Heptarhia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Heptarhia (Greacă: ἑπτά + ἀρχή şapte + ţinut) este numele colectiv dat regatelor anglo-saxone din sudul, estul şi centrul Marii Britanii din timpul antichităţii târzii şi al evului mediu timpuriu, care, unindu-se au dat naştere Regatului Angliei.
Prima folosire a acestui termen este atribuită istoricului englez din secolul al XII-lea, Henric de Huntington. Prin convenţie, perioada descrisă ca fiind “Heptarhia” acoperă timpul scurs între anii 500 şi 850, între retragerea legiunilor romane din Britania până la unificarea regatelor în timpul lui Egbert de Wessex.
Termenul heptarhie se referă la cele sapte mari regate anglo-saxone, acestea fiind Northumbria, Mercia, Anglia de Est, Essex, Kent, Sussex şi Wessex. În anumite perioade, anumiţi conducători din Northumbria, Mercia şi Wessex încercau să-şi impună autoritatea asupra unor zone mai mari din Anglia, aceştia luandu-şi titlul de Bretwalda.
Heptarhia şi-a găsit sfârşitul în mod treptat, raidurile vikingilor ducând la întemeierea unor asezări-enclave controlate de danezi, întâi la York, ajungându-se apoi la formarea ţinutului Danelaw, aceştia câştigând un considerabil avantaj asupra vechilor regatelor anglo-saxone, măcinate de micile rivalităţi. Unitatea acestora din urmă împotriva duşmanilor era cu singuranţă necesară, astfel că în timpul domniei lui Alfred de Wessex anglo-saxonii încă rezistau şi ideea că formau un singur popor devenise din ce în ce pronunţată. Următorii regi din Wessex, în mod special, Athelstan au întărit progresiv statul unitar, heptarhia vechilor regate devenind în final irelevantă.
Studiile recente relevă totuşi faptul că unele regate ale heptarhiei, Essex şi Sussex nu au atins acelaşi statut faţă de celălalte. De asemenea, pe lângă cele şapte regate cunoscute se pare că existau şi alte numeroase formaţiuni statale, unele dintre acestea având în anumite perioade o oarecare significanţă. Unele dintre aceste regate sunt: Bernicia şi Deira în cadrul Northumbriei; Lindsey, în Lincolnshire; Hwicce, în Midlands; Magonsaete sau Magonset, în Mercia; Wihtwara, un regat al iuţilor; Hastingas, în jurul oraşului Hastings din Sussex; şi Gewisse, un trib saxon din Hampshire devenit mai târziu regatul. Wessex. Din aceste motive, istoricii secolului al XX-lea au considerat termenul “heptarhie” nesatisfăcător, o parte evitând să îl folosească, pe motiv că nu descrie cu acurateţe perioada la care se referă. Cu toate acestea, este totuşi utilizat câteodată, de convenienţă, pentru această fază a dezvoltării Angliei.
Cuprins |
[modifică] Heptarhia anglo-saxonă
Cele mai importante şapte regate anglo-saxone erau:
- Sussex
- Kent
- Wessex
- Essex
- Anglia de Est
- Mercia
- Northumbria, incluzând Bernicia şi Deira
[modifică] Regate minore şi alte teritorii
[modifică] Bibliografie
- J. Campbell et al, The Anglo-Saxons, (Penguin, 1991)
- Westermann Großer Atlas zur Weltgeschichte
- Anne Savage, "The Anglo-Saxon Chronicles" ISBN 1-85833-478-0, pub CLB, 1997
