Judith de Welf

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Judith (n. 1103 – d. 22 februarie 1131, din Dinastia Welfilor, a fost fiica cea mai mare a ducelui Henric al IX-lea de Bavaria cu soția sa, Wulfhild de Saxonia, fiică a ducelui Magnus de Saxonia cu Sofia de Ungaria.

Familia[modificare | modificare sursă]

Judith a avut trei frați: Henric "cel Mândru", Conrad și Welf și trei surori: Sofia, Wulfhilda și Matilda. Historia Welforum le numește în următoarea ordine: Iuditham, Mahtildem, Sophium, et Wulfildem ca fiind cele patru fiice ale lui Henricus dux ex Wulfilde.[1]

Căsătorie și urmași[modificare | modificare sursă]

La o dată rămasă necunoscută între 1119 și 1121, Judith s-a căsătorit cu Frederic al II-lea de Suabia; această alianță matrimonială venea să unească dinastic casele de Welf și de Hohenstaufen, la acel moment cele mai puternice și mai influente familii din Germania. Historia Welforum precizează că Judith s-a căsătorit cu Friderico Suevorum duci,[2] însă omite să menționeze data evenimentului.

Cei doi au avut următorii copii:

În 1125, la moartea împăratului Henric al V-lea, tatăl Judithei l-a susținut inițial pe soțul ei pentru a succeda ca rege al Germaniei, însă până la urmă și-a acordat sprijinul lui Lothar al III-lea de Saxonia. Defecțiunea lui Henric al IX-lea de Bavaria a creat o dușmănie între casele de Welf și Hohenstaufen care va avea urmări pe termen lung în istoria medievală a Germaniei, până în secolul al XIII-lea. Nu se știe cum această schimbare de poziție a afectat relațiile dintre cei doi soți. Se observă totuși că din căsătoria Judithei cu Frederic nu a mai rezultat niciun copil după nașterea Berthei în 1123.

Moartea[modificare | modificare sursă]

Judith a încetat din viață în 1131 și a fost înmormântată la Waldburg, în Pădurea Heiligen din Alsacia. La puțină vreme după aceea, Frederic s-a căsătorit pentru a doua oară, cu Agnes de Saarbrücken.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Charles Cawley, Medieval Lands, Bavaria, Dukes.
  2. ^ Ch. Cawley

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Charles Cawley, Medieval Lands, Bavaria, Dukes.