Atropatena
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol face parte din seria: |
|||
| Istoria timpurie | |||
| Istoria antică | |||
| Manna | |||
| Albania Caucaziană | |||
| Imperiul Persan şi cuceririle lui Alexandru Macedon |
|||
| Atropatena | |||
| Rivalitatea romano-parţian şi cucerirea Sasanidă |
|||
| Istoria medievală | |||
| Perioada islamică | |||
| Imperiul Marilor Selgiukizi | |||
| Statul Atabeyilor din Azerbaidjan | |||
| Cucerirea mongolă şi statul Elhanizilor | |||
| Statul Qaraqoyunlu | |||
| Statul Agqoyunlu | |||
| Statul Şirvanşahilor | |||
| Istoria clasică | |||
| Safevizi | |||
| Hanatele independente | |||
| Dinastia Qadjar | |||
| Dominaţia rusă | |||
| Independenţa timpurie | |||
| Republica Democratică Azerbaidjan | |||
| Masacrul din Martie | |||
| Azerbaidjanul sovietic | |||
| Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană | |||
| Ianuarie negru | |||
| Azerbaidjanul modern | |||
| Republica Azerbaidjan | |||
|
|||||||||||||||||||
Atropatena, un stat antic de pe teritoriul Azerbaidjanului de Sud. Se crede că Azerbaidjan şi-a luat numele după pronunţarea arabă a statului "Atropatena" sau "Aturpatkan".
Cuprins |
[modifică] Cuceririle lui Alexandru cel Mare
În anii 30 sec. VI î.e.n. statul persan al Ahemenizilor s-a năruit sub loviturile armatelor lui Alexandru Macedon, iar ceva mai târziu şi imperiul făurit de aceştia.
În anii 20 ai aceluiaşi sec. IV î.e.n. in Azerbaidjanul de Sud, care ocupa partea teritoriului Mediei, satrapul ahemenid Atropat a intemeiat statul de sine stătător Atropatena. În legătură cu acest eveniment Strabon scria: „Media se împarte în două părţi. Una se numeşte Media Mare, iar cealaltă Media Atropatică; această denumire provine de la comandantul militar Atropat care nu a permis ca această ţară, ca parte a Mediei Mari, să se afle, de asemenea, sub stăpânirea macedonenilor. Într-adevăr, Atropat, proclamat împărat, a transformat această ţară din proprie iniţiativă intr-o ţară independentă, urmaşii săi căsătorindu-se cu prinţi armeni si sirieni şi mai târziu cu prinţi parfieni.... aceasta este o ţară destul de însemnată în ceea ce priveşte puterea militară, deoarece aceasta poate pune la dispoziţie 10 000 de călăreţi si 40 000 de infanterişti..”
[modifică] Apariţia statului Atropatena
Astfel, după trei secole de la căderea statului Manna, în Azerbaidjan a apărut din nou statul independent care cuprindea aproape tot teritoriul Azerbaidjanului de Sud. Întemeietorul acestuia, Atropat, a fost un mare om de stat care a reuşit sa-şi consolideze poziţiile şi să pună bazele relaţiilor cu cele mai mari uniuni de triburi din regiunile nordice ale Azerbaidjanului încă de pe timpul dominaţiei ahemenizilor. Atropat, politician cumpătat şi diplomat cu spirit de previziune, înţelegând pericolul luptei armate cu Alexandru Macedon, a ales calea tratativelor, apropierea de grecii macedoneni. El a intrat în legături de rudenie cu unul din cei mai apropiaţi camarazi de arme ai împăratului Macedoniei, Perdiccas, căruia i-a dat în căsătorie pe fiica sa. El l-a predat lui Alexandru Macedon pe medianul Bariax care s-a ridicat împotriva grecilor-macedoneni in scopul refăcerii Imperiului Persan.
În timpurile furtunoase, când comandanţii de oşti ai lui Alexandru Macedon se luptau pentru putere, şi ulterior în perioada dominaţiei seleucizilor, Atropat a reuşit să menţină independenţa statului său. În scurt timp capitala Atropatenei a devenit Gazaka, în apropierea oraşului Tabriz. Acest loc era socotit sfânt, aici aflându-se una din cele trei biserici ale focului care şi-a păstrat importanţa de centru cultural dinastic şi în timpul Sasanizilor.
[modifică] Viaţa internă a Atropatenei
Atropatena era o ţară cu o agricultură bine dezvoltată, meşteşuguri şi viaţă citadină dezvoltate şi o cultură superioară, raportate la acele vremuri. Formarea şi dezvoltarea Atropatenei a avut loc în epoca elenistică. Formarea statului de sine stătător a favorizat dezvoltarea economiei, creşterea forţelor de producţie ale ţării, redresarea comerţului si meşteşugurilor, construirea oraşelor. Cea mai mare dezvoltare în Atropatena a cunoscut-o posesiunea de pământuri de către biserică. Conform datelor prezentate de autorii antici, cele mai roditoare pământuri aparţineau clerului. Sclavagismul era dezvoltat.
Atropat şi succesorii apropiaţi ai acestuia a trebuit să ducă o luptă îndârjită cu „centralismul” unuia dintre cei mai capabili comandanţi de oşti ai lui Alexandru Macedon, Seleucos, care a cucerit în ultimul deceniu al sec IV î.e.n. pe foştii satrapi iranieni. La sfârşitul anilor 20 sec. III î.e.n. Artabazan, suveranul Atropatenei, conducător remarcabil de oşti şi om de stat, a fost obligat să recunoască puterea superioară a lui Antioh II, urmaşului lui Seleucos. Totuşi, aşa după cum atestă izvoarele scrise, deja în anii 60 sec II î.e.n., se poate chiar şi mai devreme, Atropatena ducea din nou o politica independentă.
[modifică] Fraaspa
Spre mijlocul sec. al II-lea î.e.n., în partea de răsărit apare o nouă forţă agresivă, parţienii, care înainte de domnia lui Antioh al III-lea au cucerit câteva regiuni din partea de răsărit a Mediei Mari. Aproximativ în a doua jumătate a sec. II î.e.n., parţienii şi-au consolidat poziţiile şi în Atropatena, deşi consolidarea influenţei acestora nu a împiedicat statul Atropatena să-şi menţină suveranitatea. La sfârşitul sec. al II-lea î.e.n. în Atropatena a fost construit un oraş-cetate mare, Fraaspa, care a devenit capitala de iarnă a monarhilor atropateni şi a jucat un rol important în cadrul evenimentelor militare şi politice de la sfârşitul sec. I î.e.n.
[modifică] Relaţii cu vecinii
În această perioadă Atropatena şi-a consolidat atât de bine poziţia încât armatele romane care au năvălit aici, conduse de comandantul de oşti Antoniu, în bătălia de la Arcas au fost înfrânte şi nevoite să se retragă. Relaţiile Atropatenei cu vecinii nu au fost întotdeauna de pe poziţii egale. Prietenia, legăturile prin căsătorie între reprezentanţii caselor regeşti şi aristocrate, contactele tradiţionale culturale şi economice cu vecinii nu rareori s-au transformat în vrajbă. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, la sfârşitul sec. III - începutul sec. II î.e.n., când pe tronul armean a fost adus Artaşes I, care avea legături cu Atropatena. S-au înrăutăţit in special relaţiile intre cele doua case regeşti în sec. I î.e.n. Împăratul Armeniei Tigran II, fără să ţină cont de legăturile de rudenie cu casa regală din Atropatena (fiica acestuia s-a căsătorit cu conducătorul Atropatenei), a cucerit Atropatena. Totuşi această dependenţă nu a durat mult timp. Deja în anii 30 sec. I î.e.n. Atropatena a început să aibă un rol independent în viaţa politică din regiune, iar la sfârşitul sec. I î.e.n. conducătorii Atropatenei au încercat sa-şi consolideze poziţia pe tronul armean.
[modifică] Apusul Atropatenei
În anul 36 î.e.n. unul din ultimii atropateni, domnitor Artabazd, în alianţă cu parţienii, a cucerit de la romani trofee mari, printre care, drapelul unui legat din regiune al lui Antonius. În ultimii ani ai sec. I î.e.n. în timpul acestuia are loc procesul de îndepărtare de la politica tradiţională proparţiană. Conform datelor conţinute de izvoarele scrise, cauza acestei îndepărtări a constituit-o neînţelegerea dintre parţieni şi atropateni cu ocazia împărţirii bunurilor capturate de la romani. Se pare, totuşi, că rolul principal l-au jucat aici motivele politice. Probabil, Artabazd, pe de o parte, văzând desele insuccese ale parţienilor, iar pe de altă parte, temându-se că statul său va fi absorbit de parfieni, a hotărât să se bazeze pe forţa armată romană. Totuşi, Parţia era suficient de puternică şi în scurt timp parfienii au reuşit să cucerească Atropatena. Însă Artabazd a rămas un aliat credincios al romanilor, la început lui Antonius, iar mai apoi lui Augustus. Artabazd s-a înrudit cu Antonius, măritându-şi fiica Iotapa cu fiul lui Antonius şi al Cleopatrei, Alexandru. Un rol remarcabil în istoria Atropenei l-a avut domnia lui Artaban al III-lea, după mamă Arşachid, care a întemeiat dinastia Arşachizilor. În timpul domniei acestuia a început bătălia hotărâtoare împotriva greco-romanilor, iar Atropatena a devenit centrul zoroastrizmului avestic. Un rol important l-au jucat în acest caz magii, slujitorii cultului lui Ahur Mazda, Aahitei şi Mitrei. Aceştia dispuneau în acea perioadă de o putere colosală şi de proprietăţi enorme de pământuri. Atropatena a rămas în componenţa statului Parţia până la începutul sec. III î.e.n., când puterea în Iran a trecut la Sasanizi.
[modifică] Populaţia Atropatenei
Populaţia Atropatenei era mixtă din punct de vedere etnic. Majoritatea toponimelor şi antronimelor sunt legate cu zoroastrismul, dar după convertirea în Islam denumirile arabe au început să fie majoritari. Din această cauză este extrem de greu definirea apărtenenţa etnică a lui Atropat şi apropatenilor. Pe de o altă parte denumirile vechi atropateni ni s-a transmis prin limba greacă, astfel şi denumirea ţării (Atropatena) este în greacă. Aecastă denumire se pronunţa de către zoroastrişti medieni Aderbadagan, iar de arabi Azerbaidjan. Aşa că este neclar cum îşi numeau pe ei şi pe statul lor autohtonii ţării. Ceea ce rămâne cert este faptul că în timpul statului Atropatena s-a format definitiv graniţele sudice ale Azerbaidjanului, şi în ciudă schimbării limbilor, traduiţiilor şi religiilor în decursul mileniilor, hotărele create de Atropat aproape nu s-au schimbat.
