Arie de Alexandria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Arius (* 256, † 336) a fost un preot creştin din Alexandria, Egipt. După el a fost denumit arianismul.

Cuprins 1 Începutul activităţii 2 Sinodul de la Niceea 3 Condamnarea Ereziei 4 Concepţia Ariană 5 Legături externe

[modifică] Începutul activităţii

Arie - originar din Libia Egiptului, discipol indirect al ereticului episcop Paul de Samosata, a fost instruit de preotul Lucian din Antiohia, un adept al lui Paul de Samosata, a avut colegi de studii pe Eusebiu de Nicomidia, Maris de Calcedon, Teognis de Niceea şi Leontie al Antiohiei. După terminarea studiilor, a venit la Alexandria, unde, a fost hirotonit diacon de episcopul Petru, apoi preot de Episcopul Achila, primind postul de paroh la Biserica Baucalis, cea mai însemnata din cele nouă biserici ale Alexandriei.

Arie va fi excomunicat din cauza subordinatianismului. Pleacă din Egipt spre Palestina la Eusebiu de Cezareea. De aici va pleca la Nicomidia, la fostul său coleg de studii, Eusebiu de Nicomidia.

[modifică] Sinodul de la Niceea

Din cauza neînţelegerilor apărute, Constantin cel Mare a invitat Episcopii Bisericii la un Sinod Ecumenic, unde urmau să fie luate măsurile necesare împotriva lui Arie. Sinodul I Ecumenic s-a deschis oficial la Niceea, pe 20 mai 325 şi a durat până la 25 august acelaşi an. La şedinţa deschiderii oficiale şi la cea de închidere a asistat Împăratul Constantin. Şedinţele oficiale ale Sinodului s-au ţinut în sala de recepţie a palatului imperial din Niceea, sub preşedinţia episcopilor Eustaţiu al Antiohiei (324-330) şi Alexandru al Alexandriei (313-328). La acest prim Conciliu Ecumenic, Papa Silvestru I nu a putut lua parte «din pricina vârstei sale înaintate», dar a trimis ca reprezentanţi pe Episcopul Osius din Cordoba împreună cu doi preoţi - Vitus si Vincentius. Traditia Bisericii a consacrat numărul de 318 Episcopi care au participat la Sinodul de la Niceea.

[modifică] Condamnarea Ereziei

Participanţii Sinodului s-au împarţit în trei directii: prima, în frunte cu Alexandru, Osiu, Diaconul Atanasie susţineau credinţa adevarată ortodoxa ca Isus Cristos este şi Dumnezeu şi om; altii, ca Secund al Ptolemaidei, Teonas al Marmaricii şi înca vre-o 20 de episcopi, erau de partea lui Arie, iar ceilalţi, în frunte cu Eusebiu de Nicomidia, ţineau calea de mijloc. Acesta a prezentat în Sinod o formula de credinta în care raportul dintre Tatăl şi Fiul era numit cu termenul omiousios - "asemă­nător după fiinţă cu Tatăl" în loc de omoousios - "de o­ fiinţă cu Tatăl", cum afirma doctrina ortodoxa. Aceast lucru însemna menţinerea ereziei ariene sub o formula camuflată. Episcopii s-au întrunit şi au respins condamnând învaţătura lui Arie, ca fiind eretică.

[modifică] Concepţia Ariană

Arie, preot în Alexandria, începu să înveţe că Fiul lui Dumnezeu (Logos) nu este de aceeaşi natură cu Tatăl. El este o creatură superioară tuturor creaturilor, (ca şi Logosul lui Plato, dar deosebit de Logosul Sf. Ioan: "La început era Cuvântul (Logos)...şi Dumnezeu era Cuvântul" (Ioan, 11).

Concepţia gnostico-filosofică a lui Arie era compusă din următoarele teze:

1. Dumnezeu-Tatăl singur este principiul necreat şi nenăscut. Denumirea de Tată cuprinde inevitabil în sine superioritatea faţă de Fiul.
2. Isus Cristos e creat din voinţa Tatălui (gr. ktisma sau poiema), dar nu din fiinta Lui, ci din nimic, fiind prima Sa creatura. Fiul are existenţa înainte de timp, dar nu din eternitate, căci a existat un timp, cand El nu era.
3. Deşi Fiul este după fiinţa Sa o creatură, schimbabil, mărginit, imperfect şi chiar capabil de a păcătui, El se bucura totuşi de cinstea cea mai mare, deoarece prin Fiul, Dumnezeu a creat toate, chiar şi timpul.
4. Scopul pentru care Dumnezeu l-a creat pe Fiul este creaţia lumii, fiindcă Tatăl nu putea crea universul material decât cu ajutorul unei fiinţe intermediare. Aceasta teză este de sorginte gnostică şi eretică, după care materia este rea în sine, iar Dumnezeul Suprem nu se poate atinge direct de materie, căci s-ar întina de aceasta.
5. La creaţie, Cristos a primit măreţia şi puterea creatoare a Tatălui. Fiul poate fi numit şi El Dumnezeu, deoarece, datorită harului divin pe care L-a primit de la Tatăl, a devenit un Fiu adoptiv al Tatălui, astfel Isus are o divinitate împrumutată din divinitatea Tatălui.

Această doctrină a constituit erezia având numele întemeietorului său - arianismul.

[modifică] Legături externe

• Literatură despre Arius
• Creştinortodox.ro Sinodul I ecumenic de la Niceea din 325. Arianismul.
• ProFamia.Ro Biserica - Ereziile Pr. Eugen Popa