Drumul Appian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte sensuri vedeţi Drum (dezambiguizare).

Drumul Appian (latină Via Appia, italiană Via Appia) a fost unul dintre cel mai vechi şi importante drumuri romane. Conecta oraşele Roma, Brindisi şi Apulia din sud-estul Italiei. Via Appia (Via Appia Antica) a fost principalul drum consular din Imperiul Roman.

[modifică] Istoric

Via Appia

Drumul a fost construit de Appius Claudius Caecus (312 î.C.), la început strada avea o lungime de 195 km (Roma - Capua) fiind construită în scopuri militare, pentru înlesnirea deplasării trupelor romane contra samniţilor. Prin anul 265 î.C. drumul a fost prelungit până la Brundisium (azi Brindisi) devenind un drum comercial important, pentru comerţul cu sclavi şi mărfuri din orient.

Via Appia devine unul dintre cele mai imporante drumuri din Imperiul Roman din care cauză va denumit şi „Regina Viarum” (regina străzilor). Ruta veche spre Brindisi trecea prin Benevento şi Tarent.

In timpul împăratului Traian (114) se va mai construi o ramură numită „Via Traiana” prin Bari aceasta fiind o scurtătură de două zile de călătorie, astfel drumul de la Roma la Brindisi care dura 14 zile va fi scurtat la 12-13 zile.

Deoarece legea romană interzicea îngroparea morţilor în regiunile locuite, de-a lungul drumului se află morminte ca a lui Cicero Caecilia Metella^[1], iar în în nişele din catacombe fiind îngropaţi săracii (Catacombele San Sebastian, Domitilla şi Calixtus).

In prezent Via Appia (Strada 7) este circulată pe toată lungimea ei (540 km), o parte fiind asfaltată, dar cea mai mare parte este pietruită în timpul romanilor.