Istoria consolelor de jocuri (prima generație)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Prima generație a consolelor de jocuri video a început în anul 1972, odată cu apariția consolei Magnavox Odyssey și a durat până în anul 1977, când producătorii consolelor de stil „pong” au părăsit piața din cauza introducerii consolelor bazate pe microprocesor.[1]

Televiziune interactivă[modificare | modificare sursă]

Inginerul de televiziune Ralph Baer a conceput ideea de televizor interactiv în timp ce construia un televizor pentru compania Loral, în The Bronx, New York. A explorat ideea în continuare în 1966, când a fost inginer șef și manager al diviziunii de design a echipamentului la Sanders Associates. Baer a creat un joc video simplu numit Chase, cu doi jucători, care putea fi afișat pe un televizor standard, în care două puncte se urmăreau reciproc pe ecran. După o demonstrație pentru directorul de cercetare și dezvoltare Herbert Campman, proiectul a fost finanțat și făcut „oficial”. În 1967, Bill Harrison s-a alăturat proiectului și a fost construit un pistol optic dintr-o armă de jucărie, care era îndreptat către o țintă controlată de jucător.

Bill Rusch s-a alăturat proiectului pentru a se spori viteza de dezvoltare și, după puțin timp, un al treilea punct controlat de consolă a fost introdus pentru a se crea un joc ping-pong. Cu mai multă finanțare, au fost create alte jocuri, iar Baer a avut ideea de a comercializa consola către companiile de televiziune prin cablu, care puteau transmite imagini statice ca fundale pentru jocuri. În februarie 1958 a fost prezentat un prototip vicepreședintelui Teleprompter, Hubert Schlafly, care a semnat un acord cu Sanders. Industria televiziunii prin cablu era într-un declin în anii '60 și '70 și din cauza unei lipse de finanțare, echipa a fost nevoită să găsească alternative. Dezvoltarea hardware-ului a continuat, rezultând prototipul „Brown Box”, care avea două controlere, un pistol optic și șaisprezece comutatoare pe consolă cu care se selecta jocul care avea să fie jucat. În a doua jumătate a anului 1969, Baer a semnat un acord cu Magnavox. Principalele modificări ale Magnavox asupra consolei au fost utilizarea circuitelor detașabile pentru schimbarea jocurilor și eliminarea culorilor din grafică, în favoarea unor straturi de material transparent care se aplicau pe ecranul televizorului, pentru a reduce costurile de producție. A fost lansată în mai 1972 sub numele de Magnavox Odyssey.

Comparație[modificare | modificare sursă]

Nume Magnavox Odyssey Magnavox Odyssey 200 Pong Telstar Color TV Game
Fabricant Magnavox Magnavox Atari/Sears Coleco Nintendo
Consolă Magnavox-Odyssey-Console-Set.jpg ODYSSEY200 Konsole.JPG Atarisearspong.png Ctelstar.jpg Nintendo tvgame 6.jpg
Preț la lansare 100 $ 100 – 230 $ 98,95 $ 50 $ 8.300 – 48.000 ¥ (aproximativ 101 – 594,8 $)
Data apariției
  • AN mai 1972
Media casetă indisp. cip încorporat[2] casetă (Telstar Arcade) indisp.
Accesorii pistol optic indisp. indisp. controller indisp.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Wolf, Mark J.P. (2008). The Video Game Explosion. Greenwood Publishing Group. pp. Pagina xviii. ISBN 031333868X, 9780313338687. http://books.google.com/books?id=to5zEwOC9BcC&pg=PR18&dq=1st+video+game+crash+1977#PPR18,M1 
  2. ^ Atari home PONG systems”. Pong-Story. http://www.pong-story.com/atpong2.htm. Accesat la 25 noiembrie 2011. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]