Homo neanderthalensis: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Fără descriere a modificării
Fără descriere a modificării
Linia 27: Linia 27:
{{cite journal |author=T. Higham|date=2011 |title= European Middle and Upper Palaeolithic radiocarbon dates are often older than they look: problems with previous dates and some remedies|journal= Antiquity|volume=85 |issue=327 |pages=235–49|url=https://s3.amazonaws.com/academia.edu.documents/2021597/Higham_2011_Middle_and_Upper_Palaeolithic_radiocarbon_dates_are_often_older_than_they_look.pdf?AWSAccessKeyId=AKIAIWOWYYGZ2Y53UL3A&Expires=1505010391&Signature=NDjhXqkY6qoC9yvVmo1yex2JUhQ%3D&response-content-disposition=inline%3B%20filename%3DEuropean_Middle_and_Upper_Palaeolithic_r.pdf|quotation= Few events of European prehistory are more important than the transition from ancient to modern humans around 40 000 years ago, a period that unfortunately lies near the limit of radiocarbon dating. This paper shows that as many as 70 per cent of the oldest radiocarbon dates in the literature may be too young, due to contamination by modern carbon. |doi=10.1017/s0003598x00067570}}</ref><ref name = "pinhasi2011">{{cite journal |author=R. Pinhasi |author2=T.F.G. Higham |author3=L.V. Golovanova |author4=V.B. Doronichev |date=2011 |title= Revised age of late Neanderthal occupation and the end of the Middle Paleolithic in the northern Caucasus|journal= Proceedings of the National Academy of Sciences USA|volume=108|issue=21 |pages=8611–16|quotation= The direct date of the fossil (39,700 ± 1,100 <sup>14</sup>C BP) is in good agreement with the probability distribution function, indicating at a high level of probability that Neanderthals did not survive at Mezmaiskaya Cave after 39 ka cal BP. [...] This challenges previous claims for late Neanderthal survival in the northern Caucasus. [...] Our results confirm the lack of reliably dated Neanderthal fossils younger than ≈40 ka cal BP in any other region of Western Eurasia, including the Caucasus.|doi=10.1073/pnas.1018938108|pmid=21555570 |bibcode=2011PNAS..108.8611P |pmc=3102382}}</ref><ref name = galvan2014>{{cite journal |author=B. Galván |author2=C.M. Hernández |author3=C. Mallol |author4=N. Mercier |author5=A. Sistiaga |author6=V. Soler |date= 2014|title= New evidence of early Neanderthal disappearance in the Iberian Peninsula|journal= Journal of Human Evolution |volume=75 |pages=16–27 |url=https://s3.amazonaws.com/academia.edu.documents/34165006/Galvan_et_al.__2014_Chronologies.pdf?AWSAccessKeyId=AKIAIWOWYYGZ2Y53UL3A&Expires=1505010459&Signature=DotysAd3wLPSdaimj9eZOjYtBqs%3D&response-content-disposition=inline%3B%20filename%3DGalvan_B._Hernandez_C._Mallol_C._Mercier.pdf|doi=10.1016/j.jhevol.2014.06.002|pmid= 25016565}}</ref><ref>{{cite news |last=McKie |first=Robin |date=June 2, 2013 |title=Why did the Neanderthals die out?|url= https://www.theguardian.com/science/2013/jun/02/why-did-neanderthals-die-out|work=The Guardian |accessdate=April 6, 2017 |quotation="It was once thought we appeared in Europe around 35,000 years ago and that we coexisted with Neanderthals for thousands of years after that. They may have hung on in pockets&nbsp;– including caves in Gibraltar&nbsp;– until 28,000 years ago [said Chris Stringer]" Previous research on Neanderthal sites which suggested that they were more recent than 40,000 years old appears to be wrong," said Stringer. "That is a key finding that will be discussed at the conference."[...] However, scientists have set out to get round these problems. At Oxford University, scientists led by Tom Higham have developed new methods to remove contamination and have been able to make much more precise radiocarbon dating for this period.}}</ref>
{{cite journal |author=T. Higham|date=2011 |title= European Middle and Upper Palaeolithic radiocarbon dates are often older than they look: problems with previous dates and some remedies|journal= Antiquity|volume=85 |issue=327 |pages=235–49|url=https://s3.amazonaws.com/academia.edu.documents/2021597/Higham_2011_Middle_and_Upper_Palaeolithic_radiocarbon_dates_are_often_older_than_they_look.pdf?AWSAccessKeyId=AKIAIWOWYYGZ2Y53UL3A&Expires=1505010391&Signature=NDjhXqkY6qoC9yvVmo1yex2JUhQ%3D&response-content-disposition=inline%3B%20filename%3DEuropean_Middle_and_Upper_Palaeolithic_r.pdf|quotation= Few events of European prehistory are more important than the transition from ancient to modern humans around 40 000 years ago, a period that unfortunately lies near the limit of radiocarbon dating. This paper shows that as many as 70 per cent of the oldest radiocarbon dates in the literature may be too young, due to contamination by modern carbon. |doi=10.1017/s0003598x00067570}}</ref><ref name = "pinhasi2011">{{cite journal |author=R. Pinhasi |author2=T.F.G. Higham |author3=L.V. Golovanova |author4=V.B. Doronichev |date=2011 |title= Revised age of late Neanderthal occupation and the end of the Middle Paleolithic in the northern Caucasus|journal= Proceedings of the National Academy of Sciences USA|volume=108|issue=21 |pages=8611–16|quotation= The direct date of the fossil (39,700 ± 1,100 <sup>14</sup>C BP) is in good agreement with the probability distribution function, indicating at a high level of probability that Neanderthals did not survive at Mezmaiskaya Cave after 39 ka cal BP. [...] This challenges previous claims for late Neanderthal survival in the northern Caucasus. [...] Our results confirm the lack of reliably dated Neanderthal fossils younger than ≈40 ka cal BP in any other region of Western Eurasia, including the Caucasus.|doi=10.1073/pnas.1018938108|pmid=21555570 |bibcode=2011PNAS..108.8611P |pmc=3102382}}</ref><ref name = galvan2014>{{cite journal |author=B. Galván |author2=C.M. Hernández |author3=C. Mallol |author4=N. Mercier |author5=A. Sistiaga |author6=V. Soler |date= 2014|title= New evidence of early Neanderthal disappearance in the Iberian Peninsula|journal= Journal of Human Evolution |volume=75 |pages=16–27 |url=https://s3.amazonaws.com/academia.edu.documents/34165006/Galvan_et_al.__2014_Chronologies.pdf?AWSAccessKeyId=AKIAIWOWYYGZ2Y53UL3A&Expires=1505010459&Signature=DotysAd3wLPSdaimj9eZOjYtBqs%3D&response-content-disposition=inline%3B%20filename%3DGalvan_B._Hernandez_C._Mallol_C._Mercier.pdf|doi=10.1016/j.jhevol.2014.06.002|pmid= 25016565}}</ref><ref>{{cite news |last=McKie |first=Robin |date=June 2, 2013 |title=Why did the Neanderthals die out?|url= https://www.theguardian.com/science/2013/jun/02/why-did-neanderthals-die-out|work=The Guardian |accessdate=April 6, 2017 |quotation="It was once thought we appeared in Europe around 35,000 years ago and that we coexisted with Neanderthals for thousands of years after that. They may have hung on in pockets&nbsp;– including caves in Gibraltar&nbsp;– until 28,000 years ago [said Chris Stringer]" Previous research on Neanderthal sites which suggested that they were more recent than 40,000 years old appears to be wrong," said Stringer. "That is a key finding that will be discussed at the conference."[...] However, scientists have set out to get round these problems. At Oxford University, scientists led by Tom Higham have developed new methods to remove contamination and have been able to make much more precise radiocarbon dating for this period.}}</ref>


În prezent, primele fosile ale Neanderthalilor din Europa sunt datate între 450.000 și 430.000 de ani în urmă, iar ulterior, Neanderthalienii s-au extins în Asia de Sud-Vest și Centrală. Sunt cunoscuți din numeroase fosile, precum și din ansamblurile de unelte din piatră. Specimenul tip este [[Neanderthal 1]], găsit în [[Valea Neander]] din [[Renania Germană]], în 1856.
În prezent, primele fosile ale Neanderthalilor din Europa sunt datate între 450.000 și 430.000 de ani în urmă, iar ulterior, Neanderthalienii s-au extins în Asia de Sud-Vest și Centrală. Sunt cunoscuți din numeroase fosile, precum și din ansamblurile de unelte din piatră. Specimenul tip este [[Neanderthal 1]], găsit în [[Valea Neander]] din [[Renania de Nord-Westfalia|Renania Germană]], în 1856.


În comparație cu oamenii moderni, Neanderthalii erau mai robuști, aveau picioarele mai scurte și corpurile mai mari. În conformitate cu regula lui Bergmann, precum și cu regula lui Allen, aceasta a fost probabil o adaptare pentru a păstra căldura în climatele reci. Neanderthalii masculi și femele aveau capacități craniene în medie de 1.600 cm<sup>3</sup> și, respectiv, 1.300 cm<sup>3</sup>,<ref>{{cite encyclopedia |last= Stringer|first= C.|editor-last= Foley|editor-first=R.|encyclopedia=Hominid evolution and community ecology |title=Human evolution and biological adaptation in the Pleistocene|year= 1984|publisher= Academic Press |location=New York |isbn=978-0122619205}}
În comparație cu oamenii moderni, Neanderthalii erau mai robuști, aveau picioarele mai scurte și corpurile mai mari. În conformitate cu regula lui Bergmann, precum și cu regula lui Allen, aceasta a fost probabil o adaptare pentru a păstra căldura în climatele reci. Neanderthalii masculi și femele aveau capacități craniene în medie de 1.600 cm<sup>3</sup> și, respectiv, 1.300 cm<sup>3</sup>,<ref>{{cite encyclopedia |last= Stringer|first= C.|editor-last= Foley|editor-first=R.|encyclopedia=Hominid evolution and community ecology |title=Human evolution and biological adaptation in the Pleistocene|year= 1984|publisher= Academic Press |location=New York |isbn=978-0122619205}}
Linia 59: Linia 59:


La începutului secolului XX viziunea predominantă era tendința de a exagera diferențele anatomice dintre Neanderthali și [[Cro-Magnon]].<ref>{{cite web | url=https://archive.org/stream/lhommefossiledel00boul#page/n1/mode/2up | title =L'homme fossile de La Chapelle-aux-Saints – full text: Volume VI (pp. 11–172), Volume VII (pp. 21–56), Volume VIII (pp. 1–70), 1911–13 | publisher =Royal College of Surgeons of England | date= |accessdate=July 26, 2016 }}</ref> Începând cu anii 1930, reconstrucțiile revizuite ale Neanderthalilor au accentuat din ce în ce mai mult similitudinea decât diferențele față de oamenii moderni. Din anii ’40 până în anii ’70, a fost din ce în ce mai comună utilizarea clasificării subspeciei de ''Homo sapiens neanderthalensis'' vs. ''Homo sapiens sapiens''.<ref>{{cite journal | title =Our Neandertal Brethren: Why They Were Not a Separate Species | journal =Scientific American | volume =303 | issue =2 | pages =34 | date=August 1, 2010 | doi =10.1038/scientificamerican0810-34 | pmid =20684369 | last1 =Shermer | first1 =Michael }}</ref> Ipoteza „originii multiregionale” a omului modern a fost formulată în anii ’80 pe astfel de motive, argumentând prezența unei succesiuni neîntrerupte a siturilor fosile atât în ​​Europa cât și în Asia.<ref name="multiregional">{{cite journal | last=Wolpoff | first=MH | last2=Hawks |first2=J |authorlink2=John D. Hawks |last3=Caspari |first3=R | year=2000 | title=Multiregional, not multiple origins | journal=[[American Journal of Physical Anthropology]] | volume=112 | issue=1 | pages=129–36 | url=http://www-personal.umich.edu/~wolpoff/Papers/Multiregional.PDF |doi=10.1002/(SICI)1096-8644(200005)112:1<129::AID-AJPA11>3.0.CO;2-K |pmid=10766948| hdl=2027.42/34270 }}</ref> Hibridizarea dintre Neanderthali și Cro Magnon a fost sugerată pe motive care țineau de schelet încă de la începutul secolului XX, și a găsit un sprijin din ce în ce mai mare spre sfârșitul secolului XX,<ref name="McFarland">{{cite book|last1=Cairney|first1=Christopher Thomas|title=Clans and Families of Ireland and Scotland, an Ethnography of the Gael|date=1989|publisher=McFarland|location=London|isbn=978-0899503622|page=14|url=http://www.electricscotland.com/webclans/cairney/14.htm}}</ref> până când, în anii 2010 s-a descoperit în genomul populațiilor moderne amestecul de Neanderthal.
La începutului secolului XX viziunea predominantă era tendința de a exagera diferențele anatomice dintre Neanderthali și [[Cro-Magnon]].<ref>{{cite web | url=https://archive.org/stream/lhommefossiledel00boul#page/n1/mode/2up | title =L'homme fossile de La Chapelle-aux-Saints – full text: Volume VI (pp. 11–172), Volume VII (pp. 21–56), Volume VIII (pp. 1–70), 1911–13 | publisher =Royal College of Surgeons of England | date= |accessdate=July 26, 2016 }}</ref> Începând cu anii 1930, reconstrucțiile revizuite ale Neanderthalilor au accentuat din ce în ce mai mult similitudinea decât diferențele față de oamenii moderni. Din anii ’40 până în anii ’70, a fost din ce în ce mai comună utilizarea clasificării subspeciei de ''Homo sapiens neanderthalensis'' vs. ''Homo sapiens sapiens''.<ref>{{cite journal | title =Our Neandertal Brethren: Why They Were Not a Separate Species | journal =Scientific American | volume =303 | issue =2 | pages =34 | date=August 1, 2010 | doi =10.1038/scientificamerican0810-34 | pmid =20684369 | last1 =Shermer | first1 =Michael }}</ref> Ipoteza „originii multiregionale” a omului modern a fost formulată în anii ’80 pe astfel de motive, argumentând prezența unei succesiuni neîntrerupte a siturilor fosile atât în ​​Europa cât și în Asia.<ref name="multiregional">{{cite journal | last=Wolpoff | first=MH | last2=Hawks |first2=J |authorlink2=John D. Hawks |last3=Caspari |first3=R | year=2000 | title=Multiregional, not multiple origins | journal=[[American Journal of Physical Anthropology]] | volume=112 | issue=1 | pages=129–36 | url=http://www-personal.umich.edu/~wolpoff/Papers/Multiregional.PDF |doi=10.1002/(SICI)1096-8644(200005)112:1<129::AID-AJPA11>3.0.CO;2-K |pmid=10766948| hdl=2027.42/34270 }}</ref> Hibridizarea dintre Neanderthali și Cro Magnon a fost sugerată pe motive care țineau de schelet încă de la începutul secolului XX, și a găsit un sprijin din ce în ce mai mare spre sfârșitul secolului XX,<ref name="McFarland">{{cite book|last1=Cairney|first1=Christopher Thomas|title=Clans and Families of Ireland and Scotland, an Ethnography of the Gael|date=1989|publisher=McFarland|location=London|isbn=978-0899503622|page=14|url=http://www.electricscotland.com/webclans/cairney/14.htm}}</ref> până când, în anii 2010 s-a descoperit în genomul populațiilor moderne amestecul de Neanderthal.

==Evoluție==
{{See|Evoluția_umană#Neanderthal_și_Denisovan}}
{{see|Homo antecessor|Homo heidelbergensis}}
{{multiple image|perrow=2|total_width=280
|image1= Homo_erectus_tautavelensis.jpg|caption1=Etapa 1: Pre-Neanderthal timpuriu, posibil [[Homo erectus]], ([[Omul Tautavel]], 450.000 de ani)
|image2= Homo_heildebergensis._Museo_de_Prehistoria_de_Valencia.jpg|caption2=Etapa 2: Neanderthal arhaic (''[[Miguelón]]'', 430.000 de ani)
|image3= National_Museum_of_Natural_History_(8587341141)_CROP.jpg|caption3=Etapa 3: Neanderthal intermediar (''Saccopastore I'', 130.000 de ani)
|image4= Homo sapiens neanderthalensis.jpg| width5 = 150 | caption4 = Etapa 4: Neanderthal european clasic (La Chapelle-aux-Saints 1, 50.000 de ani)
|footer= Evoluția neanderthalilor după modelul de acreție.}}
Inițial s-a crezut că atât Neanderthalii, cât și oamenii moderni anatomic au evoluat din ''[[Homo erectus]]'' acum 300.000-200.000 de ani în urmă. ''H. erectus'' a apărut în urmă cu aproximativ 1,8 milioane de ani și a fost mult timp prezent în diferite subspecii din întreaga Eurasie. Timpul de divergență dintre Neanderthal și ''Homo sapiens'' arhaic este estimat a fi între 800.000-400.000 de ani în urmă.

Mult timp s-a crezut că ''[[Homo heidelbergensis]]'', datat 600.000-300.000 de ani în urmă, este un candidat probabil pentru ultimul strămoș comun al Neanderthalienilor și al liniilor umane moderne.

Cu toate acestea, dovezile genetice ale fosilelor de la Sima de los Huesos publicate în 2016 par să sugereze că ''H. heidelbergensis'' în ansamblul său ar trebui inclus în linia neanderthală, ca „pre-neanderthal” sau „neanderthal timpuriu”, iar timpul de divergență dintre Neanderthal și liniile moderne au fost împinse înapoi, până înainte de apariția lui ''H. heidelbergensis'', până acum aproximativ 600.000-800.000 de ani, vârsta aproximativă a lui ''[[Homo antecessor]]''.<ref>Matthias Meyer, Juan-Luis Arsuaga, Cesare de Filippo, Sarah Nagel, Ayinuer Aximu-Petri, Birgit Nickel, Ignacio Martínez, Ana Gracia, José María Bermúdez de Castro, Eudald Carbonell, Bence Viola, Janet Kelso, Kay Prüfer & Svante Pääbo, "Nuclear DNA sequences from the Middle Pleistocene Sima de los Huesos hominins", ''Nature'' 531, pp.&nbsp;504–07 (March 24, 2016), {{doi|10.1038/nature17405}}.
Ewen Callaway, [https://www.nature.com/news/oldest-ancient-human-dna-details-dawn-of-neanderthals-1.19557 "Oldest ancient-human DNA details dawn of Neanderthals" Sequence of 430,000-year-old DNA pushes back divergence of humans and Neanderthals"], ''Nature News'', March 14, 2016.</ref>

Distincția taxonomică dintre ''H. heidelbergensis'' și Neanderthali se datorează mai ales unui decalaj fosil în Europa de acum 300.000-243.000 de ani în urmă. Prin convenție, "Neanderthalii" sunt fosile datate după acest decalaj.<ref name = "Dean1998">{{cite article|author1=D. Dean|title=On the phylogenetic position of the pre-Neandertal specimen from Reilingen, Germany|author2=J.-J. Hublin|author3=R. Holloway|author4=R. Ziegler|year=1998|journal=Journal of Human Evolution|volume=34|issue=5|pages=485–508|doi=10.1006/jhev.1998.0214}}</ref><ref name=neanderrediscovered/> Calitatea înregistrărilor fosile crește mult de la 130.000 de ani în urmă.<ref name = "Stringer1993"/> Specimene mai tinere decât această dată alcătuiesc cea mai mare parte a scheletelor neandertale cunoscute și au fost primele a căror anatomie a fost studiată în mod cuprinzător.<ref>{{cite article|author1=B. Vandermeersch|author2=M.D. Garralda|title=Continuity or Discontinuity in the Peopling of Europe: One Hundred and Fifty Years of Neanderthal Study|publisher=Springer Netherlands|editor1=S. Condemi|editor2=G.-C. Weniger|series=Vertebrate Paleobiology and Paleoanthropology|pages=113–25|year=2011|doi=10.1007/978-94-007-0492-3_10}}</ref><ref>{{cite encyclopedia|booktitle=Neanderthal Lifeways, Subsistence and Technology: One Hundred and Fifty Years of Neanderthal Study|publisher=Springer|editor1=N.J. Conard|editor2=J. Richter|chapter=2|pages=7–14|year=2011|doi=10.1007/978-94-007-0415-2_2|title = Neanderthal Lifeways, Subsistence and Technology|series = Vertebrate Paleobiology and Paleoanthropology|volume = 19|isbn = 978-9400704145}}</ref> În studiile morfologice, termenul „Neanderthal clasic” poate fi utilizat într-un sens mai restrâns pentru Neanderthalii cu vârsta mai mică de 71.000 de ani.<ref name = "Dean1998"/>


==Note==
==Note==

Versiunea de la 28 septembrie 2019 13:31

Omul de Neanderthal
Fosilă: Pleistocen 0.43/0.25–0.04 mln. ani în urmă
↓
Craniul unui Om de Neanderthal
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Mammalia
Ordin: Primate
Familie: Hominidae
Subfamilie: Homininae
Trib: Hominini
Gen: Homo
Specie: †H. neanderthalensis
Distribuția Omului de Neanderthal: Europa (bleu), Asia de Sud-Vest (portocaliu), Uzbekistan (verde), Munții Altai (violet).
Sinonime

Homo stupidus (Haeckel 1866)[1]
Homo mousteriensis (Klaatsch 1909)[2]
Palaeoanthropus neanderthalensis[3]

Modifică text Consultați documentația formatului

Omul de Neanderthal (Homo neanderthalensis sau Homo sapiens neanderthalensis) este o specie sau subspecie extinctă de oameni arhaici din genul Homo, care a locuit în Eurasia de acum aproximativ 430.000 de ani până acum aproximativ 40.000 de ani.[4][5][6][7]

În prezent, primele fosile ale Neanderthalilor din Europa sunt datate între 450.000 și 430.000 de ani în urmă, iar ulterior, Neanderthalienii s-au extins în Asia de Sud-Vest și Centrală. Sunt cunoscuți din numeroase fosile, precum și din ansamblurile de unelte din piatră. Specimenul tip este Neanderthal 1, găsit în Valea Neander din Renania Germană, în 1856.

În comparație cu oamenii moderni, Neanderthalii erau mai robuști, aveau picioarele mai scurte și corpurile mai mari. În conformitate cu regula lui Bergmann, precum și cu regula lui Allen, aceasta a fost probabil o adaptare pentru a păstra căldura în climatele reci. Neanderthalii masculi și femele aveau capacități craniene în medie de 1.600 cm3 și, respectiv, 1.300 cm3,[8] în intervalul valorilor pentru oamenii moderni anatomic.[9] Înălțimea medie la bărbații era în jur de 164 până la 168 cm și la femei 152-156 cm.[10]

Au existat dovezi crescânde pentru amestecul dintre Neanderthalieni și oamenii moderni din punct de vedere anatomic, reflectate în genomurile tuturor populațiilor moderne non-africane, dar nu și în genomurile majorității africanilor subsaharieni.[11][12][13] Se estimează că proporția de descendență derivată din Neanderthal este de aproximativ 1-4% din genomul modern eurasiatic.[11] Acest lucru sugerează că o anumită întrepătrundere între Neanderthali și oameni moderni anatomic a avut loc după ultima migrație „out of Africa”, în urmă cu aproximativ 70.000 de ani.[14]

Nume și clasificare

Neanderthalii sunt numiți după unul dintre primele situri unde au fost descoperite fosilele lor, la mijlocul secolului al XIX-lea, în Valea Neander, la est de Düsseldorf, la acea vreme în provincia Rin a Regatului Prusiei (în prezent Renania de Nord-Westfalia, Germania). În lună august 1856 în timpul exploatării carierei în această vale, lucrătorii au pătruns printr-o deschizătură în peștera Feldhofer. Acolo au găsit oase și o calotă craniană, pe care le-au predat lui Johann Carl Fuhlrott, un profesor din Elberfeld care era pasionat de istorie naturală.

Printr-o fericită coincidență, toponimul Neandertal înseamnă „valea omului nou”. Valea a fost numită după poetul și compozitorul Joachim Neander, Neander fiind forma elenizată a germanului Neumann ("om nou"), nume care fusese schimbat de bunicul lui Joachim într-o vreme în care traducerea în greacă a numelui de familie era o modă în rândul intelectualilor germani. Ortografia germană a Thal („Vale”) era actuală în secolul al XIX-lea (astăzi este Tal). Lui Joachim Neander, autor de cântece religioase încă populare în protestantismul german, i-a plăcut să-și caute inspirația în această vale, cândva idilică.

Cum, la vremea respectivă, numele văii era încă scris Neanderthal, omul care a fost descoperit acolo a primit numele latin de Homo neanderthalensis. Cea mai comună formă în limba română este Omul de Neanderthal[15] chiar daca uneori se găsesc și formele Omul de Neandertal, Neandertal sau Neanderthal.

Fuhlrott a înțeles rapid interesul descoperirii și a mers la fața locului pentru a încerca să descopere alte oase sau vestigii asociate acestora. El își dă seama că acestea sunt oase străvechi, dar mai ales, incredibil de primitive, care corespund unui om nou de „conformație naturală până acum necunoscută”.[16] · [17] Omul de Neanderthal este într-adevăr primul om fosil distinct de Homo sapiens iar el este descoperit înainte de Cro-Magnon (1868). Însăși ideea că o specie de om distinctă de a noastră a existat în trecut (și a dispărut) era deosebit de dificil de admis în acea perioadă. Charles Darwin a publicat Originea speciilor prin selecție naturală abia în 1859 și el a extins în mod explicit teoria sa la om abia în 1871 în "Filiația omului și selecția de gen".

Profesorul William King care a propus numele Homo neanderthalensis

Neanderthal 1 a fost cunoscut sub numele de „craniul Neanderthal” în literatura antropologică, iar individul reconstituit pe baza craniului a fost numit ocazional „Omul de Neanderthal”.[18] Numele binomial Homo neanderthalensis - extinderea numelui „Omul de Neanderthal” de la specimenul tip la întregul grup - a fost propusă pentru prima dată de geologul anglo-irlandez William King într-o lucrare citită Asociației Britanice în 1863,[19][20] deși în anul următor, el a declarat că specimenul nu este uman și a respins numele.[21] Numele lui King a avut prioritate față de propunerea înaintată în 1866 de Ernst Haeckel, Homo stupidus.[1]

Încă de la descoperirea fosilelor neandertale, opinia experților a fost împărțită cu privire la faptul dacă Neanderthalii trebuie considerați o specie separată (Homo neanderthalensis) sau o subspecie (Homo sapiens neanderthalensis) în raport cu oamenii moderni.[22][23][24] Pääbo (2014) a descris aceste „războaie taxonomice” ca fiind de nerezolvat în principiu, „deoarece nu există o definiție a speciilor care să descrie perfect cazul”.[25] Experții care preferă clasificarea Neanderthalilor ca subspecie au introdus denumirea subspeciei Homo sapiens sapiens pentru populația Cro-Magnon care a locuit în Europa în același timp cu Neanderthalii, în timp ce experții care preferă clasificarea ca specie separată folosesc Homo sapiens ca echivalent cu „om modern din punct de vedere anatomic“.

Reconstituire Homo neanderthalensis

În ciuda diferențelor importante cu oamenii moderni, Fuhlrott recunoaște oasele umane în descoperirile sale și le transmite lui Hermann Schaaffhausen pentru examinări suplimentare. Acesta din urmă prezintă primele sale concluzii în 1857. El consideră că oasele datează dintr-o perioadă anterioară celților și germanilor și sunt ale unui individ care aparține uneia dintre rasele sălbatice din nord-vestul Europei despre care vorbesc autorii latini. Nu toți cercetătorii acceptă această interpretare: pentru unii, oasele aparțineau unui gen diferit de al nostru, probabil mai aproape de maimuță; pentru alții oasele se referă la un individ patologic sau lovit de cretinism; alții evocă chiar un cazac care a părăsit armatele rusești în 1814.

La începutului secolului XX viziunea predominantă era tendința de a exagera diferențele anatomice dintre Neanderthali și Cro-Magnon.[26] Începând cu anii 1930, reconstrucțiile revizuite ale Neanderthalilor au accentuat din ce în ce mai mult similitudinea decât diferențele față de oamenii moderni. Din anii ’40 până în anii ’70, a fost din ce în ce mai comună utilizarea clasificării subspeciei de Homo sapiens neanderthalensis vs. Homo sapiens sapiens.[27] Ipoteza „originii multiregionale” a omului modern a fost formulată în anii ’80 pe astfel de motive, argumentând prezența unei succesiuni neîntrerupte a siturilor fosile atât în ​​Europa cât și în Asia.[28] Hibridizarea dintre Neanderthali și Cro Magnon a fost sugerată pe motive care țineau de schelet încă de la începutul secolului XX, și a găsit un sprijin din ce în ce mai mare spre sfârșitul secolului XX,[29] până când, în anii 2010 s-a descoperit în genomul populațiilor moderne amestecul de Neanderthal.

Evoluție

Articol principal: Evoluția_umană#Neanderthal_și_Denisovan.
Articole principale: Homo antecessor și Homo heidelbergensis.
Etapa 1: Pre-Neanderthal timpuriu, posibil Homo erectus, (Omul Tautavel, 450.000 de ani)
Etapa 2: Neanderthal arhaic (Miguelón, 430.000 de ani)
Etapa 3: Neanderthal intermediar (Saccopastore I, 130.000 de ani)
Etapa 4: Neanderthal european clasic (La Chapelle-aux-Saints 1, 50.000 de ani)
Evoluția neanderthalilor după modelul de acreție.

Inițial s-a crezut că atât Neanderthalii, cât și oamenii moderni anatomic au evoluat din Homo erectus acum 300.000-200.000 de ani în urmă. H. erectus a apărut în urmă cu aproximativ 1,8 milioane de ani și a fost mult timp prezent în diferite subspecii din întreaga Eurasie. Timpul de divergență dintre Neanderthal și Homo sapiens arhaic este estimat a fi între 800.000-400.000 de ani în urmă.

Mult timp s-a crezut că Homo heidelbergensis, datat 600.000-300.000 de ani în urmă, este un candidat probabil pentru ultimul strămoș comun al Neanderthalienilor și al liniilor umane moderne.

Cu toate acestea, dovezile genetice ale fosilelor de la Sima de los Huesos publicate în 2016 par să sugereze că H. heidelbergensis în ansamblul său ar trebui inclus în linia neanderthală, ca „pre-neanderthal” sau „neanderthal timpuriu”, iar timpul de divergență dintre Neanderthal și liniile moderne au fost împinse înapoi, până înainte de apariția lui H. heidelbergensis, până acum aproximativ 600.000-800.000 de ani, vârsta aproximativă a lui Homo antecessor.[30]

Distincția taxonomică dintre H. heidelbergensis și Neanderthali se datorează mai ales unui decalaj fosil în Europa de acum 300.000-243.000 de ani în urmă. Prin convenție, "Neanderthalii" sunt fosile datate după acest decalaj.[31][32] Calitatea înregistrărilor fosile crește mult de la 130.000 de ani în urmă.[33] Specimene mai tinere decât această dată alcătuiesc cea mai mare parte a scheletelor neandertale cunoscute și au fost primele a căror anatomie a fost studiată în mod cuprinzător.[34][35] În studiile morfologice, termenul „Neanderthal clasic” poate fi utilizat într-un sens mai restrâns pentru Neanderthalii cu vârsta mai mică de 71.000 de ani.[31]

Note

  1. ^ a b Howell, F. Clark (). „The evolutionary significance of variation and varieties of 'Neanderthal' man”. The Quarterly Review of Biology. 32 (4): 330–47. doi:10.1086/401978. JSTOR 2816956. PMID 13506025. (necesită abonare) Foley, Tim. TalkOrigins Archive. "Neanderthal or Neandertal?". 2005.
  2. ^ Romeo, Luigi (). Ecce Homo!:A Lexicon of Man. Amsterdam: John Benjamins Publishing Company. p. 92. ISBN 978-9027220066. 
  3. ^ Camp, C. L; Allison, H. J.; Nichols, R. H. (). Bibliography of Fossil Vertebrates 1954–1958. New York: The Geological Society of America, Inc. p. 556. ISBN 9780813710921. 
  4. ^ T. Higham; K. Douka; R. Wood; C.B. Ramsey; F. Brock; L. Basell; M. Camps; A. Arrizabalaga; J. Baena; C. Barroso-Ruíz; C. Bergman; C. Boitard; P. Boscato; M. Caparrós; N.J. Conard; C. Draily; A. Froment; B. Galván; P. Gambassini; A. Garcia-Moreno; S. Grimaldi; P. Haesaerts; B. Holt; M.-J. Iriarte-Chiapusso; A. Jelinek; J.F. Jordá Pardo; J.-M. Maíllo-Fernández; A. Marom; J. Maroto; M. Menéndez; L. Metz; E. Morin; A. Moroni; F. Negrino; E. Panagopoulou; M. Peresani; S. Pirson; M. de la Rasilla; J. Riel-Salvatore; A. Ronchitelli; D. Santamaria; P. Semal; L. Slimak; J. Soler; N. Soler; A. Villaluenga; R. Pinhasi; R. Jacobi (). „The timing and spatiotemporal patterning of Neanderthal disappearance”. Nature. 512 (7514): 306–09. Bibcode:2014Natur.512..306H. doi:10.1038/nature13621. PMID 25143113. We show that the Mousterian [the Neanderthal tool-making tradition] ended by 41,030–39,260 calibrated years BP (at 95.4% probability) across Europe. We also demonstrate that succeeding 'transitional' archaeological industries, one of which has been linked with Neanderthals (Châtelperronian), end at a similar time.  T. Higham (). „European Middle and Upper Palaeolithic radiocarbon dates are often older than they look: problems with previous dates and some remedies” (PDF). Antiquity. 85 (327): 235–49. doi:10.1017/s0003598x00067570. Few events of European prehistory are more important than the transition from ancient to modern humans around 40 000 years ago, a period that unfortunately lies near the limit of radiocarbon dating. This paper shows that as many as 70 per cent of the oldest radiocarbon dates in the literature may be too young, due to contamination by modern carbon. 
  5. ^ R. Pinhasi; T.F.G. Higham; L.V. Golovanova; V.B. Doronichev (). „Revised age of late Neanderthal occupation and the end of the Middle Paleolithic in the northern Caucasus”. Proceedings of the National Academy of Sciences USA. 108 (21): 8611–16. Bibcode:2011PNAS..108.8611P. doi:10.1073/pnas.1018938108. PMC 3102382 Accesibil gratuit. PMID 21555570. The direct date of the fossil (39,700 ± 1,100 14C BP) is in good agreement with the probability distribution function, indicating at a high level of probability that Neanderthals did not survive at Mezmaiskaya Cave after 39 ka cal BP. [...] This challenges previous claims for late Neanderthal survival in the northern Caucasus. [...] Our results confirm the lack of reliably dated Neanderthal fossils younger than ≈40 ka cal BP in any other region of Western Eurasia, including the Caucasus. 
  6. ^ B. Galván; C.M. Hernández; C. Mallol; N. Mercier; A. Sistiaga; V. Soler (). „New evidence of early Neanderthal disappearance in the Iberian Peninsula” (PDF). Journal of Human Evolution. 75: 16–27. doi:10.1016/j.jhevol.2014.06.002. PMID 25016565. 
  7. ^ McKie, Robin (). „Why did the Neanderthals die out?”. The Guardian. Accesat în . "It was once thought we appeared in Europe around 35,000 years ago and that we coexisted with Neanderthals for thousands of years after that. They may have hung on in pockets – including caves in Gibraltar – until 28,000 years ago [said Chris Stringer]" Previous research on Neanderthal sites which suggested that they were more recent than 40,000 years old appears to be wrong," said Stringer. "That is a key finding that will be discussed at the conference."[...] However, scientists have set out to get round these problems. At Oxford University, scientists led by Tom Higham have developed new methods to remove contamination and have been able to make much more precise radiocarbon dating for this period. 
  8. ^ Stringer, C. (). „Human evolution and biological adaptation in the Pleistocene”. În Foley, R. Hominid evolution and community ecology. New York: Academic Press. ISBN 978-0122619205.  Holloway, R.L. (). „The poor brain of Homo sapiens neanderthalensis: see what you please”. În Delson, E. Ancestors: The hard evidence. New York: Alan R. Liss. ISBN 978-0471843764. ; extending to 1.736 cm3 (105,9 cu in) in the male Amud 1. Amano, H.; Kikuchi, T.; Morita, Y.; Kondo, O.; Suzuki, Hiromasa; et al. (august 2015). „Virtual Reconstruction of the Neanderthal Amud 1 Cranium”. American Journal of Physical Anthropology. 158 (2): 185–97. doi:10.1002/ajpa.22777. hdl:10261/123419. PMID 26249757. 
  9. ^ Beals, Kenneth; Smith, Courtland; Dodd, Stephen (). „Brain Size, Cranial Morphology, Climate, and Time Machines” (PDF). Current Anthropology. 12 (3): 301–30. doi:10.1086/203138. 
  10. ^ Helmuth H (). „Body height, body mass and surface area of the Neanderthals”. Zeitschrift für Morphologie und Anthropologie. 82 (1): 1–12. PMID 9850627. 
  11. ^ a b Green RE, Krause J, Briggs AW, Maricic T, Stenzel U, Kircher M, Patterson N, Li H, Zhai W, Fritz MH, Hansen NF, Durand EY, Malaspinas AS, Jensen JD, Marques-Bonet T, Alkan C, Prüfer K, Meyer M, Burbano HA, Good JM, Schultz R, Aximu-Petri A, Butthof A, Höber B, Höffner B, Siegemund M, Weihmann A, Nusbaum C, Lander ES, Russ C, Novod N, Affourtit J, Egholm M, Verna C, Rudan P, Brajkovic D, Kucan Z, Gusic I, Doronichev VB, Golovanova LV, Lalueza-Fox C, de la Rasilla M, Fortea J, Rosas A, Schmitz RW, Johnson PL, Eichler EE, Falush D, Birney E, Mullikin JC, Slatkin M, Nielsen R, Kelso J, Lachmann M, Reich D, Pääbo S (). „Draft full sequence of Neanderthal Genome”. Science. 328 (5979): 710–22. Bibcode:2010Sci...328..710G. doi:10.1126/science.1188021. PMC 5100745 Accesibil gratuit. PMID 20448178. 
  12. ^ Sankararaman, Sriram; Mallick, Swapan; Patterson, Nick; Reich, David (). „The Combined Landscape of Denisovan and Neanderthal Ancestry in Present-Day Humans”. Current Biology. 26 (9): 1241–47. doi:10.1016/j.cub.2016.03.037. ISSN 0960-9822. PMC 4864120 Accesibil gratuit. PMID 27032491. 
  13. ^ S. Sankararaman; S. Mallick; M. Dannemann; K. Prüfer; J. Kelso; N. Patterson; D. Reich (). „The landscape of Neandertal ancestry in present-day humans”. Nature. 507 (7492): 354–57. doi:10.1038/nature12961. PMC 4072735 Accesibil gratuit. PMID 24476815. 
  14. ^ Sánchez-Quinto, F; Botigué, LR; Civit, S; Arenas, C; Avila-Arcos, MC; Bustamante, CD; Comas, D; Lalueza-Fox, C (). „North African Populations Carry the Signature of Admixture with Neandertals”. PLOS ONE. 7 (10): e47765. Bibcode:2012PLoSO...747765S. doi:10.1371/journal.pone.0047765. PMC 3474783 Accesibil gratuit. PMID 23082212.  Fu, Q; Li, H; Moorjani, P; Jay, F; Slepchenko, SM; Bondarev, AA; Johnson, PL; Aximu-Petri, A; Prüfer, K; de Filippo, C; Meyer, M; Zwyns, N; Salazar-García, DC; Kuzmin, YV; Keates, SG; Kosintsev, PA; Razhev, DI; Richards, MP; Peristov, NV; Lachmann, M; Douka, K; Higham, TF; Slatkin, M; Hublin, JJ; Reich, D; Kelso, J; Viola, TB; Pääbo, S (). „Genome sequence of a 45,000-year-old modern human from western Siberia”. Nature. 514 (7523): 445–49. Bibcode:2014Natur.514..445F. doi:10.1038/nature13810. PMC 4753769 Accesibil gratuit. PMID 25341783.  Brahic, Catherine. "Humanity's forgotten return to Africa revealed in DNA", The New Scientist (February 3, 2014).
  15. ^ „neanderthal - definiție DE și paradigmă”. Https:. Accesat în . 
  16. ^ C. J. Fuhlrott, « Menschliche Ueberreste aus einer Felsengrotte des Düsselthals. Ein Beitrag zur Frage über die Existenz fossiler Menschen », p. 131, pe Google Books, Verhandl. Naturhist. Ver. Preuss. Rheinlande Westphalen, 16, 1859, p. 131–153
  17. ^ Fuhlrott, C.J. (1865) - Der fossile Mensch aus dem Neanderthal und sein Verhältniß zum Alter des Menschengeschlechts, Duisbourg, 78 S. 2 Abb.
  18. ^ Vogt, Karl C (). Lectures on Man: His Place in Creation, and in the History of the Earth. London: Longman, Green, Longman and Roberts. pp. 302, 473. 
  19. ^ King, W. (). „On the Neanderthal Skull, or reasons for believing it to belong to the Clydian Period and to a species different from that represented by man”. Report of the British Association for the Advancement of Science, Notices and Abstracts, Newcastle-upon-Tyne, 1863: 81–82. Accesat în . 
  20. ^ Murray, John; Nasheuer, Heinz Peter; Seoighe, Cathal; McCormack, Grace P.; Williams, D. Michael & Harper, David A.T. (), „The Contribution of William King to the Early Development of Palaeoanthropology”, Irish Journal of Earth Sciences, 33: 1–16, doi:10.3318/ijes.2015.33.1 
  21. ^ King, William (). „The Reputed Fossil Man of the Neanderthal” (PDF). The Quarterly Journal of Science. 1: 96. 
  22. ^ Tattersall, Ian; Schwartz, Jeffrey H. (). „Hominids and hybrids: The place of Neanderthals in human evolution”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 96 (13): 7117–19. Bibcode:1999PNAS...96.7117T. doi:10.1073/pnas.96.13.7117. JSTOR 48019. PMC 33580 Accesibil gratuit. PMID 10377375. 
  23. ^ Duarte, C.; Mauricio, J.; Pettitt, P. B. (). „The early Upper Paleolithic human skeleton from the Abrigo do Lagar Velho (Portugal) and modern human emergence in Iberia”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 96 (13): 7604–09. Bibcode:1999PNAS...96.7604D. doi:10.1073/pnas.96.13.7604. ISSN 0027-8424. PMC 22133 Accesibil gratuit. PMID 10377462. 
  24. ^ Hublin, J. J. (). „The origin of Neandertals”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 106 (38): 16022–27. Bibcode:2009PNAS..10616022H. doi:10.1073/pnas.0904119106. JSTOR 40485013. PMC 2752594 Accesibil gratuit. PMID 19805257.  Harvati, K.; Frost, S.R.; McNulty, K.P. (). „Neanderthal taxonomy reconsidered: implications of 3D primate models of intra- and interspecific differences”. Proc. Natl. Acad. Sci. USA. 101 (5): 1147–52. Bibcode:2004PNAS..101.1147H. doi:10.1073/pnas.0308085100. PMC 337021 Accesibil gratuit. PMID 14745010. 
  25. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Pääbo2014
  26. ^ „L'homme fossile de La Chapelle-aux-Saints – full text: Volume VI (pp. 11–172), Volume VII (pp. 21–56), Volume VIII (pp. 1–70), 1911–13”. Royal College of Surgeons of England. Accesat în . 
  27. ^ Shermer, Michael (). „Our Neandertal Brethren: Why They Were Not a Separate Species”. Scientific American. 303 (2): 34. doi:10.1038/scientificamerican0810-34. PMID 20684369. 
  28. ^ Wolpoff, MH; Hawks, J; Caspari, R (). „Multiregional, not multiple origins” (PDF). American Journal of Physical Anthropology. 112 (1): 129–36. doi:10.1002/(SICI)1096-8644(200005)112:1<129::AID-AJPA11>3.0.CO;2-K. hdl:2027.42/34270. PMID 10766948. 
  29. ^ Cairney, Christopher Thomas (). Clans and Families of Ireland and Scotland, an Ethnography of the Gael. London: McFarland. p. 14. ISBN 978-0899503622. 
  30. ^ Matthias Meyer, Juan-Luis Arsuaga, Cesare de Filippo, Sarah Nagel, Ayinuer Aximu-Petri, Birgit Nickel, Ignacio Martínez, Ana Gracia, José María Bermúdez de Castro, Eudald Carbonell, Bence Viola, Janet Kelso, Kay Prüfer & Svante Pääbo, "Nuclear DNA sequences from the Middle Pleistocene Sima de los Huesos hominins", Nature 531, pp. 504–07 (March 24, 2016), doi:10.1038/nature17405. Ewen Callaway, "Oldest ancient-human DNA details dawn of Neanderthals" Sequence of 430,000-year-old DNA pushes back divergence of humans and Neanderthals", Nature News, March 14, 2016.
  31. ^ a b D. Dean; J.-J. Hublin; R. Holloway; R. Ziegler (). „On the phylogenetic position of the pre-Neandertal specimen from Reilingen, Germany”. Journal of Human Evolution. 34 (5). pp. 485–508. doi:10.1006/jhev.1998.0214. 
  32. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite neanderrediscovered
  33. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Stringer1993
  34. ^ B. Vandermeersch; M.D. Garralda (). S. Condemi; G.-C. Weniger, ed. „Continuity or Discontinuity in the Peopling of Europe: One Hundred and Fifty Years of Neanderthal Study”. Vertebrate Paleobiology and Paleoanthropology. Springer Netherlands. pp. 113–25. doi:10.1007/978-94-007-0492-3_10. 
  35. ^ N.J. Conard; J. Richter, ed. (). „2”. Neanderthal Lifeways, Subsistence and Technology. Vertebrate Paleobiology and Paleoanthropology. 19. Springer. pp. 7–14. doi:10.1007/978-94-007-0415-2_2. ISBN 978-9400704145. 


v • d • m
Evoluția umană
Taxonomie
(Hominini)
Proto-oameni
Strămoși
Homo habilis → Homo erectus (→ Homo antecessor)? → Homo heidelbergensis → Homo sapiens arhaic → Homo sapiens
Listă de fosile umane
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Homo_neanderthalensis&oldid=13096455