Boney M

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Boney M
Informaţii generale
Origine Jamaica, Montserrat, Aruba
Gen muzical Pop, Disco
Ani de activitate 1975 - prezent
Case de discuri Sony BMG
Membri
Liz Mitchell
Marcia Barrett
Maizie Williams
Bobby Farrell
Foşti membri
Reggie Tsiboe

Boney M. este un grup de muzică pop creat de producătorul vest-german Frank Farian, a cărui perioadă de glorie a fost sfârşitul anilor '70. Au fost unul dintre puţinele grupuri occidentale din acea perioadă (ABBA mai e unul din ele) care au devenit populare în regiuni precum Africa, ţările arabe, Iran, Asia de sud-est, Europa de est.

Membrii originali ai formaţiei au fost Liz Mitchell, Marcia Barrett, Maizie Williams şi Bobby Farrell.

[modifică] Istoric

Frank Farian (Franz Reuther), un cântăreţ german de şlagăre, nemulţumit de melodiile pe care le cânta, înregistrează în decembrie 1974 un single Baby Do You Wanna Bump?. Melodia este difuzată ca fiind interpretată de Boney M, şi devine un succes în Olanda şi Belgia. Farian decide să angajeze o trupă care să devină imaginea grupului în apariţiile TV şi spectacole. O agenţie de închiriere le găseşte pe Maizie Williams (din Montserrat) şi pe prietena ei jamaicană Sheyla Bonnick, precum şi un dansator Mike. În 1975 o altă fată, Nathalie, se alătură, înlocuită apoi cu Claudja Barry. Sheila şi Mike pleacă, iar Maizie Williams aduce un dansator exotic din Aruba, Bobby Farrell. Cântăreaţa Marcia Barrett din Jamaica se alătură grupului, care suferă încă o schimbare când Claudja Barry, sătulă să facă play-back, părăseşte grupul în februarie 1976 pentru a urma o carieră solo. În final, Liz Mitchell, fosta solistă a trupei Les Humphries Singers, se alătură, componenţa devenind Maizie Williams, Marcia Barrett, Liz Mitchell and Bobby Farrell.

Albumul Take The Heat Off Me (1976) cu hiturile Daddy Cool şi Sunny

În primul album, Take the Heat Off Me, Farian foloseşte doar vocile lui Liz Mitchell şi Marcia Barrett, împreună cu vocea sa proprie, prelucrată în studio. Albumul nu are un succes deosebit, dar grupul dă spectacole în cluburi, discoteci, festivaluri, pentru a se face cunoscut. Totul se schimbă odată cu apariţia lor live în spectacolul Musikladen, din 18 septembrie 1976, îmbrăcaţi în costumele care îi vor consacra. Săptămâna următoare melodia Daddy Cool ajunge pe locul 1 în topurile germane.

Albumul Love for Sale (1977), cu hiturile Ma Baker, Still I'm Sad şi Belfast

În 1977 lansează al doilea album, Love for Sale, conţinând hiturile Ma Baker şi Belfast.

Albumul Nightflight to Venus (1978), cu hiturile Rivers of Babylon, Brown Girl In The Ring, Rasputin şi Painter Man

În 1978 single-ul Rivers of Babylon devine #1 în topurile britanice şi este inclus în următorul album, Nightflight to Venus, care conţine şi hiturile Rasputin, Brown Girl in the Ring şi Painterman. Formaţia face un turneu în Uniunea Sovietică, care a contribuit la popularitatea lor în această parte al lumii, deşi piesa Rasputin era oficial interzisă de autorităţi, datorită versurilor.

Deşi se ştia că formaţia face play-back pe scenă, acest lucru nu a deranjat fanii din acea perioadă, spre deosebire de cazul Milli Vanilli, lansaţi tot de Farian, zece ani mai târziu.

Album Oceans of Fantasy (1979), cu hiturile Gotta Go Home, El Lute, I'm Born Again şi Bahama Mama

Al patrulea album, Oceans of Fantasy, este lansat în 1979, şi are patru piese de succes, El Lute, Gotta Go Home, I'm Born Again şi Bahama Mama. Înainte lansaseră alt hit, Hooray! Hooray! It's A Holi-Holiday, care însă nu a fost inclus în album.

The Magic of Boney M. - 20 Golden Hits, lansat în 1980, ajunge pe locul 1 în Marea Britanie.

Al cincilea album, Boonoonoonoos, este lansat în 1981; în acel moment Bobby Farrell nu mai făcea parte din grup, fiind dat afară datorită comportamentului instabil. Albumul se vinde bine, dar nu mai are acelaşi succes ca precedentele. Singurul hit este We Kill the World (Don't Kill the World).

Reggie Tsiboe este noul membru masculin al grupului, începând din 1982. Următoarele single-uri The Carnival Is Over şi Jambo nu obţin succes, la fel şi cel de-al şaptelea album, Ten Thousand Lightyears, din 1984. Grupul mai are un mic reviriment cu piesele Kalimba de Luna şi Happy Song, ambele preluări după originalele cântate de Tony Esposito şi Baby’s Gang.

Cvartetul clasic al Boney M, pe coperta unui album japonez, 1999

Începând din 1985 Farian nu mai acordă atenţie grupului, ultimul album, Eye Dance, fiind neinspirat şi dezamăgitor. În 1986, după celebrarea a 10 ani, formaţia se destramă.

În 1993 albumul Gold are vânzări record. După destrămare, diferiţi membrii ai grupului fac turnee, fiecare folosind sigla Boney M. Drepturile asupra folosirii numelui formaţiei sunt controversate, fiind chiar procese între foşti membri ai trupei şi producător, Frank Farian.

[modifică] Membri

Istoricul componenţei:

  • Liz Mitchell, Solistă vocală (1976–)
  • Marcia Barrett, Solistă vocală (1975–)
  • Maizie Williams, Dansatoare, solistă vocală (1975–)
  • Bobby Farrell, Dansator, solist vocal (1975–81, 1984–)
  • Reggie Tsiboe, Solist vocal (1982–86, 1989-90)

[modifică] Discografie

  • Take the Heat Off Me (1976)
  • Love for Sale (1977)
  • Nightflight to Venus (1978)
  • Oceans of Fantasy (1979)
  • Boonoonoonoos (1981)
  • Christmas Album (1981)
  • Ten Thousand Lightyears (1984)
  • Eye Dance (1985)
Unelte personale