Inel
Un inel este un obiect decorativ purtat în jurul unui deget, de regulă ca bijuterie. S-au folosit și inele utilitare, ca inelele sigilare, folosite pentru aplicarea de sigilii. Verigheta este tot un inel, dar cu funcție și de formă specială.
Cuprins |
Etimologie [modificare]
Substantivul din română inel este moștenit din latină anellus[1], anelli (în acuzativ singular: anellum).
Verighetă [modificare]
Verigheta este un inel din platină, aur sau argint, simbol al legăturii dintre logodnici sau al uniunii contractate prin căsătoria a două persoane; verigheta este purtată, de obicei, pe degetul inelar stâng (sau drept), denumit de aceea așa în mai multe limbi.
Etimologia substantivului verighetă [modificare]
Substantivul românesc verighetă este un diminutiv al substantivului din română verigă, format cu ajutorul sufixului -etă.[1]
Inelul Pescarului [modificare]
Inelul Pescarului este însemnul Papalității pe care îl primește Papa la începutul pontificatului său. Până în 1842, a avut și rolul de inel sigilar.
Inel sigilar [modificare]
Inelul sigilar este un inel cu funcție dublă: bijuterie și aplicarea de sigilii.
Note [modificare]
Bibliografie [modificare]
- G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983, (1326 de pagini, format 24 cm x 17 cm). Ediția a doua: Editura Humanitas, București. ISBN 9732809337
- Dicționar latin - romîn, Colectivul de elaborare: Redactor responsabil: Rodica Ocheșanu, Redactori: Liliana Macarie, Sorin Stati, N. Ștefănescu, Editura Științifică, București, 1962.
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
Legături externe [modificare]
- Scurtă istorie a inelului: De la vena amoris la otrăvurile familiei Borgia, 24 Octombrie 2011, Daniela Șerb, Historia