Ciulinii Bărăganului (film)
Ciulinii Bărăganului este un film din cinemateca cinematografiei românești, o ecranizare a romanului cu același nume al lui Panait Istrati. Filmul a fost realizat în anul 1957 și nominalizat la premiile Festivalului de la Cannes, secțiunea scenariu și dialog în 1958. Filmul a fost regizat de Louis Daquin și Gheorghe Vitanidis pe un scenariu scris de Alexandru Struțeanu, Antoine Tudal și Louis Daquin.
Cuprins |
Echipa filmului[modificare]
- Titlul original - Ciulinii Bărăganului
- Genul - Dramă, istoric
- Regia - Louis Daquin, Gheorghe Vitanidis
- Scenariul - Louis Daquin, Alexandru Struțeanu, Antoine Tudal
Synopsis[modificare]
Ciulinii Bărăganului se concentrează pe motive și obiceiuri ale satului românesc, în perioada răscoalelor de la începutul secolului. Povestea lui Matache începe odată cu venirea toamnei, când în câmpia Bărăganului ciulinii smulși de vânt se lasă purtați pe drumuri și copiii pornesc în cursa ciulinilor. După obicei, copiii satului pleacă în lume sa își infrunte destinul. Matache va pleca, după aflarea veștii mortii tatalui sau; în drumul sau asistă la o scenă din răscoala țăranilor de la 1907. Filmul se remarcă prin atmosfera exotică pe care o degajează și prin dialogurile deosebite.
Fișa tehnică[modificare]
- Producție: Studioul Cinematografic București (coproducție Franța - România)
- Imaginea: André Dumaitre
- Scenografia: Maria Bortnovschi, Liviu Popa
- Muzica: Radu Palade
- Decor: Liviu Popa
- Detalii tehnice: Alb-negru
- Premiera: 1957
Premii obținute[modificare]
Filmul a fost nominalizat la premiile Palme d'Or, in cadrul Festivalului de la Cannes, secțiunea Scenariu și dialog în 1958.
Distribuție[modificare]
- Florin Piersic - Tănase
- Nuța Chirlea - Matache
- Ruxandra Ionescu - Stana
- Nicolae Tomazoglu - Mărin
- Clody Bertola - Dudaca
- Marcel Anghelescu - Ursu
- Maria Tănase
- Ana Vlădescu
- Matei Alexandru
- Constantin Ramadan
- Ernest Maftei
- Benedict Dabija
- Michael Berechet
Critică[modificare]
Tudor Caranfil - "Viziunii sociologizante a timpului, Daquin îi adaugă o undă de nebunie poetică, suprasolicitând, uneori, exotismul ambianței. Atrage atenția diviziunea sarcinilor creatoare ale producției, care ar fi putut servi drept exemplu structurilor noastre cinematografice: dialoguri: Antoine Tudal: supervisor al dialogurilor românești: Radu Beligan. Și, mai elocvent decat orice dialog, un sfașietor bocet hohotit de Maria Tănase, într-una din rarele ei apariții cinematografice. Filmul a reprezentat o lungă scoală de cinema pentru tineri asistenți de regie și imagine, Gh. Vitanidiș, Dinu Cocea, Iulius Druckman, Nicolae Girardi." (Dicționar de filme românești)
Legături externe[modificare]
|
||||||||||||||
