Dendrocronologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dendrocronologie (din limba greacă δένδρον, dendron, "arbore", χρόνος, khronos, "timp" şi -λογία, -logia, "ştiinţă") ori datarea pe baza inelelor anuale ale arborilor, este ştiinţa care se ocupă cu studiul inelelor anuale de creştere ale masei lemnoase.

Se pot astfel afla multe date despre acel arbore şi clima timpului, respectiv despre evenimentele cosmice percepute în modul în care creşterea secundară a avut loc. Pentru analizarea datării, a determinării perioadei în care a trăit un arbore şi când a fost tăiat, se compară o secţiune microscopică transversală cu secţiunea de referinţă pentru o anumită zonă. Creşterea în grosime a arborilor este o funcţie de specie şi de fluctuaţiile climatice, la care se adaugă evenimentele din Univers care au influenţat variaţile climatice ale momentului respectiv.

Această tehnică de datare temporală, devenită ulterior ştiinţă de sine stătătoare, a fost creată şi dezvoltată de-a lungul primei jumătăţi a secolului 20 de către astronomul american Andrew Ellicott Douglass, fondatorul Laboratorului de studii al inelelor anuale (conform originalului, Laboratory of Tree-Ring Research) de la University of Arizona din oraşul Tucson, Arizona.