Ioan Ianolide

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ioan Ianolide
Născut(ă) 1919
Dobrotești, Teleorman
Deces 5 februarie 1986
Naționalitate român
Ocupație scriitor

Ioan Ianolide (n. 1919, Dobrotești, județul Teleorman - d. 5 februarie 1986) este un scriitor român, fost deținut politic al închisorilor regimului comunist,[1] membru al Frățiilor de Cruce.

Biografie[modificare | modificare sursă]

După studiile elementare, se înscrie la Facultatea de Drept din București, pe care nu o termină, căci din 1941, ca membru al Frățiilor de Cruce, odată cu așa-numitul grup Gafencu, este întemnițat și timp de 23 de ani peregrinează prin diferite locuri de detenție: Aiud, Gherla, Pitești, Tîrgu Ocna etc.

Alături de Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide a luptat pentru apărarea credinței ortodoxe, făcând parte din grupul misticilor (nume dat chiar de Securitate).

De Valeriu Gafencu îl leagă o prietenie exemplară. Împreună cu Virgil Maxim și Marin Naidim, încearcă să facă din spațiul carceral o Biserică a lui Hristos.

După eliberare, în 1981-1984, persecutat de securitate, scrie pe ascuns sute de pagini. Cartea rezultată, „Întoarcerea la Hristos – document pentru o lume nouă”, publicată la Editura Christiana (București, 2006) este rodul migalei unui grup de maici de la Mănăstirea Diaconești, din comuna Agăș, județul Bacău, asupra manuscrisului greu descifrabil, salvat de „mâna lungă a securității“ prin trimiterea lui în străinătate.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Întoarcerea la Hristos – document pentru o lume nouă, Editura Christiana, București, 2006
  • Deținutul profet, Editura Bonifaciu, 2009

Recepția în străinătate[modificare | modificare sursă]

Germania[modificare | modificare sursă]

Literatura germană care se ocupă cu analizarea terorii comuniste din România folosește actele din dosarul de securitate al lui Ioan Ianolide și scrierile acestuia sursă exemplară pentru evidențierea atrocităților înfăptuite de sistemul comunist.[2][3] Dialogurile purtate cu Vasile Gafencu au fost receptate și analizate cu deosebit interes în publicații cu specific teologic.[4][5]

Statele Unite ale Americii[modificare | modificare sursă]

Exemplul personal al lui Ioan ianolide și mărturiile date de acesta despre atitudinea creștinilor ortodocși în fața morții constituie subiectul unui important studiu publicat în revista "Mortality: Promoting the interdisciplinary study of death and dying"[6]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Deținuții politici ai regimului comunist, în discuție la Muzeul Județean (Alexandria), 8 iunie 2011, Adevărul
  2. ^ Geisler, R.[Hr]: Durch die Hölle der kommunistischen Umerziehung: Neumärtyrer und Bekenner Rumäniens. Wachtendonk 2011. 244p. ISBN 978-3-937129-71-6.
  3. ^ ·http://d-nb.info/1017664811
  4. ^ Wolf, Johannes Alfred: Ioan Ianolide Ein abschließendes Zeugnis über Valeriu Gafencu. În: Der Schmale Pfad. Orthodoxe Quellen und Zeugnisse. Nr. 35 (März-April)/2011.
  5. ^ Wolf, Johannes Alfred: Ioan Ianolide Dialoge mit Valeriu Gafencu. În: Der Schmale Pfad. Orthodoxe Quellen und Zeugnisse. Nr. 35 (März-April)/2011.
  6. ^ Hall, Christine: Human freedom and the enigma of martyrdom in the Romanian Orthodox Church (1944–1964). În: Mortality: Promoting the interdisciplinary study of death and dying. Nr. 2(2014) Vol. 19. p. 152-175.

Legături externe[modificare | modificare sursă]