Pluteaceae

Pluteaceae
	Pluteus cervinus
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungi
Diviziune:	Basidiomycota
Clasă:	Agaricomycetes
Ordin:	Agaricales
Familie:	Pluteaceae; Kotl. & Pouzar (1972)
Genul tip
	Pluteus; Fr. (1836)
Diversitate
	4 (5) genuri
	Modifică text

Pluteaceae (František Kotlába și Zdenek Pouzar, 1972) este o familie de ciuperci din încrengătura Basidiomycota, clasa Agaricomycetes și ordinul Agaricales.^[1] Familia are 4 (5) genuri și conform Dictionary of the Fungi 364 specii,^[2] dar acest număr este îndoielnic, find în orișice caz mai mare, cauzat genului Pluteus, unde mulțimea soiurilor nu este definită definitiv precum al celor 95 de specii Volvariella. Această familie constă în principal din ciuperci saprofite care pot fi găsite atât pe sol ca și pe lemn în păduri de foioase și de conifere cât și prin pășuni tufișuri, livezi, în parcuri. Multe dintre aceste specii trăiesc de obicei în grupuri mici.^[3]^[4] Tipul de gen este Pluteus.

Taxonomie

Numele binomial a fost determinat de micologii cehi František Kotlába și Zdenek Pouzar în volumul 26 al jurnalului micologic Ceská Mykologie din 1972,^[5] fiind și numele curent valabil (2020).

Sistematică

Patru genuri aparțin precis familiei și unul din ce în ce mai probabil:

Chamaeota (W.G.Sm.) Earle (1909)^[6] cu actual 10 genuri: Chamaeota broadwayi Murrill (1911), Chamaeota dextrinoidespora Z.S.Bi (1988), Chamaeota fenzlii (Schulzer) Singer (1979), Chamaeota insignis (Cooke & Massee) Pegler (1965), Chamaeota longipes Wichanský (1967), Chamaeota sinica J.Z.Ying (1995), Chamaeota sphaerospora (Peck) Kauffman (1918), Chamaeota subolivascens Courtec. (1991), Chamaeota tropica Pegler (1983), Chamaeota xanthogramma (Ces.) Earle (1909);^[7]
Pluteus Fr. (1836)^[8] cu mult peste 300 specii;
Volvariella Speg. (1898)^[9] cu ajustat 95 genuri,^[10] de ex.: Volvariella bombycina (Schaeff.) Singer (1951), Volvariella caesiotincta P.D.Orton (1974), Volvariella gloiocephala sin. Volvariella speciosa (Fr.) Gillet (1876), Volvariella hypopithys (Fr.) Shaffer (1957), Volvariella indica M.K.Saini, N.J.Kaur and N.S.Atri (2013), Volvariella iranica (Frederick Fallahyan|Fallahyan]]) Szczepka (2000) Volvariella jamaicensis (Murrill) Shaffer (1957), Volvariella lepiotospora Singer (1955), Volvariella peckii (G.F.Atk.) Shaffer (1957), Volvariella sathei Senthilasaru & S.K.Singh (2012), Volvariella surrecta (Knapp) Singer (1951), Volvariella volvacea (Bull.) Singer (1951);^[11]
Volvopluteus Justo, Vizzini et al. (2011)^[12] cu actual 4 specii: Volvopluteus asiaticus Justo & Minnis (2011), Volvopluteus diversisporus M. Kaur & Yadw. Singh (2014), Volvopluteus earlei (Murrill) Vizzini, Contu & Justo, (2011) Volvopluteus michiganensis (A.H.Sm.) Justo (2011);^[13]
Melanoleuca Pat. (1897) este un gen cu aproximativ 15 genuri denumit actual (2020) preponderent incertae sedis, care a fost și mai este clasificat în mod tradițional în familia Tricholomataceae Pat. (1897), susținut de Mycobank.^[14] Dar studii ADN au stabilit că acest gen este strâns legat de Amanita și Pluteus și că astfel nu face parte din familia Tricholomataceae.^[15] Nu numai Alfredo Justo și colegi îl văd în familia Pluteaceae,^[12] ci, de asemenea, micologii Sigisfredo Garnica, Michael Weiss, Grit Walther și Franz Oberwinkler^[16] sau Manfred Binder et al.^[17]

Morfologie

Cu diferențierea între genurile familiei s-au preocupat intensiv micologii și microbiologii Alfredo Justo, Alfredo Vizzini, Andrew M. Minnis și Nelson Menolli Jr. cu colaboratori în jurnalul științific Fungal Biology din 2011.^[12] În urmare un scurt rezumat.

Filogenia genurilor clasificate în mod tradițional în familia Pluteaceae (Agaricales, Basidiomycota) a fost investigată de acești cercetători, folosind date moleculare din gene ribozomale nucleare (nSSU, ITS, nLSU) și au fost evaluate consecințele asupra taxonomiei și evoluției caracterelor. Au constatat, că genul Pluteus este monofiletic și include specii cu văl parțial clasificate în mod tradițional în genul foarte rar Chamaeota. Chamaeota se poate distinge de genul Volvariella prin lipsa de volvă precum de familia Entolomataceae prin lamelele ei libere și sporii netezi. Mai departe, au analizat evoluția caracteristicilor morfologice utilizate în taxonomia infra-generică a genului, cum ar fi cistida metuloidă (cistide cu pereți groși, cu un vârf, având mai multe forme deosebite) și structura cuticulei. Genul Volvariella este polifiletic, deoarece majoritatea reprezentanților săi se află în afara cladei Pluteoidelor și prezintă afinități cu unele genuri higrofane (Camarophyllus, Cantharocybe). Unele specii au fost separate și transferate la un gen nou creat de autori, anume Volvopluteus, datorită diferenței în dimensiunea basidiosporului și structura cuticulei. Între aceste specii se află după părerea savanților și Volvariella gloiocephala, o alocare neacceptată pretutindeni, astfel nu de renumitul comitet pentru nomenclatură Mycobank. Autorii au documentat de asemenea, că genul Melanoleuca ar fi un gen însurat cu Pluteus și Volvopluteus.

Chamaeota/Pluteus aurantiorugosus
Melanoleuca strictipes
Pluteus salicinus
Volvariella bombycina
Volvopluteus earlei

Note

^ Mycobank 1
^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, ediția a 10-ea, Wallingford 2008, p. 550, ISBN 978-0-85199-826-8
^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 27, 246-248, ISBN 978-3-440-14530-2
^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 113, 119-120, ISBN 978-3-8427-0483-1
^ F. Kotlába & Z. Pouzar: „Taxonomic and nomenclatural notes on some Macromycetes”, în: „Ceská Mykologie”, vol. 26, nr. 4, 1972, p. 218
^ Franklin Sumner Earle: „Chamaeota”, în: „Bulletin of the New York Botanical Garden”, vol. 5, 1909, p. 446
^ Mycobank 2
^ Elias Magnus Fries: „Corpus Florarum Provincialium Sueciae: Floram Scanicam”, vol. 1, Editura Palmblad, Sebell & Co., Uppsala, 1835, p. 617 Volumul 1
^ Carlo Luigi Spegazzini: Volvariella, în: Anales del Museo Nacional de Buenos Aires, vol. VI, Editura Juan A. Alsina, Buenos Aires 1898, p. 118
^ Mycobank 3
^ Mycobank 4
^ ^a ^b ^c A. Justo, A. Vizzini et al.: „Phylogeny of the Pluteaceae (Agaricales, Basidiomycota): Taxonomy and character evolution”, în: „Fungal Biology” , vol. 115, nr. 1, 20 ianuarie 2011, p. 1-20
^ Mycobank 5
^ Mycobank 6
^ P. B. Matheny et al.: „Major clades of Agaricales: A multilocus phylogenetic overview”, în: „Mycologia, vol. 98, nr. 6, 2006, p. 982-985
^ S. Garnica, M. Weiss, G. Walther, F. Oberwinkler: „Reconstructing the evolution of agarics from nuclear gene sequences and basidiospore ultrastructure”, în: „Mycological Research”, vol. 111, nr. 9, 2007, p. 1019-1029, PMID 18022533
^ M. Binder, K. H. Larsson, P. B. Matheny, D. S. Hibbett: „Amylocorticiales ord. nov. and Jaapiales ord. nov.: early diverging clades of agaricomycetidae dominated by corticioid forms", în: „Mycologia”, vol. 102, nr. 4, 2010, p. 865-880, PMID 20648753

Bibliografie

Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, ISBN 3-405-11774-7</ref>
Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4

Legături externe

Materiale media legate de Pluteaceae la Wikimedia Commons

[1] Mycobank 1

[2] P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, ediția a 10-ea, Wallingford 2008, p. 550, ISBN 978-0-85199-826-8

[Laux-3] Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 27, 246-248, ISBN 978-3-440-14530-2

[Lamaison-4] Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 113, 119-120, ISBN 978-3-8427-0483-1

[5] F. Kotlába & Z. Pouzar: „Taxonomic and nomenclatural notes on some Macromycetes”, în: „Ceská Mykologie”, vol. 26, nr. 4, 1972, p. 218

[6] Franklin Sumner Earle: „Chamaeota”, în: „Bulletin of the New York Botanical Garden”, vol. 5, 1909, p. 446

[7] Mycobank 2

[8] Elias Magnus Fries: „Corpus Florarum Provincialium Sueciae: Floram Scanicam”, vol. 1, Editura Palmblad, Sebell & Co., Uppsala, 1835, p. 617 Volumul 1

[9] Carlo Luigi Spegazzini: Volvariella, în: Anales del Museo Nacional de Buenos Aires, vol. VI, Editura Juan A. Alsina, Buenos Aires 1898, p. 118

[10] Mycobank 3

[11] Mycobank 4

[A._Justo-12] A. Justo, A. Vizzini et al.: „Phylogeny of the Pluteaceae (Agaricales, Basidiomycota): Taxonomy and character evolution”, în: „Fungal Biology” , vol. 115, nr. 1, 20 ianuarie 2011, p. 1-20

[13] Mycobank 5

[14] Mycobank 6

[15] P. B. Matheny et al.: „Major clades of Agaricales: A multilocus phylogenetic overview”, în: „Mycologia, vol. 98, nr. 6, 2006, p. 982-985

[16] S. Garnica, M. Weiss, G. Walther, F. Oberwinkler: „Reconstructing the evolution of agarics from nuclear gene sequences and basidiospore ultrastructure”, în: „Mycological Research”, vol. 111, nr. 9, 2007, p. 1019-1029, PMID 18022533

[17] M. Binder, K. H. Larsson, P. B. Matheny, D. S. Hibbett: „Amylocorticiales ord. nov. and Jaapiales ord. nov.: early diverging clades of agaricomycetidae dominated by corticioid forms", în: „Mycologia”, vol. 102, nr. 4, 2010, p. 865-880, PMID 20648753

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]