Sari la conținut

Svalbard

78°N 016°E (Svalbard) / 78°N 16°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Svalbard
Svalbard
Drapelul Svalbard
Drapelul Svalbard
Geografie
Suprafață 
 - totală61,022 km²
Cel mai înalt punctNewtontoppen[*][[Newtontoppen (largest and highest mountain in Svalbard, Norway)|​]] (1.713 m) Modificați la Wikidata
Fus orarOEC (UTC+1)
Ora de varăOVEC (UTC+2)
Populație
Populație 
 - Recensământ 1 iulie 20112,394
Limbi oficialeLimba norvegiană
Guvernare
Sistem politicRegiune a Norvegiei
GuvernatorOdd Olsen Ingerø
CapitalaLongyearbyen
Economie
PIB (PPC) 
PIB (nominal) 
MonedăCoroană norvegiană (NOK)
Coduri și identificatori
Prefix telefonic47
Domeniu Internet.no (există și .sj, dar nu este folosit[2])

Svalbard este un teritoriu insular în Oceanul Arctic, format din Insula Spitzbergen, insula Kvitøya și Insula Urșilor (Bjørnøya). Svalbard este situat la 600 de km de coastele Norvegiei și este administrat de Norvegia.

Este posibil ca Svalbard să fi fost descoperit de vikingi și/sau ruși încă din secolul XII. Tradiția scandinavă atestă existența unui teritoriu numit Svalbarði - tradus "periferie rece" (acest tărâm ar fi putut totuși fi la fel de bine Jan Mayen sau coasta estică a Groenlandei). Olandezul Willem Barents a fost primul care a descoperit indisputabil Svalbardul în 1596. În secolele XVII și XVIII insulele au servit drept locație internațională pentru vânătoarea de balene, iar cu această ocazie Balena de Groenlanda a fost exterminată din regiune.

MS Nordsyssel, nava guvernatorului, docked at Ny-Ålesund

În urma Tratatului Svalbardului din 1920, Norvegia a obținut control total asupra arhipelagului. Acesta, spre deosebire de Zona Antarctică Norvegiană, este parte a Regatului Norvegiei și nu un teritoriu dependent. Tratatul a intrat în vigoare în 1925 ca urmare a Actului Svalbard. Toate cele patruzeci de țări semnatare ale tratatului au dreptul de a desfășura activități comerciale în arhipelag, acestea fiind supuse legislației norvegiene. Tratatul limitează dreptul Norvegiei de a colecta impozite în favoarea finanțării serviciilor.

În Svalbard există relief de platou, dominat de culmi muntoase.

  • Barentsburg (Баренцбург) (localitate rusă, 500 locuitori)
  • Bjørnøya (Stație meteorologică norvegiană, 9 locuitori)
  • Grumantbyen (Грумант) (localitate rusă, abandonată în 1961, reluarea activității miniere a fost anunțată în 2003)
  • Hopen (Stație meteorologică norvegiană, 4 locuitori)
  • Hornsund (Stație de cercetare poloneză, 8 locuitori)
  • Isfjord radio
  • Longyearbyen (2075 locuitori)
  • Ny-Ålesund (40 locuitori)
  • Pyramiden (Пирамида) (localitate rusă, abandonată în 2000)
  • Smeerenburg (localitate olandeză în nord-vestul insulei Amsterdam, abandonată în 1660)
  • Sveagruva (populație: 210)

Clima insulelor Svalbard este de tip subpolară în sud și polară în nord, cu ierni lungi și foarte aspre, care pot dura până la 9 sau 10 luni pe an, iarba, florile și puținii copaci înverzind în scurtul sezon de vară în care temperaturile , chiar și așa , abia ating 5-7 grade Celsius.

Date climatice pentru Longyearbyen
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
Maxima medie °C (°F) −13
(8,6)
−13
(8,6)
−13
(8,6)
−9
(15,8)
−3
(26,6)
3.0
(37,4)
7.0
(44,6)
6.0
(42,8)
1.0
(33,8)
−4
(24,8)
−8
(17,6)
−11
(12,2)
−4,75
(23,45)
Minima medie °C (°F) −20
(−4.0)
−21
(−5.8)
−20
(−4.0)
−16
(3,2)
−7
(19,4)
−1
(30,2)
3.0
(37,4)
2.0
(35,6)
−3
(26,6)
−9
(15,8)
−14
(6,8)
−18
(−0.4)
−10,33
(13,4)
Precipitații mm (inches) 22.0
(0.866)
28.0
(1.102)
29.0
(1.142)
16.0
(0.63)
13.0
(0.512)
18.0
(0.709)
24.0
(0.945)
30.0
(1.181)
25.0
(0.984)
19.0
(0.748)
22.0
(0.866)
25.0
(0.984)
271
(10,67)
Sursă: Climate and daylight in Svalbard (Longyearbyen)[3]

Economia Svalbardului este bazată pe exploatări de minereu de fier, cupru, zinc, azbest și cărbune. Pescuitul și vânătoarea au de asemenea o contribuție importantă.

  1. ^ „Population in the settlements. Svalbard” (în engleză). Statistics Norway. . Accesat în . 
  2. ^ „The .bv and .sj top level domains” (în engleză). Norid. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Climate and daylight in Svalbard (Longyearbyen)”. NordicVisitor. Arhivat din original la . Accesat în mai 2011. 
  • Arlov, Thor B. (). Svalbards historie (în norvegiană). Oslo: Aschehoug. ISBN 82-03-22171-8. 
  • Arlov, Thor B. and Arne O. Holm (). Fra company town til folkestyre (în norvegiană). Longyearbyen: Svalbard Samfunnsdrift. ISBN 82-996168-0-8. 
  • Fløgstad, Kjartan (). Pyramiden: portrett av ein forlaten utopi (în norvegiană). Oslo: Spartacus. ISBN 82-430-0398-9 Verificați valoarea |isbn=: checksum (ajutor). 
  • Tjomsland, Audun and Wilsberg, Kjell (). Braathens SAFE 50 år: Mot alle odds (în norvegiană). Oslo. ISBN 82-990400-1-9. 
  • Torkildsen, Torbjørn et. al. (). Svalbard: vårt nordligste Norge (în norvegiană). Oslo: Forlaget Det Beste. ISBN 82-7010-167-2. 
  • Umbreit, Andreas (). Guide to Spitsbergen (în engleză). Bucks: Bradt. ISBN 1-84162-092-0. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Svalbard la Wikimedia Commons