David Horowitz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
David Horowitz
Date personale
Născut (85 de ani)[1][2][4] Modificați la Wikidata
Forest Hills⁠(d), New York, SUA Modificați la Wikidata
CopiiBen Horowitz[*][[Ben Horowitz (American businessman)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Religieagnosticism Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
autor de non-ficțiune[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[5] Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Republican  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Columbia
Universitatea Berkeley din California
William Cullen Bryant High School[*][[William Cullen Bryant High School (high school in New York, United States)|​]]
Mișcare/curent literarNeoconservatorism  Modificați la Wikidata
Note
PremiiBursă Guggenheim[*]​[3]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

David Joel Horowitz (n. , Forest Hills⁠(d), New York, SUA) este un scriitor conservator american. Este fondator și președinte al centrului David Horowitz Freedom Center⁠(d) (DHFC), editor al FrontPage Magazine⁠(d) și director al Discover the Networks⁠(d), un site care urmărește adepții și organizațiile stângii politice.

Fost redactor al revistei Salon, Horowitz a scris numeroase cărți împreună cu autorul Peter Collier⁠(d), printre care patru despre puternicele familii din politica americană a secolului al XX-lea. Cei doi au abordat în lucrările lor și critica culturii⁠(d).

Din 1956 până în 1975, Horowitz a fost un militant al Noii Stângi⁠(d). A ajuns să respingă valorile progresiste și a devenit un susținător al neoconservatorismului.[6] Horowitz și-a prezentat metamorfoza ideologia în memoriile sale din 1996 Radical Son: A Generational Odyssey.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut în cartierul Forest Hills⁠(d) din Queens, New York City,[7][8] Horowitz este fiul profesorilor de liceu evrei Phil și Blanche Horowitz. Tatăl său a predat engleză⁠(d), iar mama sa a predat stenografie.[7] Familia mamei sale a emigrat din Rusia imperială la mijlocul secolului al XIX-lea, iar familia tatălui său a părăsit Rusia în 1905 într-o perioadă măcinată de pogromuri antievreiesti⁠(d). Bunicul său patern a locuit în Mazyr⁠(d), un oraș din Belarusul modern, înainte de a pleca în SUA.[9] În 1940, familia s-a mutat în cartierul Long Island City⁠(d) din Queens.[7]

În perioada sindicalizării și a Marii crize economice, Phil și Blanche Horowitz au fost membri seniori ai Partidului Comunist American și susținători ai lui Iosif Stalin. Aceștia au părăsit partidul după ce Hrușciov și-a publicat raportul în 1956 despre crimele comise de Stalin împotriva populației sovietice.[10][11]

Horowitz a absolvit studiile de licență în limba engleză în cadrul Universității Columbia în 1959 și un master în literatură engleză în cadrul Universității din California, Berkeley.[12]

Convingeri politice[modificare | modificare sursă]

Horowitz se opune imigrației ilegale⁠(d), restricționării regimului armelor⁠(d) și islamului.[13][14] Acesta i-a criticat pe palestinieni pe motiv că scopul acestora este eliminarea evreilor din Orientul Mijlociu.[15] Politic vorbind, Horowitz i-a susținut pe Ronald Reagan și pe Donald Trump.[16][17]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Horowitz a fost căsătorit de patru ori. S-a căsătorit cu Elissa Krauthamer într-o sinagogă din Yonkers, New York pe 14 iunie 1959.[18] Cei doi au avut patru copii împreună: Jonathan Daniel, Ben⁠(d), Sarah Rose și Anne. Sarah a murit în martie 2008 la vârsta de 44 de ani din cauza unor complicații cardiace cauzate de sindromul Turner. Aceasta activase ca profesoară, scriitoare și activistă pentru drepturile omului.[19][20] Viața sa este discutată de Horowitz în lucrarea A Cracking of the Heart.[20]

Fiul lui Horowitz - Ben - este antreprenor, investitor și co-fondator împreună cu Marc Andreessen al firmei de capital de risc Andreessen Horowitz⁠(d).[21][22]

A doua căsătorie a fost cu Sam Morrman (divorț), a treia cu Shay Marlowe în 1990 (divorț)[23] și a patra cu April Mullvain.[24]

În 2015, Horowitz s-a descris ca fiind agnostic.[25]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • The Free World Colossus: A Critique of American Foreign Policy in the Cold War. Hill & Wang (1965)
  • From Yalta to Vietnam: American Foreign Policy in the Cold War. Penguin (1967)
  • Containment and Revolution. Beacon Press (1968)
  • Marx and Modern Economics. Modern Reader Paperbacks (1968)
  • Corporations and the Cold War. Monthly Review Press (1969)
  • Empire and Revolution: A Radical Interpretation of Contemporary History. Random House (1969)
  • Universities and the Ruling Class: How Wealth Puts Knowledge in its Pocket. Bay Area Radical Education Project (1969
    • Publicată original în Ramparts sub numele "Billion a Dollar Brains" (mai 1969) and "Sinews of Empire" (August 1969)
  • Isaac Deutscher: The Man and His Work. Macdonald and Company (1971)
  • Radical Sociology: An Introduction. Canfield Press (1971)
  • The Fate of Midas, and other Essays. Ramparts Press (1973)
  • The Rockefellers: An American Dynasty, with Peter Collier. Summit Books (1976)
  • The First Frontier: The Indian Wars and America's Origins, 1607–1776. Simon & Schuster (1978)
  • The Kennedys: An American Drama, with Peter Collier. Encounter Books (1984)
  • The Fords: An American Epic, with Peter Collier. Encounter Books (1987)
  • Destructive Generation: Second Thoughts About the 60's, with Peter Collier. Summit Books (1989)
  • The Roosevelts: An American Saga with Peter Collier. Simon & Schuster (1994)
  • Radical Son: A Generational Odyssey. Simon & Schuster (1996)
  • The Politics of Bad Faith: The Radical Assault on America's Future. Free Press (1998)
  • Hating Whitey and Other Progressive Causes. Spence Publishing Co. (1999)
  • The Anti-Chomsky Reader with Peter Collier. Encounter Books (2004)
  • Unholy Alliance: Radical Islam American and the American Left. Regnery Publishing (2004)
  • The Professors: The 101 Most Dangerous Academics in America. Regnery Publishing (2006)
  • The Shadow Party: How George Soros, Hillary Clinton, And Sixties Radicals Seized Control of the Democratic Party. Humanix Books (2017)
  • Big Agenda: President Trump's Plan to Save America. Humanix Books (2017)
  • Dark Agenda: The War to Destroy Christian America. Humanix Books (2019)
  • BLITZ: Trump Will Smash the Left and Win. Humanix Books (2020)
  • The Enemy Within: How a Totalitarian Movement is Destroying America. Regnery Publishing (2021)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „David Horowitz”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ a b David Horowitz, SNAC, accesat în  
  3. ^ Guggenheim Fellows database 
  4. ^ a b David Horowitz, Babelio 
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ Campbell, Duncan (). „Interview: neo-conservative, David Horowitz”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în . 
  7. ^ a b c Horowitz 2011, p. 25.
  8. ^ Jacobson, Jennifer (), „What Makes David Run”, Chronicle of Higher Education, 51 (35), pp. A9–A11, arhivat din original la , accesat în  
  9. ^ Horowitz 2011, p. 7-12.
  10. ^ Horowitz 2011, pp. 39–40.
  11. ^ Horowitz 2011, p. 83–84.
  12. ^ Gay, Kathlyn (). American Dissidents: An Encyclopedia of Activists, Subversives, and Prisoners of Conscience (în engleză). ABC-CLIO. p. 303. ISBN 9781598847642. 
  13. ^ „What's gun control got to do with it?”. Salon (în engleză). . Accesat în . 
  14. ^ Guerrero, Jean. „The Man Who Made Stephen Miller”. POLITICO (în engleză). Accesat în . 
  15. ^ „The Palestinians' true cause”. Salon (în engleză). . Accesat în . 
  16. ^ „'Trump is 100% right': David Horowitz, the thinker who sponsored Stephen Miller”. the Guardian (în engleză). . Accesat în . 
  17. ^ „The Life and Work of David Horowitz”. National Review (în engleză). . Accesat în . 
  18. ^ Horowitz 2011, p. 92–95.
  19. ^ Palevsky, Stacey (). „Teacher, writer, human rights activist dies unexpectedly at 44”. JWeekly.com. Accesat în . 
  20. ^ a b Bunch, Sunny (). „David Horowitz honors his daughter's life”. The Washington Times. Accesat în . 
  21. ^ „Ben Horowitz (About)”. a16z.com. Accesat în . 
  22. ^ Nathan-Kazis, Josh (). „7 Things About David Horowitz, the Right-Wing Polemicist Who Coined 'Renegade Jew' Slur”. Forward.com. Accesat în . 
  23. ^ Horowitz 2011, p. 413–16.
  24. ^ Jacobson, Jennifer (), „What Makes David Run”, Chronicle of Higher Education, 51 (35), pp. A9–A11, arhivat din original la , accesat în  
  25. ^ Horowitz, David (). „David Horowitz: A romance of age”. The Washington Times. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=David_Horowitz&oldid=16079613