Radu Paladi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Radu Paladi
Cu violistul George Popovici
Cu basul Gheorghe Crasnaru
La pian
La pian, cu "Corala Danielescu"

Radu Paladi (n. 16 ianuarie 1927, Storojineț, România, astăzi în Ucraina, d. 30 mai 2013, București, România) a fost un compozitor, pianist și dirijor român. A scris muzică cultă de scenă, de film, corală, vocală, de cameră, simfonică, vocal-simfonică și concertantă.

Studii[modificare | modificare sursă]

La Conservatorul de muzică din Cernăuți a studiat pianul cu Titus Tarnavski (1941-1943). Între 1947 și 1956 a urmat cursurile Academiei Regale de Muzică și Arte Dramatice din București (ulterior denumită Conservatorul Ciprian Porumbescu) unde a studiat pian cu Florica Musicescu, compoziție cu Leon Klepper, armonie cu Paul Constantinescu și orchestrație cu Theodor Rogalski.[1]

Carieră didactică[modificare | modificare sursă]

Radu Paladi a fost lector (1954-1963) și ulterior conferențiar (1963-1969) la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.[2]

Activitate artistică[modificare | modificare sursă]

Radu Paladi a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, de la înființarea acestei instituții în anul 1949. A susținut recitaluri camerale în calitate de pianist în România, Spania, Germania și concerte ca solist al propriului Concert pentru pian în primă audiție, cu Orchestra Filarmonică din Iași, apoi cu Orchestra Filarmonică din Botoșani și în înregistrarea acestei lucrări cu Orchestra Națională Radio. Radu Paladi a deținut funcțiile de director și dirijor al Orchestrei filarmonice din Botoșani (1969-1972), a fost conducător a numeroase formații corale de amatori din România, și a fost membru în jurii la concursuri de interpretare corală sau instrumentală.

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1974, 1976, 1978, 1979, 1981, 1984, 1986, 1987, 1988, 1993, 1996)
  • Premiul de Excelență al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (2002)
  • Premiul Academiei Române (1980)
  • Marele premiu pentru întreaga activitate decernat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor (2007)
  • Premiul I la Concursul de creație muzicală, București (1951)
  • Premiul I și Medalia de aur la Concursul internațional de creație muzicală, Moscova (1957)
  • Ordinul Muncii clasa a III-a (1959), Ordinul Meritul cultural clasa a III-a (1968)
  • Ordinul 23 August (1979)
  • Ordinul național Pentru Merit în grad de cavaler (2000)

Creație[modificare | modificare sursă]

Radu Paladi a scris muzica de scenă pentru piesele de teatru Sălbatecii (1958), Școala calomniei (1961), D-ale Carnavalului(1962), Pălăria florentină (1957), La gură de rai. A compus muzică pentru filmele: Fluierașul fermecat (1954), Ciulinii Bărăganului (1957), La porțile pământului (1965), Pe drumul Thaliei (1965). Creația sa corală, extrem de bogată, cuprinde peste 200 de titluri pentru cor mixt, cor pe voci egale, cor bărbătesc, precum și 60 de Colinde pentru cor mixt a cappella, pe teme extrase din culegerile Bartók, Drăgoi, Breazul, Cucu.[3] Un loc important în creația sa corală îl ocupă cele 12 Poeme pe versurile lui Mihai Eminescu.[4] În categoria muzicii vocale se înscriu 8 lieduri pentru soprană și pian, 4 duete pentru soprană, bas-bariton și pian, precum și 13 lieduri pentru bas-bariton și pian. Creația sa camerală cuprinde: Suita pentru pian (1949), Tema cu variațiuni pentru pian (1950), Rondo a capriccio pentru pian (1954), Preludiu și fugă pentru pian (1955), Cvartetul de coarde nr. 1 în do minor (1955), Cvintetul de suflători (1993), Cvartetul de coarde nr. 2 (2013). În domeniul muzicii simfonice, Radu Paladi este autorul Suitei simfonice Fluierașul fermecat (1954), al Suitei simfonice Ciulinii Bărăganului (1957), și al Suitei simfonice Sălbatecii (1958). În domeniul muzicii vocal-simfonice se înscrie Cantata Dar de Nuntă (1957) pentru cor mixt și orchestră, Oratoriul Eliberării (1959) pentru recitator, soprană, bariton, cor de copii, cor mixt și orchestră, Cantata Poem de slavă (1964) pentru tenor, grup de soliști, cor mixt și orchestră. În domeniul muzicii concertante, Radu Paladi este autorul Concertului în Do major pentru pian și orchestră (1989)[5] și al Concertului pentru vioară și orchestră în mi minor (2002)[6].

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cosma, Viorel: Muzicieni români, Lexicon, Ed. Muzicală, 1970
  • Popovici, Doru: Radu Paladi, Poeme corale pe versuri de Mihai Eminescu, revista Muzica 6, nr. 3, 1995
  • Popovici, Doru: Radu Paladi, Colindele pentru cor a cappella, revista Muzica 8, nr. 1
  • Zbarcea, Veronica: Radu Paladi, Spiritul compozitorului, revista Radio România nr. 259, 14 ianuarie 2002
  • Codreanu, Petre: Radu Paladi, Concertul pentru vioară și orchestră, programul Filarmonicii George Enescu, 15 februarie 2007
  • Scurtulescu, Dan: Radu Paladi, din nou, revista Actualitatea muzicală nr. 4, aprilie 2007
  • Manea, Carmen: Concertul pentru pian de Radu Paladi, revista Modele umane și repere profesionale, Colecția AkadeMusica nr. 4, Ed. UNMB, 2012
  • Alexandrescu, Ozana: Radu Paladi, Concert pentru pian și orchestră, programul Filarmonicii George Enescu, 24 ianuarie 2013
  • Dediu, Dan: Radu Paladi - o evocare, revista Actualitatea muzicală nr. 6, iunie 2013.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cosma, Viorel: Muzicieni români, Lexicon, Ed. Muzicală, 1970
  2. ^ Cosma, Viorel: Muzicieni români, Lexicon, Ed. Muzicală, 1970
  3. ^ Popovici, Doru: Radu Paladi, Colindele pentru cor a cappella, revista Muzica 8, nr. 1
  4. ^ Popovici, Doru: Radu Paladi, Poeme corale pe versuri de Mihai Eminescu, revista Muzica 6, nr. 3, 1995
  5. ^ Manea, Carmen: Concertul pentru pian de Radu Paladi, revista Modele umane și repere profesionale, Colecția AkadeMusica nr. 4, Ed. UNMB, 2012
  6. ^ Codreanu, Petre: Radu Paladi, Concertul pentru vioară și orchestră, programul Filarmonicii George Enescu, 15 februarie 2007

Legături externe[modificare | modificare sursă]