Evanghelia după Iacob

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pictură de Giotto di Bondone cu nașterea lui Iisus. Prezența unui bou și a unui măgar, ce încălzesc cu suflarea lor pruncul Iisus, este evidențiată de Proto-Evanghelia lui Iacob[1]

Evanghelia după Iacob, cunoscută și sub numele de Protoevanghelia lui Iacob sau Evanghelia Copilăriei lui Iisus, este o evanghelie apocrifă, scrisă probabil în jurul anului 145 e.n, ce dezvoltă descrierea copilăriei lui Iisus relatată în evangheliile lui Matei și Luca și prezintă o relatare a nașterii și copilăriei Mariei însăși. Este cea mai veche sursă care susține fecioria Mariei nu numai înainte de nașterea lui Iisus ci chiar și după aceea.[2] Vechile manuscrise ce s-au păstrat ale cărții au diferite titluri cum ar fi “ Nașterea Mariei”, “Povestea nașterii Mariei, Mama Domnului”, sau “Nașterea Mariei; Evanghelia lui Iacob".[3]

Autor și datare[modificare | modificare sursă]

Documentul afirmă că ar fi scris de către Iacob: „Eu, Iacob, am scris această istorie în Ierusalim”-XXV.[4] Presupusul ei autor ar fi astfel Iacob cel Drept, despre care textul pretinde că ar fi un fiu al lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară, deci un frate după tată al lui Isus.

Cercetătorii au stabilit că în baza stilului folosit și a faptului că autorul ei nu cunoștea obiceiurile evreiești contemporane lui în timp ce Iacob cel Drept cel istoric le cunoștea cu siguranță, lucrarea este pseudoepigrafă (nu a fost scrisă de persoana cărei i-a fost atribuită).[5] De exemplu lucrarea sugerează că ar fi existat în iudaism fecioare consacrate templului, similare vestalelor din Roma păgână, dar aceasta este puțin probabil să fi fost o practică specifică în Iudaismul clasic, dar este posibil să fi fost întâlnită în vechea cultură eseniana.[6] Celibatul nu a jucat un rol important în iudaism, în care a fi căsătorit și a face copii erau înțelese drept datorii sacre.[7]

Consensul este că a fost compusă în secolul al II-lea e.n. Prima mențiune a cărții este făcută de Origen la începutul secolului al III-lea, care afirmă despre text că, la fel cu o evanghelie după Petru, ea era de apariție recentă și dubioasă, dar era de aceeași părere cu cartea că „frații Domnului” erau fiii lui Iosif cu o nevastă anterioară.[8]

Conținut[modificare | modificare sursă]

Gaudenzio Ferrari, Vestirea lui Ioachim și Ana

Evanghelia lui Iacob este alcătuită din trei părți egale, fiecare având opt capitole :

  • primul capitol conține nașterea unică a Mariei lui Ana, copilăria și consacrarea ei templului.
  • al doilea capitol începe când ea avea 12 ani, și prin îndrumarea unui înger, Sfântul Iosif este ales pentru a-i fi soț.
  • al treilea capitol descrie Nașterea lui Iisus, cu vizita moașelor, fuga și ascunderea lui Iisus din fața lui Irod cel Mare într-un staul și totodată, în paralel, și fuga și ascunderea lui Ioan Botezătorul și a mamei sale (Elisabeta) din fața lui Irod Antipa. [9]

Un punct central al lucrării este Plângerea Anei iar tema principală sublinirea manifestării grației divine în viața Mariei, puritatea acesteia și fecioria ei atât înainte cât și după naștere, dar și în timpul ei, confirmată de moașa după naștere și testată de “Salomea” care probabil este Salomea ce mai târziu va deveni o ucenică a lui Iisus menționată în Evanghelia lui Marcu ca fiind prezentă la crucificare.

Acesta este deasemenea și singurul text care proclamă în mod explicit că Iosif era văduv, cu copii, în momentul în care Maria îi este încredințată. Acest fapt este menționat într-unul din textele lui Origene ce aduce dovezi pentru a demonstra că “rudele Domnului erau copiii lui Iosif cu o soție anterioară".[8]

Printre alte tradiții ce nu sunt prezente în cele patru evanghelii canonice avem nașterea lui Iisus într-o peșteră, omorârea în templu a lui Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul în timpul Masacrului Inocenţilor și vârsta avansată a lui Iosif la nașterea lui Iisus. Nașterea în peșteră s-a păstrat în memoria populară, multe opere de artă ale Renașterii Sieneze[10] și Florentine timpurii cu acest subiect continuând să prezinte același scenariu, care este practic universal în icoanele bizantine, grecești și rusești ale Nașterii lui Iisus.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Wilhelm Schneemelcher, Robert McLachlan Wilson, New Testament Apocrypha: Gospels and related writings, Westminster John Knox Press, 2003, ISBN 0-664-22721-X, p. 65.
  2. ^ Luigi Gambero, "Mary and the fathers of the church: the Blessed Virgin Mary in patristic thought" pp.35-41
  3. ^ Bart D. Ehrman, " Lost Scriptures: Books that did not make it into the New Testament" p.63
  4. ^ http://www.gnosis.org/library/gosjames.htm
  5. ^ Quick Questions (This Rock: August 1990)
  6. ^ Vezi și: http://forums.catholic.com/showthread.php?t=216584 unde apar trimiteri la versete biblice care susțin ideea unor femei, respectiv fecioare, ce erau închinate templelor, cum ar fi Judecători 11, sau Luca 2:36-38
  7. ^ http://www.britannica.com/EBchecked/topic/101371/celibacy/1217/Islam-Judaism-and-Christianity
  8. ^ a b Origene. „The Brethren of Jesus”. Origen's Commentary on Matthew in Ante-Nicene Fathers Volume IX. http://www.ccel.org/ccel/schaff/anf09.xvi.ii.iii.xvii.html. Accesat la 18 septembrie 2008. „But some say, basing it on a tradition in the Gospel according to Peter, as it is entitled, or "The Book of James," that the brethren of Jesus were sons of Joseph by a former wife, whom he married before Mary. Now those who say so wish to preserve the honour of Mary in virginity to the end, so that that body of hers which was appointed to minister to the Word which said, "The Holy Ghost shall come upon thee and the power of the Most High shall overshadow thee," might not know intercourse with a man after that the Holy Ghost came into her and the power from on high overshadowed her. And I think it in harmony with reason that Jesus was the first-fruit among men of the purity which consists in chastity and Mary among women; for it were not pious to ascribe to any other than to her the first-fruit of virginity.” 
  9. ^ http://religiousstudies.uncc.edu/people/jtabor/post-biblicaljohn.html
  10. ^ http://www.metmuseum.org/toah/hd/sien/hd_sien.htm

Legături externe[modificare | modificare sursă]