Asasinii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Asasinii (numiți și Hashshashini, Hashishini, Hashashiyyini sau Nizâriți) sunt o sectă islamică, alcătuită din fanatici care au conceput o structură piramidala de comandă, care a fost copiată de toate societățile secrete întemeiate după aceea; ei erau atât de cruzi, încât chiar și astăzi, rostirea numelui lor este sinonimă cu teroarea și moartea brusca a celui ce ar comite aceasta imprudență.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Din câte se spune, numele sectei ar fi derivat de la numele drogului hașiș, provenit din canabis, pe care membrii acesteia îl fumau atunci când se pregăteau să ucidă. Asasinii membri ai sectei, care erau învățați că omuciderea era o datorie religioasă au devenit cunoscuți sub numele de "hashshasin", cuvânt care în arabă înseamnă "fumător de hașiș" și care cu timpul s-a transformat în simplul "asasin". Aceasta este originea populară a numelui sectei. Totuși, autorul Daraul și altii au sugerat că numele ar putea proveni din cuvântul arab "assasseen" - cuvânt care în traducere liberă înseamnă "păzitorii secretelor".

Hassan Sabbah

Fondator[modificare | modificare sursă]

Fondatorul sectei Asasinii - Hassan bîn Sabah - a fost coleg de școală cu poetul Curții Regale persane Omar Khayyâm și cu Nizam ui Mulk, care mai târziu a devenit Marele Vizir al Sultanului turc din Persia Acesta avea propriile secrete de păzit. El a profitat de cunoștințele esoterice căpătate de la primul său prieten și de privilegiile regale acordate de cel de al doilea. După ce a fost implicat într-un scandal pentru că a furat bani, a fost obligat să părăsească Persia, stabilîndu-se în Egipt, unde a continuat studiul vechilor doctrine, dobândind o cunoaștere aprofundată a Cabalei evreiești. In timp ce se afla în Egipt, Hassan s-ar putea să fi conceput planurile de înființare a sectei Asasinii, studiind organizarea și practicile din Daru Hikmat (Casa Cunoașterii) sau Marea Lojă din Cairo. Această Lojă reprezenta un depozit de cunoștințe antice și înțelepciune transmise din generatie în generație din vremurile lui Adam, Noe, Avraam și Moise. Potrivit lui Webster, membrii Lojii au perfecționat tehnicile folosite câteva secole mai târziu de Weishaupt, pentru înființarea organizației Illuminati. De asemenea, izvorât din această Lojă era cultul Roshaniya sau Cei Huminati, care au devenit o adevărată teroare pentru autoritățile afgane, pe când se găseau sub conducerea lui Baiazid Ansari în secolul al XVI-lea. Putându-și identifica arborele genealogic încă de pe vremea Profetului Mohammed, Asasinii erau o ramură a sectelor islamice a lui Hakim, a Fatimizilor, Salinilor și Șuților. In anul 872 d.Ch., un oarecare Abdullah ibn Mayrmin a înființat secta Batini, care a dat tonul pentru dezvoltarea sectei Asasinilor. Materialist convins, Abdullah era adept al gnosticismului și astfel s-a hotărât să distrugă toate formele structurate de religie de pe vremea aceea inclusiv pe cea ismaelită, căreia îi aparținea. Pentru a putea realiza acest scop, Abdullah a fost obligat să se prefacă a fi un credincios plin de pioșenie al religiei ismaelite. Ismaeliții credeau că erau descendenții lui Ismael, fiul patriarhului evreu Avram și ai tiitoarei sale, Agar, demonstrând din nou cât de întrepătrunse sunt istoria israeliților și a vecinilor lor arabi din Orientul Mijlociu. Webster cita spusele unui cercetător anterior ei, Reinhart Dozy, care a descris programul lui Abdullah ca fiind unul dedicat înființării unei vaste societăți secrete, plină atât cu liber-cugetatori, cât și cu bigoți, în scopul discreditării și distrugerii religiei. După ceremonii complicate de inițiere a novicilor, el avea "să le dezvăluie acestora atât Misterul final, cât și identitatea imamilor (adică a conducătorilor spirituali), precum și faptul că religiile și moralitatea nu erau decât o impostura și o absurditate". El căuta de asemenea să răstoarne de la putere regimurile conducătoare si să preia puterea, mai întâi prin subterfugii, apoi prin forță. Sfidând inteligența publicului, el i-a câștigat de partea sa pe creduli cu ajutorul unor trucuri magice despre care spunea că sunt minuni, pe conducătoiii religioși prin afișarea pietății și pe mistici prin susținerea unor lungi disertații pe tema misterelor antice. Prin asemenea metode duplicitare "o mulțime de persoane cu credințe diverse lucrau laolaltă pentru atingerea unui scop ce nu era cunoscut decât câtorva dintre ei".

Istoric[modificare | modificare sursă]

După ani de schisme în rândul ismaeliților, adepții Iui Abdulîah și alții s-au unit in cadrul unor "societăți ale înțelepciunii", care în 1004 au devenit Marea Loja de la Cairo, in cadrul căreia membrii erau transformați în fanatici. Aici deținea puterea secta Drusă.

Se pare că membrii acesteia au continuat să folosească metodele duplicitare ale lui Abdullah, pretinzând că sunt musulmani și creștini în același timp. Ei foloseau de asemenea semne de recunoaștere existente încă în cadrul Lojii Francmasonice a Marelui Orient La fel ca în cazul tuturor societăților secrete, in vreme ce majoritatea membrilor erau pur și simplu niște credincioși fanatici, conducerea superioară a sectei avea alte planuri. Prin intermediul Marii Loji din Cairo, conduse de secta Drusă, Hassan a învățat bine tehnicile pe care le-a folosit mai târziu în cadrul propriei societăți secrete.

Cultul de ucigași condus de Hassan s-a înființat prin anul 1094, când el, împreuna cu câțiva aliați perși, a cucerit fortăreața muntoasă de la Alamut de pe țărmul Mării Caspice, în Iran. Acolo, el a creat propria sectă ismaelită șiită - care a devenit cunoscută sub denumirea de Asasinii. In timp ce se autoproclama un mare conducător spiritual, Hassan a conceput un cult al personalității sale, bazat pe o violență ucigașă. Potrivit autoarei Webster, „Scopul final al acestei secte era conducerea omenirii de către câțiva oameni roși de setea de putere, mascata de legea religiei și pietății. Metoda prin care aceasta nouă orânduire urma a fi înființată era nici mai mult nici mai putin decât asasinarea în masă a tuturor adversarilor săi".

Inițiații din gradele superioare ale sectei învățau docrinele secrete ale Asasinilor - dintre care una suna astfel; "Nimic nu este adevărat și totul este permis". Un alt secret era acela că există un singur Dumnezeu și toate obiectele create - inclusiv omenirea - fac parte dintr-un tot universal, o idee care urmează liniile teoriei câmpurilor unificate elaborată de Einstein, ce continuă să fie studiată serios de savanții epocii contemporane, în sfârșit, dogma Asasinilor - potrivit căreia "scopul scuză mijloacele" ar putea să fi fost precursoarea aceleiași concepții filozofice care se regăsește în doctrina Francmasoneriei Iluminate."

Metoda de recrutare a lui Hassan era atât de extraordinară, încât mulți o considerau o simplă legendă. Potrivit relatărilor câtorva surse ale vremii, una dintre acestea fiind oferită de Marco Polo (care a trecut pe acolo în drumul său), Hassan a descoperit și dezvoltat o vale secretă pe care a umplut-o până Ia refuz cu palate grațioase și grădini minunate, precum și cu animale exotice și femei frumoase. Apoi, tinerii localnici erau abordați în cârciumi de străini cu care se împrieteneau. Ei se trezeau din amețeala generată de droguri găsindu-se înconjurați de atâta frumusețe și lux, încât credeau că nu s-ar fi putut afla decât în Paradisul promis de Allah. După câteva zile, în care trăiau ca în visele lor cele mai frumoase, având tot ce și-ar fi putut dori, recruții erau drogați din nou, trezindu-se la crunta realitate a vieții lor sărăcăcioase.

După câteva astfel de experiențe, Hassan nu avea nici o dificultate în a le obține loialitatea, promițându-le că le va permite să se întoarcă pentru totdeauna în „Paradis", în schimbul comiterii unor asasinate. Prinși în mrejele promisiunii de a domicilia permanent în „Paradis", acești pastori de capre - cărora li se "spălase" creierul - se dovedeau a fi soldați zeloși și nerăbdători să îndeplinească ordinele conducătorului lor, ajungând chiar până la sacrificiul suprem, dacă era necesar pentru îndeplinirea misiunii încredințate.

Autointitulându-se Marele Maestru sau Shaikh-al-Jabal, Hassan conducea această cooperativă timpurie a crimei din fortăreața sa din munți, dobândindu-și titlul de Batrânul din Munți, un nume la a cărui simplă rostire inimile vecinilor săi se umpleau de teamă.

Puterea Asasinilor a crescut continuu, până când pe la mijlocul secolului al XI-lea cultul se lăuda că deține o serie de cetăți ce se întindeau pe tot teritoriul Persiei și al Irakului. S-ar putea chiar ca influența lor să se fi extins atât de mult încât să ajungă chiar până la societatea secretă a Tâlharilor din India, despre care se știa ca utilizau semne de recunoaștere reciprocă similare cu cele ale Asasinilor.

În calitatea sa de Mare Maestru, Hassan a creat un sistem de ucenici, calfe și maeștri în ale meseriei, sistem ce a fost comparat mai târziu cu gradele masonice. Istoricul mason Mackey a recunoscut că: asasinii, a căror legătură cu Templierii a fost dovedită pe baza documentelor istorice existente, s-ar putea să fi exercitat o oarecare influență asupra acestora servindu-le ca model sau cel putin sugerându-le unele dintre dogmele și ceremoniile lor esoterice".

Daraul cita un orientalist renumit, Syed Ameer Aii, care afirma: „De la ismaeliti, cruciații au împrumutat ideea care a dus la formarea tuturor societăților secrete europene, indiferent dacă sunt religioase sau laice... în special Cavalerii Templieri, cu sistemul lor de mari maeștri, mari stareți și credincioși devotați și cu gradele lor de inițiere în tainele doctrinei diferite, în funcție de importanța persoanei respective pe scara ierarhică a Ordinului, seamănă cel mai mult cu ismaelitii din Orientul Mijlociu".

Câteva relatări vorbesc despre existența unor legături de lucru între Asasini și Templieri, în cadrul unor operațiuni militare comune desfășurate în timpul cruciadelor - inclusiv în timpul atacului declanșat de Cruciați asupra Damascului, sub conducerea regelui Baldovin al Ierusalimului. Un scriitor al secolului al XVIII-lea deplângea faptul că Templierii acceptaseră „să se alieze cu acel prinț groaznic și sângeros numit Bătrânul Om al Muntelui, prinț al Asasinilor".

Referindu-se la asta, Daraul comenta: „Cei ce cred că Asasinii erau niște musulmani fanatici și prin urmare nu aveau de gând să încheie nici un fel de alianță cu cei care pentru ei erau niște necredincioși, ar trebui să își reamintească faptul că pentru adepții Bătrânului Om al Muntelui doar el avea dreptate, iar sarazinii ce luptau în Războiul Sfânt al lui Allah împotriva Cruciaților erau la fel de răi ca și toti ceilalți, care nu acceptau justețea doctrinei propovăduite de Asasini". Cu ceva timp înainte de declanșarea atacului său asupra Damascului, Baldovin încheiase un acord cu Asasinii, care aveau foarte multi membri între zidurile cetății asediate. Cu ajutorul aces¬tei a Cincea Coloane, orașul putea fi cucerit In schimbul ajutorului acordat Cruciații le-au promis Asasinilor orașul Tyr. Dar complotul a fost descoperit și toți Asasinii din Damasc au fost linșați cu pietre de locuitorii orașului. Încă vesel de pe urma întoarcerii din Europa a Marelui Maestru Payens și a Templierilor conduși de el, Baldovin s-a hotărât să întreprindă un atac frontal asupra zidurilor Damascului, dar încercarea sa a fost respinsă cu pierderi grele.

Este posibil ca aceasta bătălie, împreună cu alte operațiuni ulterioare, organizate în comun, să le fi dat ocazia Templierilor și Asasinilor să își împărtășească atât cunoștințe antice cu caracter esoteric, cât și informații militare importante, deoarece este bine documentat din punct de vedere istoric faptul ca Asasinii se răspândiseră adânc în ierarhia musulmană.

Mackey confirma aceastra ipoteză: „în diverse etape ale istoriei lor, Templierii au încheiat diverse tratate și acorduri de prietenie cu Asasinii; putem crede că în acele perioade în care războiul nu se dezlânțuia cu maximă intensitate, este posibil ca între cele două Ordine să se fi desfășurat schimburi reciproce de vizite și conferințe".

Decădere[modificare | modificare sursă]

Caracterul ucigaș al Asasinilor avea să ducă în cele din urmă la căderea lor. Hassan, Bătrânul Om al Muntelui, a fost ucis de fiul său, Mohammed care, la rândul Iui, a fost otrăvit de către fiul său, care aflase de planul pus la cale de Mohammed pentru a-l ucide. Prin 1250, hoardele invadatorilor mongoli capturaseră și ultima fortăreață a Asasinilor, eliminând practic Ordinul de pe scena istoriei. Cu toate acestea, potrivit afirmațiilor unor cercetători, mici grupulețe de Asasinii există încă și azi în Orientul Mijlociu.

Trebuie remarcat faptul că existau prea puține diferențe între soldatul de condiție medie atât în cazul Templierilor, cât și al Asasinilor. Ambele grupuri erau suprasaturate cu bărbați brutali, călăuziți de instincte animalice, ignoranți și însetați de sânge, care nu făceau decât să execute ordinele primite. Numai liderii lor cunoșteau adevărurile subiacente ale acelor ordine. Indiferent de cât de brutali ar fi fost cavalerii de rând ai Templierilor, conducătorii lor erau extrem de inteligenți, construind foarte repede una din cele mai puternice organizații neguver¬namentale cunoscute vreodată. Payens a murit în 1136, succesorul său la conducerea Ordinului fiind un oarecare lord Robert, ginere al Arhiepiscopului de Canterbury, - un alt indiciu privitor la caracterul aristocratic al ierarhiei Templierilor. Până în secolul al XHI-lea, Templierii ajunseseră proprietarii a peste 9 000 de castele și conace, răspândite în toată Europa. Totuși, în calitatea lor de ordin religios, nu plăteau nici un fel de impozite. Sectoarele în care investeau cuprindeau industriile foarte importante, mai cu seama în meșteșugurile din domeniul construcțiilor. Numai în Anglia și Țara Galilor dețineau peste 5 000 de proprietăți. Imperiul lor se întindea din Danemarca până în Palestina. „Daca scopul lor final ar fi fost acela al instaurării hegemoniei mondiale, nu s-ar fi putut organiza mai bine și nici nu și-ar fi putut planifica mai minuțios ierarhia aristocratică" - scria Daraul. Ei foloseau veniturile încasate de pe urma exploatării bunurilor lor pentru a construi o uriașă flotă navală și a garanta existența unui vast imperiu bancar, încă de atunci, omenirea începuse să acorde atenție ideii utilizării banilor pentru producerea altora.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]