstirea Chiajna - Giulești.jpg
Poziționare
Coordonate Coordonate: 44°28′45.22″N 25°59′53.06″E / 44.4792278°N 25.9980722°E / 44.4792278; 25.998072244°28′45.22″N 25°59′53.06″E / 44.4792278°N 25.9980722°E / 44.4792278; 25.9980722
Localitate București
Țara România
Adresa Cartierul Giulești, pe malul nordic al Dâmboviței, suprapus de Șoseaua de centură și de str. Poiana Trestiei
Creare
Arhitect Johannes Rathner[1][2]
Tip Biserică
Data începerii construcției 1780
Data finalizării 1790
Înălțime 17m
Materiale cărămidă
Domnitor Nicolae Mavrogheni
Clasificare
Cod LMI B-I-s-A-17884

Mănăstirea Chiajna este un monument istoric aflat la marginea Bucureștiului, la limita cartierului Giulești-Sârbi, lângă o groapă de gunoi, subiect al multor legende și mituri urbane. Este clasificat în Lista monumentelor istorice 2010, cu codul LMI: B-I-m-A-17884.01 și adresa pe malul nordic al Dâmboviței, suprapus de Șoseaua de centură și de str. Poiana Trestiei; carou cadastral 3–4, ca partea a ansamblului "Mănăstirea Chiajna - Giulești. Aceleași ruine sunt trecute și ca monument separat, cu numărul B-II-m-A-19650.

Începând din 2008 a fost reluată viața monahală, mănăstirea având hramul „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul”.[3][1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Construcția Mănăstirii Chiajna a început în timpul domniei lui Alexandru Vodă Ipsilanti (1774–1782) și a fost finalizată în timpul domnului fanariot Nicolae Mavrogheni (1786–1790). A fost construită în stil neoclasic, având dimensiuni mari pentru acea vreme: 43 metri lungime și 17 înălțime, ziduri groase de 1 și 2 metri.[1]

Urma să să fie unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult românești ale vremii, însă nu s-a întâmplat așa. Legenda spune că biserica ar fi blestemată.[formulare evazivă] Preoții nu au slujit niciodată în ea, fiind bombardată de către turci chiar înainte de sfințire. Aceștia crezuseră că acolo ar fi fost mai degrabă o cetate, și din acest motiv au încercat să o distrugă. Astfel, toate actele ei au ars în întregime. Cu toate acestea, construcția a rămas în picioare. Abia la cutremurul din 1977 s-a prăbușit turla.

Ciuma[modificare | modificare sursă]

Mănăstirea a fost părăsită pe timpul ciumei din vremea domniei lui Alexandru Ipsilanti. Alte surse susțin că mănăstirea funcționa în 1792, dar a fost părăsită în vremea ciumei, când domnitor era Mihai Șuțu, după ce însuși mitropolitul Țării Românești, Cosma Popescu, a murit din această cauză chiar în această biserică.[4]

O ruină fragilă[modificare | modificare sursă]

Deși ruina a rezistat parțial la bombardamentul turcilor, a rămas foarte fragilă, cupola ei căzând la cutremurul din 1977. Astăzi, la fiecare câteva minute, trec avioane exact pe deasupra bisericii, la altitudine foarte joasă. Din acest motiv, dar mai ales pentru că este amplasată la mai puțin de 20 de metri de calea ferată București–Craiova, mănăstirea are de suferit enorm, cărămizi picând aproape zilnic din ea.[4]

Încercări de restaurare[modificare | modificare sursă]

Unii arhitecți sunt de părere că mănăstirea poate fi restaurată, pentru că o biserică ridicată din temelii ar fi mai costisitoare,[4] pe când reprezentanții bisericii susțin că o construcție nouă ar fi mai accesibilă, însă imposibil de realizat, clădirea fiind protejată prin statutul de monument istoric.[1] Prin 1948, autoritățile comuniste au refuzat cererea episcopului Antim Nica de a se restaura mănăstirea.

Mănăstirea astăzi[modificare | modificare sursă]

Ruina a fost obiectul multor fotografi, impresionând prin dimensiunile sale uriașe (43 metri lungime, 18 înălțime, ziduri groase de 1 și 2 metri).[4] Mulți alpiniști vin aici pentru a o escalada.[1] De-a lungul timpului, biserica a fost folosită ca decor pentru videoclipuri ale unor cântăreți de manele,[5] rock[5][6] sau hip-hop.[7]

În aprilie 2011 ruinele mănăstirii au fost revendicate de Biserica Ortodoxă și se intenționează restaurarea ei.[8][1]

Mituri[modificare | modificare sursă]

Mănăstirea este subiectul mai multor legende urbane.[9][10]

Clopotul[modificare | modificare sursă]

După spusele localnicilor clopotul ar fi fost aruncat în apele Dâmboviței sau ar fi fost furat.[necesită citare] Câteva înregistrări ale acestui sunet au fost făcute publice, însa nu au fost niciodată luate în serios.[necesită citare]

Chipul misterios[modificare | modificare sursă]

Pe unul din ziduri, de sub tencuială, a apărut un chip misterios care seamănă fie cu o domniță, fie cu un înger, sau chiar cu Sfinxul românesc.[10]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f Brodner, Raluca (18 octombrie 2011). „Învierea Mănăstirii Chiajna din Giulești”. Ziarul Lumina. http://ziarullumina.ro/reportaj/invierea-manastirii-chiajna-din-giulesti. Accesat la 12 decembrie 2011. 
  2. ^ Iorga, Nicolae (1926). Scrisori și zapise de meșteri români. București. pp. 42–45 
  3. ^ Sfintele Mănăstiri ale Arhiepiscopiei Bucureștiului”. Arhiepiscopia Bucureștilor. http://arhiepiscopiabucurestilor.ro/Arhiepiscopia-Bucurestilor/sfintele-mnstiri/Page-2.html. Accesat la 12 decembrie 2011. 
  4. ^ a b c d Fodor, Dana (11 mai 2005). „O mănăstire «moartă» în vremea ciumei așteaptă să fie îngropată creștinește”. Adevărul. http://www.adevarul.ro/articole/o-manastire-moarta-in-vremea-ciumei-asteapta-sa-fie-ingropata-crestineste/128937. Accesat la 9 decembrie 2011. 
  5. ^ a b Mateescu, Răzvan (28 noiembrie 2007). „Mănăstirea Chiajna a ajuns decor pentru manele”. Cancan. http://www.cancan.ro/actualitate/intern/manastirea-chiajna-a-ajuns-decor-pentru-manele-11242.html. Accesat la 12 decembrie 2011. 
  6. ^ Praf în Ochi. „1000 de gânduri”. [videoclip]. YouTube. http://www.youtube.com/watch?v=rgvrRr9NRZQ. Accesat la 12 decembrie 2011. 
  7. ^ Tufan, Andreea (21 septembrie 2011). „Trupa B.U.G. Mafia, premiată de YouTube (interviu)”. ProTV Magazin. http://www.protvmagazin.ro/stiri/muzica/a8780744-trupa-b-u-g-mafia-premiata-de-youtube-interviu. Accesat la 12 decembrie 2011. 
  8. ^ Dedicație și responsabilitate”. Ziarul Lumina. 30 septembrie 2011. http://ziarullumina.ro/eveniment/dedicatie-si-responsabilitate. Accesat la 12 decembrie 2011. 
  9. ^ Slujitoru, Cătălina. „Blestemul clopotului îngropat la Mănăstirea Chiajna”. Historia. http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/blestemul-clopotului-ingropat-manastirea-chiajna. Accesat la 12 decembrie 2011. 
  10. ^ a b Bucurescu, Adrian (7 mai 2010). „Chiajna, în mister și ruină”. România Liberă. http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/chiajna-in-mister-si-ruina-185743.html. Accesat la 12 decembrie 2011. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]