Arthur Arz von Straussenburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Arthur Arz von Straussenburg

Arthur Arz von Straussenburg (n. 16 iunie 1857, Sibiu - d. 1 iulie 1935, Budapesta) a fost un înalt ofițer al armatei imperiale austro-ungare, ultimul șef al Marelui Stat Major al Armatei Austro-Ungare, funcție pe care a preluat-o pe 2 martie 1917 de la contele Conrad von Hötzendorf.

Originea și studiile[modificare | modificare sursă]

Arthur Arz von Straussenberg s-a născut într-o veche familie de sași transilvăneni. Tatăl său, Albert Arz von Straussenburg, a fost pastor evanghelic, iar mama, Louse Pfaffenhuber, a fost fiica dirigintelui oficiului poștal din Orăștie. După bacalaureatul susținut la gimnaziul evanghelic săsesc din Sibiu (în prezent Colegiul Național Samuel von Brukenthal), a urmat o perioadă de timp cursuri de studiile juridice la Academia de Științe Juridice din Sibiu, dar apoi s-a înrolat ca voluntar în Batalionul 23 de vânători de câmp ungur în 1876/77. Hotărându-se să urmeze cariera militară, a luat examenul de ofițeri de rezervă, iar pe data de 1 mai 1878 a fost numit locotenent. Ca locotenent major a urmat cursurile Academiei Militare Tereziene între 1885-1887.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

Ca locotenent major a primit însărcinări la Marele Stat Major al Armatei Cezaro-Crăiești, la Viena. A ajuns șef al unei direcțiuni din Marele Stat Major, fiind mai apoi transferat la Ministerul de Război și promovat pe scară ierarhică. La izbucnirea Primului Război Mondial se afla ca feldmareșal la comanda diviziunii de infanterie 15 Miskolc, iar apoi a preluat de la generalul Svetozar Boroevic comanda Corpului 6 de armată. A comandat cu succes Corpul 6 de armată până în 1916. În 1915 a condus împotriva armatei imperiale ruse contraofensiva de la Gorlice-Tarnów. Când șeful Statului Major, Conrad von Hötzendorf, a fost demis din funcție de către Carol I al Austriei în martie 1917, acest post i-a fost dat lui Arthur Arz von Straussenburg, post pe care l-a deținut până la sfârșitul războiului. În ultimul an de război a fost numit general-colonel. După pierderea războiului, Arz von Straussenburg a fost trimis în judecată pe motiv că după armistițiu ar fi dat ordinul de încetare a focului prea devreme pe frontul italian, ceea ce ar fi dus la un număr mare de prizonieri de război austrieci. N-a fost însă condamnat.

Familia[modificare | modificare sursă]

S-a căsătorit în 1903 cu Stefanie Thomka von Tomkaháza, cu care a avut o fiică, Stefanie Verehel Ried.

La pensie a vrut să se stabilească în orașul natal, care acum aparținea României, dar deoarece statul român nu a vrut să îi dea pensie, s-a stabilit la Budapesta, unde a decedat în 1935.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Arthur Albert Arz, Zur Geschichte des Grossen Krieges. 1914-1918, Wien 1924;
  • Albert Arz, Die Ahnen des Dr. Carl Albert Arz von Straussenburg (1861-1918), Hermannstadt 1931;
  • Albert Arz, Die historischen Wappen der ehemaligen siebenbürgisch-sächsischen Gebietskörperschaften (Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde: Neue Folge 49,2), Hermannstadt 1938.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]