Inelul Pescarului
Inelul Pescarului (în latină Anulus piscatoris) face parte oficial din însemnele Papei, pe care Biserica Catolică îl identifică drept succesor al Sfântului Petru, a cărui meserie era cea de pescar. Papa primește acest inel la începutul pontificatului său. Inelul este din aur și îl reprezintă, în basorelief, pe Apostolul Petru pescuind dintr-o barcă.
Inelul Pescarului este un sigiliu utilizat până în 1842 pentru sigilarea oricărui document oficial redactat de Papa sau contrasemnat de el.
Semnificație[modificare | modificare sursă]
Își datorează numele prin faptul că îl reprezintă pe Sfântul Petru pescuind cu plasa din barcă, o evocare a faimoasei pescuiri minunate pe care a realizat-o apostolul în locul în care Isus i-a spus să-și arunce mrejele / plasele, cerându-i apoi: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”[1] (Luca, 5. 1-11).
Din primul mileniu creștin, acest inel autentifică credința episcopului care îl poartă. La origine, acest inel era sigiliul privat al papei, utilizat pentru sigilarea unor acte, de exemplu, enciclice, în opoziție cu bula de plumb, sigiliul său oficial și solemn.
În zilele noastre, Inelul Pescarului nu mai este folosit ca sigiliu, rămânând un însemn al puterii pontificale. După moartea papei, Inelul Pescarului este spart, în mod solemn de către cardinalul Carmelengo[2], în același timp cu sigiliul de plumb, în prezența cardinalilor.
Inelul Pescarului primit de papa Ioan Paul al II-lea era un simplu sigiliu oval, în timp ce inelul purtat de papă îi fusese dat de papa Paul al VI-lea[3].
Inelul Pescarului avut de papa Ioan Paul al II-lea nu a fost distrus ci a fost donat simbolic Sfântului Iosif[4], iar apoi a fost depus de arhiepiscopul Cracoviei Franciszek Macharski în biserica Ordinului Carmeliților Desculți din Wadowice[5], orașul natal al pontifului defunct.
Papa Benedict al XVI-lea a fost primul papă, după secolul al XIX-lea care a purtat Inelul Pescarului; acesta a devenit o lucrare unică, confecționată de bijutierul italian Claudio Franchi, din 35 de grame de aur, gravat pe margini cu inscripția „Benedictus XVI”[6].
În urma renunțării papei Benedict al XVI-lea, Inelul Pescarului purtat de acesta nu a mai fost distrus, ci pur și simplu „bifat” cu zgârieturi și apoi expus la Muzeele Vaticane.[7].
Până la papa Benedict al XVI-lea, Inelul Pescarului era confecționat din aur; succesorul său, papa Francisc, a ales să aibă unul din argint aurit[8].
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Luca, 5. 10
- ^ În general, când se vorbește despre „carmelengo”, se înțelege cardinalul Carmelengo al Sfintei Biserici Romane, care prezidează Scaunul vacant până la sfârșitul conclavului.
- ^ it Il sigillo spezzato, poi l' annuncio al mondo accesat la 14 februarie 2013
- ^ it San Giuseppe, il Padre della Nuova Evangelizzazione accesat la 14 februarie 2013
- ^ it GIOVANNI PAOLO II REGALA IL SUO ANELLO PAPALE PER IL QUADRO DI SAN GIUSEPPE NELLA CHIESA DEI CARMELITANI SCALZI A WADOWICE Arhivat în , la Wayback Machine. accesat la 14 februarie 2013.
- ^ en The Ring of the Fisherman accesat la 30 decembrie 2008.
- ^ fr Retraite Vaticane pour l'anneau de Benoît XVI Arhivat în , la Wayback Machine. accesat la 19 martie 2013 pe site-ul Euronews.
- ^ it Il Papa sceglie l'austerity: l'anello del pescatore non sarà d'oro
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Biblia sau Sfînta Scriptură, Tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte †Iustin Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfîntului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București - 1982.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- en Catholic Encyclopedia: Inelul Prescarului
- en Catholic Encyclopedia: Bulls and Briefs
