Drumul Appian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Via Appia

Drumul Appian (latină Via Appia, italiană Via Appia) a fost unul dintre cel mai vechi și importante drumuri romane. Conecta orașele Roma, Brindisi și Apulia din sud-estul Italiei. Via Appia (Via Appia Antica) a fost principalul drum consular din Imperiul Roman.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Via Appia la sud de Porta San Sebastiano (Roma)

Drumul a fost construit de Appius Claudius Caecus (312 î.C.), la început strada avea o lungime de 195 km (Roma - Capua) fiind construită în scopuri militare, pentru înlesnirea deplasării trupelor romane contra samniților. Prin anul 265 î.C. drumul a fost prelungit până la Brundisium (azi Brindisi) devenind un drum comercial important, pentru comerțul cu sclavi și mărfuri din orient.

Via Appia devine unul dintre cele mai imporante drumuri din Imperiul Roman din care cauză va denumit și „Regina Viarum” (regina străzilor). Ruta veche spre Brindisi trecea prin Benevento și Tarent.

În timpul împăratului Traian (114) s-a mai construit o ramură numită „Via Traiana” prin Bari aceasta fiind o scurtătură de două zile de călătorie, astfel drumul de la Roma la Brindisi care dura înainte 14 zile a fost scurtat la 12-13 zile.

Deoarece legea romană interzicea îngroparea morților în regiunile locuite, de-a lungul drumului se află morminte ca a lui Cicero Caecilia Metella[1], iar în în nișele din catacombe fiind îngropați săracii (Catacombele San Sebastian, Domitilla și Calixtus).

În prezent Via Appia (Strada 7) este circulată pe toată lungimea ei (540 km), o parte fiind asfaltată, dar cea mai mare parte este pietruită în timpul romanilor.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Drumul Appian

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ fiica lui Quintus Caecilius Metellus Creticus, nora lui Marcus Licinius Crassus