Jack Vance

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Jack Vance

John Holbrook Vance (n. 28 august 1916, San Francisco, California) este un autor american de literatură fantastică și științifico-fantastică . Majoritatea operelor sale au fost publicate sub numele de Jack Vance. Vance a publicat 11 romane polițiste ca John Vance Holbrook și 3 sub pseudonimul Ellery Queen. A mai folosit și alte nume: Alan Wade, Peter Held, John van See sau Jay Kavanse[1]. A câștigat mai multe premii: Premiul Hugo în 1963 pentru The Dragon Masters, în 1967 pentru The Last Castle și în 2010 pentru memoriile sale This is me, Jack Vance, un Premiu Nebula în 1966 tot pentru The Last Castle; Premiul Jupiter în 1975; World Fantasy Award în 1984 pentru realizările sale de-o viață și în 1990 pentru Lyonesse: Madouc. A primit Premiul Edgar pentru cel mai bun roman de suspans primul în 1961 pentru The Man in Cage. În 1992 el a fost oaspete de onoare la Worldcon în Orlando, Florida. În 1997 a fost numit un SFWA Grand Master. New York Times Magazine îl descrie în 2009 pe Vance ca fiind una dintre vocile literaturii americane cele mai distinse și subevaluate[2].

A fost influențat de Jeffery Farnol, P.G. Wodehouse și L. Frank Baum, potrivit declarațiilor scriitorului[3]. A influențat scriitori ca Michael Chabon, Frank Herbert, Michael Moorcock, Roger Zelazny, Gene Wolfe, Terry Pratchett, Gardner Dozois, Neil Gaiman, George R. R. Martin, Terry Dowling, Poul Anderson, Robin Hobb, Dan Simmons, Kage Baker, Robert Silverberg, Dean Koontz, Ursula K. Le Guin.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Bibliografie selectivă[modificare | modificare sursă]

Literatură Fantastică[modificare | modificare sursă]

The Dying Earth[modificare | modificare sursă]

Lyonesse[modificare | modificare sursă]

  • Lyonesse: Suldrun's Garden (1983) (altă denumire Lyonesse and Suldrun's Garden)
  • Lyonesse: The Green Pearl (1985) (altă denumire The Green Pearl)
  • Lyonesse: Madouc (1989) (altă denumire Madouc)

Science fiction[modificare | modificare sursă]

Seria The Demon Princes[modificare | modificare sursă]

The Cadwal Chronicles[modificare | modificare sursă]

Alastor[modificare | modificare sursă]

Durdane[modificare | modificare sursă]

Tschai[modificare | modificare sursă]

Romane care nu aparțin unor serii de science fiction[modificare | modificare sursă]

Selecție de nuvele[modificare | modificare sursă]

Thrillere/Polițiste[modificare | modificare sursă]

Colecții de povestiri (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • Future Tense (1964)
  • The World Between and Other Stories (1965)
  • The Many Worlds of Magnus Ridolph (1966)
  • Eight Fantasms and Magics (1969)
  • Lost Moons (1982)
  • The Narrow Land (1982)
  • The Augmented Agent and Other Stories (1986)
  • The Dark Side of the Moon (1986)
  • Chateau D'If and Other Stories (1990)
  • When the Five Moons Rise (1992)
  • Tales of the Dying Earth (1999)
  • The Jack Vance Treasury (2006)
  • Wild Thyme, Green Magic (2009)

Autobiografie[modificare | modificare sursă]

  • This Is Me, Jack Vance! (Subterranean Press, 2009) (a câștigat Premiul Hugo în 2010[4])

Cărți inspirate de Vance[modificare | modificare sursă]

  • A Quest for Simbilis (1974) și The Mines of Behemoth (1997) de Michael Shea
  • Dinosaur Park de Hayford Peirce (Tor, NY, 1994).
  • Fane de David M. Alexander (un prieten vechi al lui Vance). (Pocket Books, NY, 1981).
  • Fools Errant (Aspect Books, 2001), Fool Me Twice (Aspect Books, 2001), Black Brillion (Tor, 2004), Majestrum (Night Shade Books), The Spiral Labyrinth (Night Shade), The Gist Hunter (povestiri) (Night Shade) de Matt Hughes
  • The Pharaoh Contract (Bantam, 1991), Emperor of Everything (Bantam, 1991), Orpheus Machine (Bantam, 1992) de Ray Aldridge
  • Gene Wolfe a recunoscut că The Dying Earth a influențat lucrarea sa The Book of the New Sun.[5]
  • Dan Simmons's Hyperion series (Hyperion, The Fall of Hyperion, Endymion, The Rise of Endymion) are multe ecouri din opera lui Vance, așa cum o recunoaște în mod explicit într-una din cărțile sale de mai târziu.
  • The Golden Age de John C. Wright are unele asemănări cu lucrările lui Jack Vance, inclusiv un limbaj ornamentat și o cultură sterilă în stil baroc răsturnată pe o singură individualitate.
  • The Arbiter Tales (1995–6), trei romane de L. Warren Douglas, au fost puternic influențate de povestirile cu Alastor Cluster ale lui. Primul său roman, A Plague of Change (1992), este dedicat lui Jack Vance.[6]
  • The Dog of the North (2008), o fantezie de Tim Stretton, puternic influențată de lucrările lui Vance, după cum Tim Stretton a confirmat pe blogul său.[7]
  • Songs of the Dying Earth (2009), o antologie în cinstea seriei Dying Earth scrisă de Jack Vance [8]. Antologia a fost editată de George R. R. Martin și Gardner Dozois, amândoi fani ai lui Vance.
  • Jocul video RPG Dungeons and Dragons și literatura asociată utilizează un sistem magic inspirat din seria Dying Earth a lui Jack Vance [9]
  • Două RPG: Lyonesse editat de Men In Cheese și Dying Earth editat de Pelgrane Press.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ All Title Index”. integralarchive.org (Foreverness, the Vance Integral Edition resource site). http://www.integralarchive.org/biblio-3.htm. 
  2. ^ Rotella, Carlo (July 19, 2009). "The Genre Artist". The New York Times Magazine. http://www.nytimes.com/2009/07/19/magazine/19Vance-t.html?_r=1. Retrieved 2009-07-18.
  3. ^ articole în Cosmopolis
  4. ^ http://www.locusmag.com/News/2010/09/2010-hugo-awards-winners/
  5. ^ Suns New, Long, and Short: An Interview with Gene Wolfe by Lawrence Person, Nova Express Online, 1998
  6. ^ Douglas's website
  7. ^ Why I Write and Choosing what to write, blog posts by Tim Stretton
  8. ^ [1]
  9. ^ [2]

Legături externe[modificare | modificare sursă]