Asasinii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Asasinii (numiţi şi Hashshashini, Hashishini, Hashashiyyini sau Nizâriţi) sunt o sectă islamică, alcătuită din fanatici care au conceput o structură piramidala de comandă, care a fost copiată de toate societăţile secrete întemeiate după aceea; ei erau atât de cruzi, încât chiar şi astăzi, rostirea numelui lor este sinonimă cu teroarea şi moartea brusca a celui ce ar comite aceasta imprudenţă.

Cuprins 1 Etimologie 2 Fondator 3 Istoric 4 Decădere 5 Bibliografie

[modifică] Etimologie

Din câte se spune, numele sectei ar fi derivat de la numele drogului haşiş, provenit din canabis, pe care membrii acesteia îl fumau atunci când se pregăteau să ucidă. Asasinii membri ai sectei, care erau învăţaţi că omuciderea era o datorie religioasă au devenit cunoscuţi sub numele de "hashshasin", cuvânt care în arabă înseamnă "fumător de haşiş" şi care cu timpul s-a transformat în simplul "asasin". Aceasta este originea populară a numelui sectei. Totuşi, autorul Daraul şi altii au sugerat că numele ar putea proveni din cuvântul arab "assasseen" - cuvânt care în traducere Hbera înseamnă "păzitorii secretelor".

[modifică] Fondator

Fondatorul sectei Asasinii - Hassan bîn Sabah - a fost coleg de şcoală cu poetul Curţii Regale persane Omar Khayyâm şi cu Nizam ui Mulk, care mai târziu a devenit Marele Vizir al Sultanului turc din Persia Acesta avea propriile secrete de păzit El a profitat de cunoştinţele esoterice căpătate de la primul său prieten şi de privilegiile regale acordate de cel de al doilea După ce a fost implicat într-un scandal pentru că a furat bani, a fost obligat să părăsească Persia, stabilîndu-se în Egipt, unde a continuat studiul vechilor doctrine, dobândind o cunoaştere aprofundată a Cabalei evreieşti. In timp ce se afla în Egipt, Hassan s-ar putea să fi conceput planurile de înfiinţare a sectei Asasinii, studiind organizarea şi practicile din Daru Hikmat (Casa Cunoaşterii) sau Marea Lojă din Cairo. Această Lojă reprezenta un depozit de cunoştinţe antice şi înţelepciune transmise din generatie în generaţie din vremurile lui Adam, Noe, Avram şi Moise. Potrivit lui Webster, membrii Lojii au perfecţionat tehnicile folosite câteva secole mai târziu de Weishaupt, pentru înfiinţarea organizaţiei Illuminati. De asemenea, izvorât din această Lojă era cultul Roshaniya sau Cei Huminati, care au devenit o adevărată teroare pentru autorităţile afgane, pe când se găseau sub conducerea lui Baiazid Ansari în secolul al XVI-lea. Putându-şi identifica arborele genealogic încă de pe vremea Profetului Mohammed, Asasinii erau o ramură a sectelor islamice a lui Hakim, a Fatimizilor, Salinilor şi Şuţilor. In anul 872 d.Ch., un oarecare Abdullah ibn Mayrmin a înfiinţat secta Batini, care a dat tonul pentru dezvoltarea sectei Asasinilor. Materialist convins, Abdullah era adept al gnosticismului şi astfel s-a hotărât să distrugă toate formele structurate de religie de pe vremea aceea inclusiv pe cea ismaelită, căreia îi aparţinea. Pentru a putea realiza acest scop, Abdullah a fost obligat să se prefacă a fi un credincios plin de pioşenie al religiei ismaelite. Ismaelitii credeau că erau descendenţii lui Ismael, fiul patriarhului evreu Avram şi ai tiitoarei sale, Agar, demonstrând din nou cât de întrepătrunse sunt istoria israeliţilor şi a vecinilor lor arabi din Orientul Mijlociu. Webster cita spusele unui cercetător anterior ei, Reinhart Dozy, care a descris programul lui Abdullah ca fiind unul dedicat înfiinţării unei vaste societăţi secrete, plină atât cu liber-cugetatori, cât şi cu bigoţi, în scopul discreditării şi distrugerii religiei. După ceremonii complicate de iniţiere a novicilor, el avea "să le dezvăluie acestora atât Misterul final, cât şi identitatea imamilor (adică a conducătorilor spirituali), precum şi faptul că religiile şi moralitatea nu erau decât o impostura şi o absurditate". El căuta de asemenea să răstoarne de la putere regimurile conducătoare si să preia puterea, mai întâi prin subterfugii, apoi prin forţă. Sfidând inteligenţa publicului, el i-a câştigat de partea sa pe creduli cu ajutorul unor trucuri magice despre care spunea că sunt minuni, pe conducătoiii religioşi prin afişarea pietăţii şi pe mistici prin susţinerea unor lungi disertaţii pe tema misterelor antice. Prin asemenea metode duplicitare "o mulţime de persoane cu credinţe diverse lucrau laolaltă pentru atingerea unui scop ce nu era cunoscut decât câtorva dintre ei".

[modifică] Istoric

După ani de schisme în rândul ismaeliţilor, adepţii Iui Abdulîah şi alţii s-au unit in cadrul unor "societăţi ale înţelepciunii", care în 1004 au devenit Marea Loja de la Cairo, in cadrul căreia membrii erau transformaţi în fanatici. Aici deţinea puterea secta Drusă.

Se pare că membrii acesteia au continuat să folosească metodele duplicitare ale lui Abdullah, pretinzând că sunt musulmani şi creştini în acelaşi timp. Ei foloseau de asemenea semne de recunoaştere existente încă în cadrul Lojii Francmasonice a Marelui Orient La fel ca în cazul tuturor societăţilor secrete, in vreme ce majoritatea membrilor erau pur şi simplu nişte credincioşi fanatici, conducerea superioară a sectei avea alte planuri. Prin intermediul Marii Loji din Cairo, conduse de secta Drusă, Hassan a învăţat bine tehnicile pe care le-a folosit mai târziu în cadrul propriei societăţi secrete.

Cultul de ucigaşi condus de Hassan s-a înfiinţat prin anul 1094, când el, împreuna cu câţiva aliaţi perşi, a cucerit fortăreaţa muntoasă de la Alamut de pe ţărmul Mării Caspice, în Iran. Acolo, el a creat propria sectă ismaelită şiită - care a devenit cunoscută sub denumirea de Asasinii. In timp ce se autoproclama un mare conducător spiritual, Hassan a conceput un cult al personalităţii sale, bazat pe o violenţă ucigaşă. Potrivit autoarei Webster, „Scopul final al acestei secte era conducerea omenirii de către câţiva oameni roşi de setea de putere, mascata de legea religiei şi pietăţii. Metoda prin care aceasta nouă orânduire urma a fi înfiinţată era nici mai mult nici mai putin decât asasinarea în masă a tuturor adversarilor săi".

Iniţiaţii din gradele superioare ale sectei învăţau docrinele secrete ale Asasinilor - dintre care una suna astfel; "Nimic nu este adevărat şi totul este permis". Un alt secret era acela că există un singur Dumnezeu şi toate obiectele create - inclusiv omenirea - fac parte dintr-un tot universal, o idee care urmează liniile teoriei câmpurilor unificate elaborată de Einstein, ce continuă să fie studiată serios de savanţii epocii contemporane, în sfârşit, dogma Asasinilor - potrivit căreia "scopul scuză mijloacele" ar putea să fi fost precursoarea aceleiaşi concepţii filozofice care se regăseşte în doctrina Francmasoneriei Iluminate."

Metoda de recrutare a lui Hassan era atât de extraordinară, încât mulţi o considerau o simplă legendă. Potrivit relatărilor câtorva surse ale vremii, una dintre acestea fiind oferită de Marco Polo (care a trecut pe acolo în drumul său), Hassan a descoperit şi dezvoltat o vale secretă pe care a umplut-o până Ia refuz cu palate graţioase şi grădini minunate, precum şi cu animale exotice şi femei frumoase. Apoi, tinerii localnici erau abordaţi în cârciumi de străini cu care se împrieteneau. Ei se trezeau din ameţeala generată de droguri găsindu-se înconjuraţi de atâta frumuseţe şi lux, încât credeau că nu s-ar fi putut afla decât în Paradisul promis de Allah. După câteva zile, în care trăiau ca în visele lor cele mai frumoase, având tot ce şi-ar fi putut dori, recruţii erau drogaţi din nou, trezindu-se la crunta realitate a vieţii lor sărăcăcioase.

După câteva astfel de experienţe, Hassan nu avea nici o dificultate în a le obţine loialitatea, promiţându-le că le va permite să se întoarcă pentru totdeauna în „Paradis", în schimbul comiterii unor asasinate. Prinşi în mrejele promisiunii de a domicilia permanent în „Paradis", aceşti pastori de capre - cărora li se "spălase" creierul - se dovedeau a fi soldaţi zeloşi şi nerăbdători să îndeplinească ordinele conducătorului lor, ajungând chiar până la sacrificiul suprem, dacă era necesar pentru îndeplinirea misiunii încredinţate.

Autointitulându-se Marele Maestru sau Shaikh-al-Jabal, Hassan conducea această cooperativă timpurie a crimei din fortăreaţa sa din munţi, dobândindu-şi titlul de Batrânul din Munţi, un nume la a cărui simplă rostire inimile vecinilor săi se umpleau de teamă.

Puterea Asasinilor a crescut continuu, până când pe la mijlocul secolului al XI-lea cultul se lăuda că deţine o serie de cetăţi ce se întindeau pe tot teritoriul Persiei şi al Irakului. S-ar putea chiar ca influenţa lor să se fi extins atât de mult încât să ajungă chiar până la societatea secretă a Tâlharilor din India, despre care se ştia ca utilizau semne de recunoaştere reciprocă similare cu cele ale Asasinilor.

În calitatea sa de Mare Maestru, Hassan a creat un sistem de ucenici, calfe şi maeştri în ale meseriei, sistem ce a fost comparat mai târziu cu gradele masonice. Istoricul mason Mackey a recunoscut că: asasinii, a căror legătură cu Templierii a fost dovedită pe baza documentelor istorice existente, s-ar putea să fi exercitat o oarecare influenţă asupra acestora servindu-le ca model sau cel putin sugerându-le unele dintre dogmele şi ceremoniile lor esoterice".

Daraul cita un orientalist renumit, Syed Ameer Aii, care afirma: „De la ismaeliti, cruciaţii au împrumutat ideea care a dus la formarea tuturor societăţilor secrete europene, indiferent dacă sunt religioase sau laice... în special Cavalerii Templieri, cu sistemul lor de mari maeştri, mari stareţi şi credincioşi devotaţi şi cu gradele lor de iniţiere în tainele doctrinei diferite, în funcţie de importanţa persoanei respective pe scara ierarhică a Ordinului, seamănă cel mai mult cu ismaelitii din Orientul Mijlociu".

Câteva relatări vorbesc despre existenţa unor legături de lucru între Asasini şi Templieri, în cadrul unor operaţiuni militare comune desfăşurate în timpul cruciadelor - inclusiv în timpul atacului declanşat de Cruciaţi asupra Damascului, sub conducerea regelui Baldovin al Ierusalimului. Un scriitor al secolului al XVIII-lea deplângea faptul că Templierii acceptaseră „să se alieze cu acel prinţ groaznic şi sângeros numit Bătrânul Om al Muntelui, prinţ al Asasinilor".

Referindu-se la asta, Daraul comenta: „Cei ce cred că Asasinii erau nişte musulmani fanatici şi prin urmare nu aveau de gând să încheie nici un fel de alianţă cu cei care pentru ei erau nişte necredincioşi, ar trebui să îşi reamintească faptul că pentru adepţii Bătrânului Om al Muntelui doar el avea dreptate, iar sarazinii ce luptau în Războiul Sfânt al lui Allah împotriva Cruciaţilor erau la fel de răi ca şi toti ceilalţi, care nu acceptau justeţea doctrinei propovăduite de Asasini". Cu ceva timp înainte de declanşarea atacului său asupra Damascului, Baldovin încheiase un acord cu Asasinii, care aveau foarte multi membri între zidurile cetăţii asediate. Cu ajutorul aces¬tei a Cincea Coloane, oraşul putea fi cucerit In schimbul ajutorului acordat Cruciaţii le-au promis Asasinilor oraşul Tyr. Dar complotul a fost descoperit şi toţi Asasinii din Damasc au fost linşaţi cu pietre de locuitorii oraşului. Încă vesel de pe urma întoarcerii din Europa a Marelui Maestru Payens şi a Templierilor conduşi de el, Baldovin s-a hotărât să întreprindă un atac frontal asupra zidurilor Damascului, dar încercarea sa a fost respinsă cu pierderi grele.

Este posibil ca aceasta bătălie, împreună cu alte operaţiuni ulterioare, organizate în comun, să le fi dat ocazia Templierilor şi Asasinilor să îşi împărtăşească atât cunoştinţe antice cu caracter esoteric, cât şi informaţii militare importante, deoarece este bine documentat din punct de vedere istoric faptul ca Asasinii se răspândiseră adânc în ierarhia musulmană.

Mackey confirma aceastra ipoteză: „în diverse etape ale istoriei lor, Templierii au încheiat diverse tratate şi acorduri de prietenie cu Asasinii; putem crede că în acele perioade în care războiul nu se dezlânţuia cu maximă intensitate, este posibil ca între cele două Ordine să se fi desfăşurat schimburi reciproce de vizite şi conferinţe".

[modifică] Decădere

Caracterul ucigaş al Asasinilor avea să ducă în cele din urmă la căderea lor. Hassan, Bătrânul Om al Muntelui, a fost ucis de fiul sau, Mohammed care, la rândul Iui, a fost otrăvit de către fiul , său, care aflase de planul pus la cale de Mohammed pentru a-1 ucide. Prin 1250, hoardele invadatorilor mongoli capturaseră şi ultima fortăreaţă a Asasinilor, eliminând practic Ordinul de pe ţ scena istoriei. Cu toate acestea, potrivit afirmaţiilor unor cercetători, mici grupuleţe de Asasinii există încă şi azi în Orientul Mijlociu.

Trebuie remarcat faptul ca existau prea puţine diferenţe între soldatul de condiţie medie atât în cazul Templierilor, cât şi al Asasinilor. Ambele grupuri erau suprasaturate cu bărbaţi brutali, călăuziţi de instincte animalice, ignoranţi şi însetaţi de sânge, care nu făceau decât să execute ordinele primite. Numai liderii lor cunoşteau adevărurile subiacente ale acelor ordine. Indiferent de cât de brutali ar fi fost cavalerii de rând ai Templierilor, conducătorii lor erau extrem de inteligenţi, construind foarte repede una din cele mai puternice organizaţii neguver¬namentale cunoscute vreodată. Payens a murit în 1136, succesorul său la conducerea Ordinului fiind un oarecare lord Robert, ginere al Arhiepiscopului de Canterbury, - un alt indiciu privitor la caracterul aristocratic al ierarhiei Templierilor. Până în secolul al XHI-lea, Templierii ajunseseră proprietarii a peste 9 000 de castele şi conace, răspândite în toată Europa. Totuşi, în calitatea lor de ordin religios, nu plăteau nici un fel de impozite. Sectoarele în care investeau cuprindeau industriile foarte importante, mai cu seama în meşteşugurile din domeniul construcţiilor. Numai în Anglia şi Ţara Galilor deţineau peste 5 000 de proprietăţi. Imperiul lor se întindea din Danemarca până în Palestina. „Daca scopul lor final ar fi fost acela al instaurării hegemoniei mondiale, nu s-ar fi putut organiza mai bine şi nici nu şi-ar fi putut planifica mai minuţios ierarhia aristocratică" - scria Daraul. Ei foloseau veniturile încasate de pe urma exploatării bunurilor lor pentru a construi o uriaşă flotă navală şi a garanta existenţa unui vast imperiu bancar, încă de atunci, omenirea începuse să acorde atenţie ideii utilizării banilor pentru producerea altora.

[modifică] Bibliografie

• Philip K. Hitti. 2008. Istoria arabilor. Traducere, note şi index: Irina Vainovski-Mihai. Bucureşti: Editura All.