Sari la conținut

Carbon-14: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
radiocarbon comogen
radiocarbon antropogen
Linia 78: Linia 78:
=== Radiocarbonul antropogenic ===
=== Radiocarbonul antropogenic ===


<sup>14</sup>C poate fi produs și în urma altor reacții nucleare de tip <sup>13</sup>C(n,γ)<sup>14</sup>C și <sup>17</sup>O(n,α)<sup>14</sup>C sub neutroni termici, precum și <sup>15</sup>N(n,d)<sup>14</sup>C și <sup>16</sup>O(n,<sup>3</sup>He)<sup>14</sup>C sub acțunea neutronilor rapizi.<ref>Davis W., Jr. (1977) [https://www.osti.gov/scitech/servlets/purl/7114972 "Carbon-14 production in nuclear reactors"]. U.S. Nuclear Regulatory Commission. January 1, 1977. {{doi|10.2172/7114972}}</ref> Astfel de reacții nucleare pot avea loc în natură, dar – în general – sub acțiunea neutronilor rezultați din teste nucleare. Altfel, astfel de reacții sunt comune în [[Reactor nuclear|reactorul nuclear]].

<sup>14</sup>C poate fi produs în atmosferă și în urma altor reacții nucleare de tip <sup>13</sup>C(n,γ)<sup>14</sup>C și <sup>17</sup>O(n,α)<sup>14</sup>C sub neutroni termici, precum și <sup>15</sup>N(n,d)<sup>14</sup>C și <sup>16</sup>O(n,<sup>3</sup>He)<sup>14</sup>C sub acțunea neutronilor rapizi.<ref>Davis W., Jr. (1977) [https://www.osti.gov/scitech/servlets/purl/7114972 "Carbon-14 production in nuclear reactors"]. U.S. Nuclear Regulatory Commission. January 1, 1977. {{doi|10.2172/7114972}}</ref>
{| class="wikitable"
{| class="wikitable"
|+'''Reacții nucleare care conduc la <sup>14</sup>C cosmogen <ref name="yim">{{cite journal|doi=10.1016/j.pnucene.2005.04.002|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0149197005000454|title=Life cycle and management of carbon-14 from nuclear power generation|year=2006|last1=Yim|first1=Man-Sung|last2=Caron|first2=François|journal=Progress in Nuclear Energy|volume=48|pages=2–36}}</ref>'''
|+'''Reacții nucleare care conduc la formarea de <sup>14</sup>C <ref name="yim">{{cite journal|doi=10.1016/j.pnucene.2005.04.002|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0149197005000454|title=Life cycle and management of carbon-14 from nuclear power generation|year=2006|last1=Yim|first1=Man-Sung|last2=Caron|first2=François|journal=Progress in Nuclear Energy|volume=48|pages=2–36}}</ref>'''
!Izotop părinte
!Izotop părinte
!Abundență naturală, %
!Abundență naturală, %
Linia 104: Linia 103:
|}
|}



The most notable routes for <sup>14</sup>C production by thermal neutron irradiation of targets (e.g., in a nuclear reactor) are summarized in the table.
<br />
<br />
====Formarea în timpul testelor nucleare====
[[File:Radiocarbon_bomb_spike.svg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:Radiocarbon_bomb_spike.svg|dreapta|miniatura|300x300px|Variația concentrației <sup>14</sup>C, în atmosfera [[Noua Zeelandă|Noii Zeelande]]<ref>{{cite journal|url=http://cdiac.esd.ornl.gov/trends/co2/welling.html|title=Atmospheric δ<sup>14</sup>C record from Wellington|accessdate=2007-06-11|journal=Trends: A Compendium of Data on Global Change. Carbon Dioxide Information Analysis Center|year=1994|publisher=Oak Ridge National Laboratory|deadurl=yes|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140201222225/http://cdiac.esd.ornl.gov/trends/co2/welling.html|archivedate=2014-02-01|df=}}</ref> (reprezentativă pentru [[emisfera sudică]])și [[Austria|Austriei]] (reprezentativă pentru [[emisfera nordică]]) în era atomică.<ref>{{cite journal|url=http://cdiac.esd.ornl.gov/trends/co2/cent-verm.html|author=Levin, I.|title=δ<sup>14</sup>C record from Vermunt|journal=Trends: A Compendium of Data on Global Change. Carbon Dioxide Information Analysis Center|year=1994|display-authors=etal|deadurl=no|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080923105819/http://cdiac.esd.ornl.gov/trends/co2/cent-verm.html|archivedate=2008-09-23|df=}}</ref> Testele nucleare atmosferice aproape au dublat conținutul de<sup>14</sup>C în emisfera nordică.<ref>{{cite web|url=http://www1.phys.uu.nl/ams/Radiocarbon.htm|publisher=University of Utrecht|title=Radiocarbon dating|accessdate=2008-02-19|deadurl=no|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071209151357/http://www1.phys.uu.nl/ams/Radiocarbon.htm|archivedate=2007-12-09|df=}}</ref>]]
Atmospheric <sup>14</sup>C, [[:en:New_Zealand|New Zealand]]<ref>{{cite journal|url=http://cdiac.esd.ornl.gov/trends/co2/welling.html|title=Atmospheric δ<sup>14</sup>C record from Wellington|accessdate=2007-06-11|journal=Trends: A Compendium of Data on Global Change. Carbon Dioxide Information Analysis Center|year=1994|publisher=Oak Ridge National Laboratory|deadurl=yes|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140201222225/http://cdiac.esd.ornl.gov/trends/co2/welling.html|archivedate=2014-02-01|df=}}</ref> and [[:en:Austria|Austria]].<ref>{{cite journal|url=http://cdiac.esd.ornl.gov/trends/co2/cent-verm.html|author=Levin, I.|title=δ<sup>14</sup>C record from Vermunt|journal=Trends: A Compendium of Data on Global Change. Carbon Dioxide Information Analysis Center|year=1994|display-authors=etal|deadurl=no|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080923105819/http://cdiac.esd.ornl.gov/trends/co2/cent-verm.html|archivedate=2008-09-23|df=}}</ref> The New Zealand curve is representative for the Southern Hemisphere, the Austrian curve is representative for the Northern Hemisphere. Atmospheric nuclear weapon tests almost doubled the concentration of <sup>14</sup>C in the Northern Hemisphere.


==== Formarea <sup>14</sup>C în timpul testelor nucleare ====
Testele nucleare de la sol ce au fost făcute între 1955 și 1963 au crescut dramatic cantitatea de carbon-14 în atmosferă și ulterior în biosferă; după încetarea testelor concentrația izotopului a început să scadă.
[[File:Radiocarbon_bomb_spike.svg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:Radiocarbon_bomb_spike.svg|dreapta|miniatura|300x300px|Variația concentrației <sup>14</sup>C, în atmosfera [[Noua Zeelandă|Noii Zeelande]]<ref>{{cite journal|url=http://cdiac.esd.ornl.gov/trends/co2/welling.html|title=Atmospheric δ<sup>14</sup>C record from Wellington|accessdate=2007-06-11|journal=Trends: A Compendium of Data on Global Change. Carbon Dioxide Information Analysis Center|year=1994|publisher=Oak Ridge National Laboratory|deadurl=yes|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140201222225/http://cdiac.esd.ornl.gov/trends/co2/welling.html|archivedate=2014-02-01|df=}}</ref> (reprezentativă pentru [[emisfera sudică]]) și [[Austria|Austriei]] (reprezentativă pentru [[emisfera nordică]]) în era atomică.<ref>{{cite journal|url=http://cdiac.esd.ornl.gov/trends/co2/cent-verm.html|author=Levin, I.|title=δ<sup>14</sup>C record from Vermunt|journal=Trends: A Compendium of Data on Global Change. Carbon Dioxide Information Analysis Center|year=1994|display-authors=etal|deadurl=no|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080923105819/http://cdiac.esd.ornl.gov/trends/co2/cent-verm.html|archivedate=2008-09-23|df=}}</ref> Testele nucleare atmosferice aproape au dublat conținutul de<sup>14</sup>C în emisfera nordică.<ref>{{cite web|url=http://www1.phys.uu.nl/ams/Radiocarbon.htm|publisher=University of Utrecht|title=Radiocarbon dating|accessdate=2008-02-19|deadurl=no|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071209151357/http://www1.phys.uu.nl/ams/Radiocarbon.htm|archivedate=2007-12-09|df=}}</ref>]]
Testele nucleare atmosferice efectuate în periada 1955–1963 au condus la creșterea dramatică a cantității de <sup>14</sup>C prezente în atmosferă și ulterior în biosferă; după încetarea testelor concentrația izotopului a început să scadă.


Alt efect secundar al schimbării carbonului-14 atmosferic este acela că permite determinarea anului nașterii unui individ: cantitatea de carbon-14 din smalțul dentar este măsurat cu spectrometria acceleratorului de masă și comparată cu înregistrări ale fostelor concentrații de carbon-14 atmosferic. Din moment ce dinții se formează la o anumită vârstă și nu schimbă carbonul după aceea, această metoda permite determinarea vârstei cu aproximație de 1,6 ani. Această metoda funcționează doar pentru indivizii născuți după 1943<ref>{{cite journal |url=http://news.nationalgeographic.com/news/2005/09/0922_050922_nuke_body.html | title=Radiation in Teeth Can Help Date, ID Bodies, Experts Say | journal = National Geographic News | date=22 septembrie 2005}}</ref><ref>{{cite journal| author=Spalding KL, Buchholz BA,
Un efect secundar al schimbării concentrației de <sup>14</sup>C este acela permite determinarea relativ precisă (1,6 ani) a vârstei unei persoane (născute după 1943)<ref>{{cite journal |url=http://news.nationalgeographic.com/news/2005/09/0922_050922_nuke_body.html | title=Radiation in Teeth Can Help Date, ID Bodies, Experts Say | journal = National Geographic News | date=22 septembrie 2005}}</ref><ref>{{cite journal| author=Spalding KL, Buchholz BA,
Bergman LE, Druid H, Frisen J.| title= Forensics: age written in teeth by nuclear tests | journal=Nature | date=15 septembrie 2005| volume=437 | pages=333–4 | pmid=16163340| doi=10.1038/437333a| issue=7057}}</ref> și trebuie știut dacă individul s-a născut în emisfera nordică sau sudică.
Bergman LE, Druid H, Frisen J.| title= Forensics: age written in teeth by nuclear tests | journal=Nature | date=15 septembrie 2005| volume=437 | pages=333–4 | pmid=16163340| doi=10.1038/437333a| issue=7057}}</ref> prin analiza cantității de <sup>14</sup>C în smalțul dentar sau lentila oculară.<ref>{{cite journal|doi=10.1371/journal.pone.0001529|title=Radiocarbon Dating of the Human Eye Lens Crystallines Reveal Proteins without Carbon Turnover throughout Life|year=2008|last1=Lynnerup|first1=Niels|last2=Kjeldsen|first2=Henrik|last3=Heegaard|first3=Steffen|last4=Jacobsen|first4=Christina|last5=Heinemeier|first5=Jan|journal=PLoS ONE|volume=3|pages=e1529|pmid=18231610|issue=1|pmc=2211393|editor1-last=Gazit|editor1-first=Ehud|bibcode=2008PLoSO...3.1529L}}</ref> De asemenea, este posibil să se determine în ce emisferă a fost născut.


==== Formarea <sup>14</sup>C în timpul operării normale a reactorilor nucleari ====
O alternativă a metodei de datare se bazează pe formațiunile oculare; proteinele transparente numite cristaline produse în primul an de viață sunt neschimbate după aceea, deci măsurând concentrația de carbon-14 poate aduce informații despre data nașterii individului. Restricția primară este ca persoana să se fi născut după 1950, cristalinul să fi fost extras cât timp persoana trăia sau cel puțin la 3 zile după deces, înainte să se descompună carbonul prea mult și individul să nu fi fost hrănit exclusiv cu animale marine (pești, fructe de mare).<ref>Niels Lynnerup, et al., ''[http://www.plosone.org/article/info:doi/10.1371/journal.pone.0001529 Radiocarbon Dating of the Human Eye Lens Crystallines Reveal Proteins without Carbon Turnover throughout Life]'', Public Library of Science</ref>
<sup>14</sup>C este un produs tipic format în reactori nucleari de tip BWR (eng. ''Boiling Water Reactors'') sau PWR (eng. ''Pressured Water Reactors'') în urma [[Produs de activare|activării]] agentului de răcire. Acesta ajunge în atmosferă sub formă de [[dioxid de carbon]] (BWR) respectiv [[metan]] (PWR).<ref>{{Cite web|url=http://www.epri.com/abstracts/Pages/ProductAbstract.aspx?ProductId=000000000001023023|archive-url=https://web.archive.org/web/20160818161716/http://www.epri.com/abstracts/Pages/ProductAbstract.aspx?ProductId=000000000001023023|dead-url=yes|archive-date=2016-08-18|title=EPRI {{!}} Product Abstract {{!}} Impact of Nuclear Power Plant Operations on Carbon-14 Generation, Chemical Forms, and Release|website=www.epri.com|access-date=2016-07-07}}</ref> Codul bunelor practici în domeniu presupune eliberarea produșilor gazoși pe timp de noapte, cind plantele nu produs fotosinteză.<ref>{{Cite web|url=http://www.epri.com/abstracts/Pages/ProductAbstract.aspx?ProductId=000000000001024827|archive-url=https://web.archive.org/web/20160818174331/http://www.epri.com/abstracts/Pages/ProductAbstract.aspx?ProductId=000000000001024827|dead-url=yes|archive-date=2016-08-18|title=EPRI {{!}} Product Abstract {{!}} Carbon-14 Dose Calculation Methods at Nuclear Power Plants|website=www.epri.com|access-date=2016-07-07}}</ref>


==Apariție==
==Apariție==

Versiunea de la 17 decembrie 2018 15:42

Carbon-14
Informații generale
Nume, simbol Carbon radioactiv, 14C
Neutroni 8
Protoni 6
Date ale izotopului
Abundență naturală 1 parte per miliard
Timp de înjumătățire 5730 ± 40 ani
Masă 14,003241 uam
Spin 0+
Mod de descompunere Energia descompunerii
Beta Emax= 0,156476 MeV[1]

Carbon-14, 14C, radiocarbonul sau carbonul radioactiv este un izotop radioactiv al carbonului ce conține 6 protoni și 8 neutroni în nucleu atomic. Prezența lui în materiile organice stă la baza datării cu radiocarbon, metodă folosită pentru datare arheologică, geologică și a mostrelor hidro-geologice.

Descoperirea izotopului 14C a fost raportată de către Martin Kamen și Sam Ruben la 27 februarie 1940, ca rezultat al cercetărilor efectuate în cadrul laboratorului de la Universitatea din California la Berkely. Existența acestuia fusese însă sugerată de către Franz Kurie în 1934.[2]

Amestecul natural al carbonului conține trei izotopi: 99% 12C, 1% 13C și urme de 14C (aproximativ 1 parte per miliard (0,000000001%) în carbonul atmosferic. Masa atomică a carbonului-14 este aproximativ 14,003241 uam. 12C și 1% 13C sunt izotopi stabili, în timp ce 14C se transformă în 14N prin dezintegrare beta cu un (timp de înjumătățire de 5730 ± 40 de ani).[3] Un gram de carbon conține 1 atom de 14C într-un total 1012 atomi de carbon, [4] emițând ~0,2 particule beta pe secundă.[5] Principala sursă de 14C pe Pământ o reprezintă acțiunea radiației cosmice asupra azotului atmosferic, ceea ce face ca 14C să fie un radionuclid cosmogenic. Cu toate acestea, testele nucleare efectuate în perioada 1955–1980 au contribuit la bilanțul acestui radioizotop.

Izotopii diferiți ai aceluiași element nu diferă seminificativ din punct de vedere chimic. Această proprietate este exploatată în cercetarea chimică și biologică printr-o tehnică denumită marcare radioizotopică cu carbon: atomii 14C pot înlocui carbonul neradioactiv, pentru a urmări reacții chimice și biochimice în implică atomul de carbon în orice compus organic.

Dezintegrarea radioactivă și detecția

14C se stabilizează prin dezintegrare β:

Prin emiterea unuielectron și a unui antineutron, 14C trece în izotopul stabil 14N (timp de înjumătățire de 5730 ani).[6]

Particulele beta emise prezintă un maxim energetic de 156 keV, energia lor medie fiind de 49 keV.[6] Acestea sunt energii relativ scăzute, puterea lor de penetrare fiind estimată la 22 cm în aer și 0,27 cm în țesut. Detectorii Geiger–Müller nu pot detecta cantități scăzute de astfel de particule, aceștia nefiind sensibili la activități inferioare a 100000 Bq (aproximativ 0,05 Ci) și având o eficiență de numărare de circa 3%. Din acest motiv, se preferă utilizarea detectorilor cu scintilatori lichizi, având în vedere faptul că puterea de penetrare a acestor particule în apă e de crica 0,05 cm.[7]

Datarea cu carbon

1: Formarea 14C
2: Dezintegrarea 14C
3: Caz de echilibru în organismele vii, respectiv de neechilibru după moartea acestora (14C se dezintegrează, conform 2).

Datarea cu carbon este o metodă de datare radiometrică care folosește 14C pentru a determina vârsta materiilor ce conțin carbon cu o vechime de până la 60 de mii de ani. Tehnica a fost dezvoltată de către Willard Libby și colegii săi în 1949[8] pe vremea când era profesor la Universitatea din Chicago. Libby a estimat ca radioactivitatea 14C ar fi de aproximativ 14 dezintegrări pe minut (dpm) per gram de carbon pur, valoare încă utilizată în standardele moderne. În 1960 aprimit premiul Nobel pentru chimie pentru dezvoltarea acestei tehnici.

Una din utilizările frecventele ale tehnicii este datarea rămășițelor din siturile arheologice. Plantele fixează carbonul atmosferic pe parcursul procesului de fotosinteză, așa că nivelul de 14C în plante și animale în momentul în care mor corespunde aproximativ cu nivelul de 14C din atmosfera acelui timp. Această valoare descrește prin descompunere radioactivă dupămoartea viețuitoarelor, permițând estimarea datei morții sau fixării. Nivelul inițial de 14C pentru utilizat în calcul poate fi fie estimat, fie comparat direct cu date anuale determinate din analiza (dendrocronologie) inelelor trunchiurilor de copaci (până la 10 mii de ani în urmă), respectiv din depozitele sedimentare din peșteri (până la 45 mii de ani în urmă). Aceste comparații pot fi folosite la estimarea vârstei de formare aproximative a mostrei de lemn sau rest animal.

Origine

Radiocarbonul natural

Producția atmosferică

14C este produs în straturile înalte ale troposferei și în stratosferă prin absorbția neutronilor termici de către atomii de azot. Atunci când radiația cosmică pătrunde în atmosferă, acesta suferă diverse transformări, inclusiv producerea de neutroni. Neutronii participă la următoarea reacție nucleară de tip (n,p):

Producția cea mai ridicată de 14C are loc între 9 și 15 km altitudine, la latitudini geomagnetice superioare. Diverse modele conduc la valori de 16400,[9] respectiv 18800[10] atomi de 14C per secundă și metru pătrat de suprafață a Pământului, în concordanță cu bugetul total de 14C.[11] Dimpotrivă, măsurătorile directe ale ratei de producție nu au condus la rezultate concludente. Acesata variază cu schimbarea fluxului de radiație cosmică din cauza modulării heliosferice (vânt solar și câmp magnetic solar) și cu câmpul magnetic al Pământului. Acesta din urmă induce variații semnificative în rata de producție a 14C, chiar dacă modificările ciclului carbonului pot combate eficient aceste efecte.[11][12] De asemenea, există perioade de vârf, cu o creștere neobisnuită a ratei de producție a 14C,[13] cauzate de evenimente solare ce produs particule cu energii extreme.[14][15] O altă creștere semnificativă (20 ‰) a fost asociată recent (2017) cu evenimentul din 5480 î.H., dar este puțin probabil să fi fost un astfel de eveniment solar.[16] 14C mai poate fi produs în atmosferă de către fulgere,[17][18] dar cu o incidență mult inferioară celei datorate radiației cosmice.

Radiocarbonul radiogenic

14C este produs în cantități nesemnificative în urma proceselor radiogene (dezintegrarea cluster a 223Ra, 224Ra și 226Ra). However, this origin is extremely rare.

Radiocarbonul antropogenic

14C poate fi produs și în urma altor reacții nucleare de tip 13C(n,γ)14C și 17O(n,α)14C sub neutroni termici, precum și 15N(n,d)14C și 16O(n,3He)14C sub acțunea neutronilor rapizi.[19] Astfel de reacții nucleare pot avea loc în natură, dar – în general – sub acțiunea neutronilor rezultați din teste nucleare. Altfel, astfel de reacții sunt comune în reactorul nuclear.

Reacții nucleare care conduc la formarea de 14C [20]
Izotop părinte Abundență naturală, % Secțiunea de captură eficace a neutronilor, barn Reacție nucleară
14N 99,634 1,81 14N(n,p)14C
13C 1,103 0,0009 13C(n,γ)14C
17O 0,0383 0,235 17O(n,α)14C


Formarea 14C în timpul testelor nucleare

Variația concentrației 14C, în atmosfera Noii Zeelande[21] (reprezentativă pentru emisfera sudică) și Austriei (reprezentativă pentru emisfera nordică) în era atomică.[22] Testele nucleare atmosferice aproape au dublat conținutul de14C în emisfera nordică.[23]

Testele nucleare atmosferice efectuate în periada 1955–1963 au condus la creșterea dramatică a cantității de 14C prezente în atmosferă și ulterior în biosferă; după încetarea testelor concentrația izotopului a început să scadă.

Un efect secundar al schimbării concentrației de 14C este acela că permite determinarea relativ precisă (1,6 ani) a vârstei unei persoane (născute după 1943)[24][25] prin analiza cantității de 14C în smalțul dentar sau lentila oculară.[26] De asemenea, este posibil să se determine în ce emisferă a fost născut.

Formarea 14C în timpul operării normale a reactorilor nucleari

14C este un produs tipic format în reactori nucleari de tip BWR (eng. Boiling Water Reactors) sau PWR (eng. Pressured Water Reactors) în urma activării agentului de răcire. Acesta ajunge în atmosferă sub formă de dioxid de carbon (BWR) respectiv metan (PWR).[27] Codul bunelor practici în domeniu presupune eliberarea produșilor gazoși pe timp de noapte, cind plantele nu produs fotosinteză.[28]

Apariție

În combustibili fosili

Majoritatea substanțelor chimice produse de om sunt produși derivați din combustibili fosil, cum este petrolul sau cărbunele, în care carbonul-14 este de mult descompus. Totuși, astfel de depozite adesea conțin urme de carbon-14 (variind semnificativ de la 1% găsit în organisme vii până la cantități comparabile cu aparenta vârstă de 40.000 ani în cazul produselor petrolifere cu nivel crescut de carbon-14).[29] Acest lucru ar putea indica posibile contaminări cu cantități mici de bacterii, surse subterane de radiații (descompunerea uraniului, deși s-au raportat măsurători ale rației de 14C/U în minereul de uraniu,[30] care reprezintă 1 atom de U la fiecare 2 atomi de C; sau alte surse secundare necunoscute producătoare de carbon-14.

În corpul uman

Din moment ce toate sursele esențiale ale hranei umane sunt derivate din plante, carbonul cuprins în corpurile umane conțin carbon-14 în aceeași concentrație ca cea din atmosferă. Beta-transformarea din acest carbon radioactiv intern contribuie aprox. cu 0,01 mSv/an echivalența dozei de radiații ionizate a fiecărei persoane.[31]. Aceasta reprezintă foarte puțin comparativ cu dozele de izotopi de potasiu-40 (0,39 mSv/an) și de radon.

Carbonul-14 se poate folosi în medicină pentru depistarea radioactivității. În varianta inițiala a testului ureei în aerul expirat, un test de diagnosticare pentru Helicobacter pylori, ureea „marcată” cu carbon-14 este dată pacientului. În eventualitatea infectării cu H. pylori, enzimele bacteriene ureaze descompun ureea în amoniac și dioxid de carbon „marcat” radioactiv, care se poate identifica prin numărarea în aerul expirat al pacientului.[32]

Testul de uree expirată cu carbon-14 a fost înlocuit cu cel cu carbon-13, care nu iradiază.

Note

  1. ^ A.H Waptstra, G. Audi, and C. Thibault. „AME atomic mass evaluation 2003”. Accesat în . 
  2. ^ Kamen, Martin D. (). „Early History of Carbon-14: Discovery of this supremely important tracer was expected in the physical sense but not in the chemical sense”. Science. 140 (3567): 584–590. doi:10.1126/science.140.3567.584. PMID 17737092. 
  3. ^ „What is carbon dating?”. National Ocean Sciences Accelerator Mass Spectrometry Facility. Accesat în . 
  4. ^ „Carbon 14:age calculation”. C14dating.com. Accesat în . 
  5. ^ „Class notes for Isotope Hydrology EESC W 4886: Radiocarbon 14C”. Martin Stute's homepage at Columbia. Accesat în . 
  6. ^ a b Be. „14C Comments on evaluation of decay data” (PDF). www.nucleide.org. LNHB. Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  7. ^ "Radiation Safety Manual for Laboratory Users, Appendix B: The Characteristics of Common Radioisotopes" Arhivat în , la Wayback Machine., Princeton University.
  8. ^ Arnold, J. R. and Libby, W. F. (). „Age Determinations by Radiocarbon Content: Checks with Samples of Known Age,”. Science. 110 (2869): 678–680. doi:10.1126/science.110.2869.678. PMID 15407879. 
  9. ^ Kovaltsov, Gennady A.; Mishev, Alexander; Usoskin, Ilya G. (). „A new model of cosmogenic production of radiocarbon 14C in the atmosphere”. Earth and Planetary Science Letters. 337–338: 114–120. arXiv:1206.6974Accesibil gratuit. Bibcode:2012E&PSL.337..114K. doi:10.1016/j.epsl.2012.05.036. ISSN 0012-821X. 
  10. ^ Poluianov, S. V.; et al. (). „Production of cosmogenic isotopes 7Be, 10Be, 14C, 22Na, and 36Cl in the atmosphere: Altitudinal profiles of yield functions”. Journal of Geophysical Research: Atmospheres. 121: 8125–8136. arXiv:1606.05899Accesibil gratuit. Bibcode:2016JGRD..121.8125P. doi:10.1002/2016JD025034. 
  11. ^ a b Hain, Mathis P.; Sigman, Daniel M.; Haug, Gerald H. (). „Distinct roles of the Southern Ocean and North Atlantic in the deglacial atmospheric radiocarbon decline” (PDF). Earth and Planetary Science Letters. 394: 198–208. Bibcode:2014E&PSL.394..198H. doi:10.1016/j.epsl.2014.03.020. ISSN 0012-821X. Arhivat (PDF) din originalul de la . 
  12. ^ Ramsey, C. Bronk (). „Radiocarbon Dating: Revolutions in Understanding”. Archaeometry. 50 (2): 249–275. doi:10.1111/j.1475-4754.2008.00394.x. 
  13. ^ Miyake, Fusa; Nagaya, Kentaro; Masuda, Kimiaki; Nakamura, Toshio (). „A signature of cosmic-ray increase in ad 774–775 from tree rings in Japan” (PDF). Nature. 486: 240–2. Bibcode:2012Natur.486..240M. doi:10.1038/nature11123. PMID 22699615. Arhivat din original (PDF) la . 
  14. ^ Usoskin; et al. (). „The AD775 cosmic event revisited: the Sun is to blame”. Astron. Astrophys. 552: L3. arXiv:1302.6897Accesibil gratuit. Bibcode:2013A&A...552L...3U. doi:10.1051/0004-6361/201321080. 
  15. ^ Mekhaldi; et al. (). „Multiradionuclide evidence for the solar origin of the cosmic-ray events of ᴀᴅ 774/5 and 993/4”. Nature Communications. 6: 8611. Bibcode:2015NatCo...6E8611M. doi:10.1038/ncomms9611. PMC 4639793Accesibil gratuit. PMID 26497389. 
  16. ^ Miyake, F.; Jull, A. J.; Panyushkina, I. P.; Wacker, L.; Salzer, M.; Baisan, C. H.; Lange, T.; Cruz, R.; Masuda, K.; Nakamura, T. „Large 14C excursion in 5480 BC indicates an abnormal sun in the mid-Holocene”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 114: 881–884. Bibcode:2017PNAS..114..881M. doi:10.1073/pnas.1613144114. PMC 5293056Accesibil gratuit. PMID 28100493. 
  17. ^ L. M. Libby, H. R. Lukens "Production of radiocarbon in tree rings by lightning bolts", Journal of Geophysical Research, Volume 78, Issue 26, October 1973, pp.5902-5903 (abstract) Arhivat în , la Wayback Machine.
  18. ^ Davide Castelvecchi, "Lightning makes new isotopes. Physicists show that thunderstorms trigger nuclear reactions in the atmosphere." Nature, Nov. 22, 2017. https://www.nature.com/news/lightning-makes-new-isotopes-1.23033
  19. ^ Davis W., Jr. (1977) "Carbon-14 production in nuclear reactors". U.S. Nuclear Regulatory Commission. January 1, 1977. doi:10.2172/7114972
  20. ^ Yim, Man-Sung; Caron, François (). „Life cycle and management of carbon-14 from nuclear power generation”. Progress in Nuclear Energy. 48: 2–36. doi:10.1016/j.pnucene.2005.04.002. 
  21. ^ „Atmospheric δ14C record from Wellington”. Trends: A Compendium of Data on Global Change. Carbon Dioxide Information Analysis Center. Oak Ridge National Laboratory. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Levin, I.; et al. (). „δ14C record from Vermunt”. Trends: A Compendium of Data on Global Change. Carbon Dioxide Information Analysis Center. Arhivat din originalul de la . 
  23. ^ „Radiocarbon dating”. University of Utrecht. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  24. ^ „Radiation in Teeth Can Help Date, ID Bodies, Experts Say”. National Geographic News. . 
  25. ^ Spalding KL, Buchholz BA, Bergman LE, Druid H, Frisen J. (). „Forensics: age written in teeth by nuclear tests”. Nature. 437 (7057): 333–4. doi:10.1038/437333a. PMID 16163340.  line feed character în |author= la poziția 26 (ajutor)
  26. ^ Lynnerup, Niels; Kjeldsen, Henrik; Heegaard, Steffen; Jacobsen, Christina; Heinemeier, Jan (). Gazit, Ehud, ed. „Radiocarbon Dating of the Human Eye Lens Crystallines Reveal Proteins without Carbon Turnover throughout Life”. PLoS ONE. 3 (1): e1529. Bibcode:2008PLoSO...3.1529L. doi:10.1371/journal.pone.0001529. PMC 2211393Accesibil gratuit. PMID 18231610. 
  27. ^ „EPRI | Product Abstract | Impact of Nuclear Power Plant Operations on Carbon-14 Generation, Chemical Forms, and Release”. www.epri.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ „EPRI | Product Abstract | Carbon-14 Dose Calculation Methods at Nuclear Power Plants”. www.epri.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ D.C. Lowe, „Problems Associated with the Use of Coal as a Source of 14C Free Background Material”, Radiocarbon, 1989, 31:117-120
  30. ^ Jull, A.J.T. (). „Carbon-14 Abundances in Uranium Ores and Possible Spontaneous Exotic Emission from U-Series Nuclides”. Meteorics. 20: 676.  (abstract)
  31. ^ NCRP Report No. 93 (). Ionizing Radiation Exposure of the Population of the United States. National Council on Radiation Protection and Measurements.  (fragment)
  32. ^ „Society of Nuclear Medicine Procedure Guideline for C-14 Urea Breath Test” (PDF). . Accesat în . 

Legături externe