Anexarea Belarusului de Vest de către Uniunea Sovietică
În baza unei clauze secrete a Pactului Molotov-Ribbentrop, Uniunea Sovietică a invadat Polonia la 17 septembrie 1939, cucerind provinciile estice ale celei de-a Doua Republici Poloneze. Provinciile estice ale Poloniei interbelice erau locuite de o populație mixtă din punct de vedere etnic, iar etnicii polonezi și evreii polonezi erau majoritari în orașe. Aceste terenuri formează acum coloana vertebrală a Ucrainei de Vest și a Belarusului de Vest.[1][2]
Anexarea teritoriilor poloneze, care au fost atașate Bielorusiei Sovietice și Ucrainei Sovietice, a condus la creșterea teritorială a statului sovietic cu o suprafață de aproximativ 200.000 km2 și la creșterea populației cu 13,7 milioane de persoane.
Anexarea jumătății de est a Poloniei interbelice[modificare | modificare sursă]
La 17 septembrie 1939, Armata Roșie a intrat pe teritoriul Poloniei, acționând în baza unei clauze secrete a Pactului Molotov-Ribbentrop, care fusese încheiat între Uniunea Sovietică și Germania Nazistă. Ulterior, Uniunea Sovietică a negat existența acestui protocol secret, susținând că nu a fost niciodată aliată cu Reich-ul german și că a acționat independent pentru a „proteja” minoritățile ucrainene și belaruse din statul polonez aflat în proces de dezintegrare.[3]
Milițiile prosovietice au organizat demonstrații de sprijin în acele teritorii.[4] Imediat după intrarea pe teritoriul Poloniei, Armata Sovietică a contribuit la înființarea „administrațiilor provizorii” în orașe și a „comitetelor țărănești” în sate cu scopul de a pregăti organizarea unor alegeri cu o singură listă de candidați pentru noua „Adunare a Poporului din Belarusul de Vest”. Alegerile au fost concepute pentru a da anexării o aparență de legalitate, dar au fost departe de a fi libere sau corecte. Alegătorii aveau de ales doar un singur candidat pentru fiecare post de deputat, acesta fiind adesea un comunist local sau o persoană trimisă din Belarusul Sovietic în Belarusul de Vest; comisarii Partidului Comunist au furnizat apoi adunării rezoluții care să împingă naționalizarea băncilor și a industriei grele și transferurile de pământ către comunitățile țărănești.[5] Alegerile au avut loc în 22 octombrie 1939; autoritățile sovietice au raportat participarea a 93% din alegătorii provinciei anexate, dintre care 91% i-au susținut pe candidații propuși. Ședința Adunării Poporului din Belarusul de Vest desfășurată în 30 octombrie 1939 la Bielastok (Białystokul polonez(d)) a confirmat decizia sovietică de aderare la Republica Socialistă Sovietică Bielorusă.[6] Adunarea Poporului din Belarusul de Vest a votat în unanimitate propunerea de a-i mulțumi lui Stalin pentru eliberarea provinciei și a trimis o delegație la Moscova pentru a cere includerea oficială a teritoriilor anexate în cadrul RSS Bieloruse. Sovietul Suprem al RSS Bieloruse(d) a votat pentru aprobarea acestei cereri la 1 noiembrie 1939. Legea privind integrarea Belarusului de Vest în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Bieloruse a fost semnată la 14 noiembrie 1939 în cadrul unei sesiuni extraordinare a Sovietului Suprem.[7]
Invazia sovietică în Polonia a fost descrisă de propaganda sovietică drept „eliberarea Ucrainei de Vest și a Bielorusiei de Vest”. Mulți etnici belaruși au salutat unirea cu Republica Sovietică Socialistă Bielorusă.[8]
Deportări și arestări[modificare | modificare sursă]
Sovieticii au început rapid să confiște, să naționalizeze și să redistribuie toate proprietățile deținute de statul polonez, precum și proprietățile particulare.[9] În cei doi ani care au urmat anexării, sovieticii au arestat aproximativ 100.000 de cetățeni polonezi din fostele provincii estice ale Poloniei.[10] Din cauza lipsei de acces la arhivele secrete sovietice și bieloruse, numărul cetățenilor polonezi din Bielorusia de Vest care au fost deportați în Siberia sau au murit sub ocupația sovietică a fost doar estimat pe parcursul multor ani de după încheierea războiului.[11] În august 2009, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la invazia sovietică, Institutul Polonez al Memoriei Naționale(d) a anunțat că cercetătorii săi au redus estimarea numărului de persoane deportate în Siberia la circa 320.000. Aproximativ 150.000 de cetățeni polonezi au murit în timpul ocupației sovietice.[12]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Alice Teichova(d), Herbert Matis, Jaroslav Pátek (). Economic Change and the National Question in Twentieth-century Europe. Cambridge University Press. pp. 342–344. ISBN 978-0-521-63037-5.
- ^ Norman Davies, God's Playground(d) (Polish edition), second tome, pp. 512-513.
- ^ Anna M. Cienciala(d) (2004). The Coming of the War and Eastern Europe in World War II Arhivat în , la Wayback Machine. (lecture notes, University of Kansas(d)). Accesat la 15 martie 2006.
- ^ Marek Wierzbicki, Stosunki polsko-białoruskie pod okupacją sowiecką (1939–1941) Arhivat în , la Wayback Machine.. "Białoruskie Zeszyty Historyczne", Biełaruski histaryczny zbornik, 20 (2003), pp. 186–188. Accesat la 16 iulie 2007.
- ^ Rieber, Alfred Joseph (). Forced Migration in Central and Eastern Europe: 1939–1950. London, New York: Routledge. ISBN 0-7146-5132-X., pp. 29–30.
- ^ Уладзімір Снапкоўскі. Беларусь у геапалітыцы і дыпламатыі перыяду Другой Сусветнай вайны
- ^ Rocznica 17 września 1939 r. białoruskim Dniem Jedności Narodowej? Władze konsultują z narodem , 1 martie 2021 Belsat
- ^ Stosunki polsko-białoruskie pod okupacją sowiecką (1939-1941)
- ^ Piotrowski 1998, p. 11.
- ^ Karta 2006.
- ^ Rieber 2000, pp. 14, 32–37.
- ^ Expatica 2009.
| ||||||||||||||
| |||||||||||
