Carlo Luigi Spegazzini
| Carlo Luigi (Carlos Luis) Spegazzini | |
 Dr. Carlo Luigi (Carlos Luis) Spegazzini | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 20 aprilie 1858 Bairo, Italia |
| Decedat | 1 iulie 1926 (68 de ani) La Plata, Argentina |
| Copii | Carolina Etile Spegazzini[*]  |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Italia; .svg){kind=small} Argentina |
| Ocupație | agrochimist, botanist, ficolog, fitopatolog, micolog, profesor universitar |
| Limbi vorbite | limba latină |
| Activitate | |
| Domeniu | botanică, micologie |
| Instituție | Universitatea din Buenos Aires Universitatea Națională din La Plata[*][1] |
| Conducător de doctorat | Pier Andrea Saccardo |
Modifică date / text  | |
Carlo Luigi Spegazzini, în limba spaniolă Carlos Luis Spegazzini (n. 20 aprilie 1858, Bairo, Italia – d. 1 iulie 1926, La Plata, Argentina), a fost un agrochimist, botanist, ficolog, fitopatolog și micolog precum profesor universitar italo-argentinian. Abrevierea numelui său de autor este Speg., în cărți științifice mai vechi și. Spegazz..
Biografie[modificare | modificare sursă]
În Italia[modificare | modificare sursă]
Spegazzini a realizat primele sale studii într-o școală din Veneția și, mai târziu, la „Școala Regală de Viticultură și Enologie” din Conegliano, unde a învățat de asemenea mai multe limbi, între ele engleza, franceza, germana și latina (1876-1879). Deja în tinerețe a știut, cine va fi profesorul său în studiul și cunoașterea ciupercilor (care la acea vreme a fost specialitatea sa botanică): marele specialist în micologie Pier Andrea Saccardo, care într-adevăr a devenit mentorul lui. Primele sale colecții de criptogame și fanerogame (plante cu flori) precum și primele sale lucrări științifice au fost scrise în țara sa natală.[2][3]
În Argentina[modificare | modificare sursă]
În 1879 a călătorit prin America, încercând să-și dezvolte profesia și să câștige mai multă experiență științifică. El s-a stabilit în Brasília pentru câteva luni, și, fugind de o epidemie de febră galbenă care lovise orașul brazilian, a ajuns la Buenos Aires, Argentina, la sfârșitul aceluiași an. Imediat după sosire, s-a alăturat „Cabinetului de Istorie Naturală” al Facultății de Științe Fizice și Naturale ale Universității din Buenos Aires și a ținut prelegeri în diverse asociații științifice din oraș. Într-una din aceste conferințe, l-a întâlnit și s-a împrietenit cu Domingo Faustino Sarmiento, președintele țării. Mai târziu a devenit curator al ierbarului departamentului național de agricultură și primul șef al ierbarului „Muzeului de La Plata”.[4][5]
În 1881, sa alăturat ca naturalist atașat unei expediții italiano-argentiniene care a explorat Patagonia și Tierra del Fuego. În timpul călătoriei, Spegazzini a strâns mai mult de 1100 de specii botanice, dintre care jumătate erau ciuperci. Naufragiul corvetei care a transportat oamenii de știință pe lângă Capul Bunei Speranțe l-a forțat să înoate la coastă cu ierbarul și carnetul lui pe umăr. Dar accidentul i-a permis, de asemenea, să cunoască culturile indigene din Tierra del Fuego și să învețe limbile fuegiane. Mai târziu a scris o gramatică a limbii Alcaluf (=Kawesqaran, o familie indigenă de limbi sud-americane din Chile, constând din două limbi, Kakauhuași Qawasqar), bazată pe ceea ce a învățat în 1881 în cea mai sudică regiune a Argentinei. După revenire, savantul a făcut parte din comisia însărcinată să aleagă locul în care urma să fie construită noua capitală a Provinciei de Buenos Aires, La Plata, și, în 1883, a fost numit chimist-microlog al „Oficiului Chimic Municipal”, pe atuncea sub conducerea renumitului chimist Pedro Narciso Arata (1848-1922).[4][6]
Un an mai târziu, Spegazzini s-a mutat la La Plata, unde și-a luat domiciliul definitiv și a cumpărat o casă. În domeniul muncii a stabilit legături profesionale și prietenoase cu oamenii de știință ai timpului. Una dintre cele mai mari realizări a fost legată de Universitatea Națională din La Plata. Nu numai că a participat la înființarea instituției, dar numele lui este și legat de primii ani al mai multor facultăți (Agronomie, Chimie și Farmacie, Științe Naturale, Medicină Veterinară) precum de anexa la „Colegiul Național”. Savantul a întreținut numeroase scaune universitare, anume profesările în botanică, fitopatologie și agrochimie la Universitatea din La Plata (1897-1912).[5] Mai departe a creat Arboretul Facultății de Agronomie și a organizat și supravegheat plantarea copacilor în Paseo del Bosque a orașului. În 1924 a editat Revista Argentina de Botánica, din care au apărut 4 numere, scrise exclusiv de botaniști italieni.
Toate aceste fapte sunt reduse la un minim în comparație cu activitatea lui Spegazzini strict științifică: Dacă, înainte de sosirea sa, flora micologică (fungidă) din Argentina a numărat mai puțin de 50 de specii cunoscute, această taxonomie a crescut incredibil prin contribuția sa. În această legătură a spus: „Astăzi pot lăsa un buchet de 4.000 de specii [[[alge]], briofite, fungi, plante fosile, spermatofite[5]], la care pot adăuga 1000 pentru Chile, 800 pentru Brazilia, Paraguay și Uruguay precum și 2.000 de specii noi”. Potrivit botanistului și profesorului universitar argentinian Cristóbal María Hicken (1875-1933), „nu există nici un singur grup sau o familie de floră care să nu-i datoreze lui Spegazzini nici o contribuție”. Datorită acestor activități desfășurate peste ani de zile și prin numeroasele expediții de colectare, Spegazzini a fost considerat unul dintre cei mai buni micologi din lume. În plus, el a fost numit unul dintre cei mai mari promotori ai studiilor botanice din Argentina.[4]
Epilog[modificare | modificare sursă]
Marele om de știință a murit necăsătorit și fără urmași în casa lui în „Calle 53” din La Plata în anul 1926, iar moștenirea sa (compusă din cărțile sale, mobilier privat și colecții botanice) a mers, conform testamentului său, la Universitatea din La Plata. Ani mai târziu, la 26 aprilie 1930, a fost inaugurat „Institutul de Micologie "Carlos Spegazzini"” în casa lui și, în 1947, același nume a fost dat la Museo de Botánica y Farmacognosia al Facultății de Chimie și Farmacie din La Plata.[6]
Onoruri (selecție)[modificare | modificare sursă]
Denumiri în onoarea marelui scientist:
- Calle Dr. Carlos Spegazzini în La Plata[7]
- Calle Carlos Spegazzini în Buenos Aires, situată în zona cea mai apropiată de Caballito, în vecinătatea Almagro [8]
- Institutul de Micologie Carlos Spegazzini (1936)
- Ghețarul Spegazzini din Parcul Național Los Glaciares, Provincia Santa Cruz, Argentina[9]
- Orașul Carlos Spegazzini, în provincia Buenos Aires, denumit pe 5 decembrie 1950 (2007: 27 000 de locuitori)[10]
Plante și ciuperci descrise de Spegazzini (mică selecție)[modificare | modificare sursă]
|
|
|
|
Ciuperci și plante denumite în onoarea lui Spegazzini[modificare | modificare sursă]
Ciuperci[modificare | modificare sursă]
În onoarea marelui om de știință au fost denumite următoarele ciuperci:[11]
- Spegazzinia, gen, Sacc. 1879 (Ascomycota)
- Spegazziniella, gen, Bat. & I.H. Lima 1959, (Schizothyriaceae)
- Spegazzinites, gen, Félix 1894, (Spegazzinites, Fungi)
|
|
|
|
Plante (selecție)[modificare | modificare sursă]
|
|
Publicații (selecție)[modificare | modificare sursă]
- Oudemansiella gen. nov., în: Anales de la Sociedad Científica Argentina, vol. 12, nr. 1, Buenos Aires 1881, p. 24
- Fungi Patagonici, Editura. Impr. de P.E. Coni, Buenos Aires 1887
- Plantae novae v. criticae Reipublicae Argentinae. [Decas III], Editura Solá, Sesé y Cia., La Plata 1897
- Volvariella, în: Anales del Museo Nacional de Buenos Aires, vol. VI, Editura Juan A. Alsina, Buenos Aires 1898, p. 118
- Stipeae Platenses, Editura Establecimiento tipo-litográfico Oriental, Montevideo 1901
- Flora de la Provincia de Buenos Aires, vol. 1, Editura M. Biedma è Hijo, Buenos Aires 1905
- Contribución al estudio de la flora del Tandil, por C. Spegazzini, Editura Solá, Sesé y Cia., La Plata, 1901
- Fungi Fuegiani, Editura Impr. de P.E. Coni, Buenos Aires 1887
- Fungi Puiggariani, Editura Impr. de P.E. Coni, Buenos Aires 1889
- Flora de la provincia de Buenos Aires, Impr. de P.E. Coni, Buenos Aires 1905
- Cactacearum Platensium Tentamen, în: Anales del Museo Nacional de Buenos Aires, seria III, vol. IV, Editura Juan A. Alsina, Buenos Aires 1905, p. 477–521 [1]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ http://www.mushroomthejournal.com/greatlakesdata/Authors/Spegazzini1148.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Mushroom, the Journal
- ^ Fundación de Istoria Natural
- ^ a b c Portalul educativ al Republicii Argentina
- ^ a b c JSTOR
- ^ a b Cybertruffle
- ^ Strada Dr. Carlos Spegazzini, La Plata
- ^ 58.428539,17z/data=!3m1!4b1!4m5!3m4!1s0x95bcca5a8c2283c1:0xe01f076fb569ae24!8m2!3d-34.6192628!4d-58.4263503?hl=de Strada Carlos Spegazzini, Buenos Aires
- ^ „Ghețarul Spegazzini”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Orașul Carlos Spegazzini”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Jurnalul "Der Tintling"
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- R. K. Brummitt, & C. E. Powell: „Authors of Plant Names”, 1992, p. 609
- Heinrich Dörfelt & Heike Heklau: „Die Geschichte der Mykologie”, Editura Einhorn, E. Dietenberger, Schwäbisch Gmünd 1998, ISBN 3-927-65444-2
- M. I. Farr: „An annotated list of Spegazzini's fungous taxa”, în: „Bibliotheca Mycologica”, nr. 35, Editura J. Cramer Lehre 1973
- C. G. Lloyd: „Mycological Notes” nr. 49, Cincinnati, Ohio 1917, p. 685-687
- William Murrill, în jurnalul „Mycologia”, vol. 16, 1924, p. 200-201
- R. A. Toro, în jurnalul „Mycologia”, vol. 24, 1926, p. 284
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Carlo Luigi Spegazzini la Wikimedia Commons
- Nașteri în 1858
- Nașteri pe 20 aprilie
- Decese în 1926
- Decese pe 1 iulie
- Biologi din secolul al XIX-lea
- Biologi din secolul al XX-lea
- Oameni de știință italieni din secolul al XIX-lea
- Oameni de știință italieni din secolul al XX-lea
- Botaniști cu abreviere de autor
- Profesori universitari italieni
- Botaniști italieni
- Chimiști italieni
- Ficologi
- Fitopatologi
- Micologi italieni
- Micologi argentinieni
- Scriitori de limbă latină