Sari la conținut

Yvette Mimieux

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Yvette Mimieux
Date personale
Născută[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Los Angeles, California, SUA Modificați la Wikidata
Decedată (80 de ani)[5][6] Modificați la Wikidata
Los Angeles, California, SUA Modificați la Wikidata
Căsătorită cuStanley Donen () Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii[7]
 Franța[7] Modificați la Wikidata
Ocupațieantreprenoare
actriță de teatru
actriță de film
actriță de televiziune
model
scenaristă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materHollywood High School[*][[Hollywood High School (high school in California, United States)|​]]
Hollywood Professional School[*][[Hollywood Professional School (private school in California, U.S)|​]]
Semnătură
Prezență online

Yvette Carmen Mimieux[8] (n. , Los Angeles, California, SUA – d. , Los Angeles, California, SUA) a fost o actriță americană de film și televiziune. Aceasta este cunoscută pentru rolul din Mașina timpului (1960). Pe parcursul carierei sale, a fost nominalizată de trei ori la Premiile Globul de Aur.[9]

Mimieux s-a născut la 8 ianuarie 1942 în Los Angeles, California,[10] fiica lui René Mimieux, de origine franceză, și a Mariei Montemayor, de origine mexicană.[11] Mimieux a avut o soră (Gloria) și un frate (Edouardo).[11]

A fost descoperită de agentul de talente Jim Byron, iar acesta i-a sugerat să devină actriță.[12] Primele sale roluri au fost în episoade ale serialelor Yancy Derringer⁠(d) și Alcoa Presents: One Step Beyond, ambele în 1959.

Primul său film a fost Platinum High School⁠(d) (1960), produs de Albert Zugsmith⁠(d) pentru compania MGM.[13] În același an, a apărut în lungmetrajul Mașina timpului din 1960, ecranizare a romanului Mașina timpului de H. G. Wells, alături de Rod Taylor. După acest rol, a încheiat un contract de lungă durată cu MGM. A obținut o nominalizare la Globurile de Aur în 1960 pentru rolul din Platinum High School la categoria „noul star al anului⁠(d)”.[14]

Mimieux a apărut într-un episod al serialului Mr. Lucky⁠(d), iar apoi a obținut un rol în comedia pentru adolescenți Where the Boys Are⁠(d) (1960). MGM i-a oferit rolul din The Four Horsemen of the Apocalypse⁠(d) (1961), însă filmul a avut rezultate dezastroase la box office.[15] Producătorul Arthur Freed și-a dorit să facă un remake al filmului The Clock⁠(d), cu Mimieux și George Hamilton în distribuție, însă proiectul a fost abandonat.[16]

Mimieux a interpretat o tânără bolnavă psihic în Light in the Piazza⁠(d) (1962); deși filmul a avut încasări slabe, interpretarea sa a primit critici pozitive. Aceasta menționa că „am primit adesea rolul personajului îndurerat, rolul sensibil”.[17]

Urma să aibă un rol în A Summer Affair, însă proiectul a fost abandonat.[18]

A avut un rol minor în Lumea minunată a fraților Grimm (1963), alt film cu încasări slabe. În același an, a apărut în Diamond Head⁠(d) alături de Charlton Heston, iar mai târziu a primit un rol în producția Toys in the Attic⁠(d) a companiei United Artists. Au urmat două episoade din serialul Dr. Kildare⁠(d), unde a interpretat un surfer epileptic, rol pentru care a fost nominalizată la Globurile de Aur la categoria „cea mai bună actriță de televiziune” în 1965.[19]

A urmat un rol cameo în Looking for Love⁠(d) (1964), împreună cu actrița Connie Francis, iar apoi a apărut alături de Richard Chamberlain în Joy in the Morning⁠(d) (1965).

După plecarea de al MGM, aceasta a apărut în filmul western The Reward (1965), comedia Disney Monkeys, Go Home!⁠(d) (1967) și The Caper of the Golden Bulls⁠(d) (1967).[20]

A făcut parte din distribuția filmului de televiziune The Desperate Hours⁠(d) (1967) și s-a reunit cu Rod Taylor în filmul de acțiune Dark of the Sun⁠(d) (1968). În același an, a narat un concert de muzică clasică la teatrul Hollywood Bowl⁠(d).[21] Un an mai târziu, Mimieux a obținut un rol principal în filmele Three in the Attic⁠(d)[22] și The Picasso Summer⁠(d).

Aceasta a apărut în serialul The Most Deadly Game⁠(d) (1970–1971); Inger Stevens urma să aibă rolul principal, însă s-a sinucis cu o lună înainte de începerea producției, iar Mimieux a fost înlocuitoarea sa.[23] A obținut o nouă nominalizare la Globurile de Aur pentru „cea mai bună actriță de televiziune” în 1971.[24]

În jurul anului 1971, Mimieux comercializa produse haitiene și studia arheologia. De asemenea, călătorea câteva luni în fiecare an.[25] După lungmetrajele de televiziune Death Takes a Holiday⁠(d) și Black Noon⁠(d) din 1971, actrița și-a dat în judecată agentul, deoarece nu-i găsea noi roluri, însă continua să primească bani.[26]

Au urmat alte roluri în Skyjacked⁠(d) (1972)[27] și The Neptune Factor (1973).[28]

La începutul anilor 1970, Mimieux era nemulțumită de rolurile oferite actrițelor: „Femeile pe care le scriu [scenariștii] sunt toate unidimensionale. Nu au nicio complexitate în viața lor. Sunt superficiale. Nu e nimic de interpretat. Sunt fie obiecte sexuale, fie personaje atrăgătoare.”[29]

Aceasta le-a oferit producătorilor Aaron Spelling⁠(d) și Leonard Goldberg⁠(d) un film thriller, iar aceștia l-au ecranizat sub numele Hit Lady⁠(d) (1974).[30]

Mimieux a apărut în filme de televiziune precum Snowbeast (1977), Devil Dog: The Hound of Hell (1978), Disaster on the Coastliner (1979), Ransom for Alice! (1977) și Outside Chance (1978). A avut rolul principal în serialul de televiziune Berrenger's⁠(d) (1985) și a avut un rol secundar în filmul de televiziune The Fifth Missile (1986). Ultimul său film a fost Lady Boss (1992).[31]

Viața personală și moartea

[modificare | modificare sursă]

Mimieux s-a căsătorit cu Evan Harland Engber pe 19 decembrie 1959, când avea doar 17 ani, și a ținut secretă căsătoriei timp de aproape doi ani.[32] A doua căsătorie a fost cu regizorul Stanley Donen; cei doi au fost căsătoriți din 1972 până în 1985.[33] A treia căsătoria a fost cu Howard F. Ruby, președinte și cofondator al Oakwood Worldwide, proprietarul Oakwood Apartments.[34][35] Mimieux a murit în casa sa din Los Angeles pe 18 ianuarie 2022.

  1. ^ Biblioteca Națională a Germaniei; Staatsbibliothek zu Berlin; Biblioteca de Stat a Bavariei; Biblioteca Națională a Austriei. „Yvette Mimieux” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în . 
  2. ^ „Yvette Mimieux” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în . 
  3. ^ „Yvette Mimieux”. GeneaStar[*]. Wikidata Q98769076. 
  4. ^ „Yvette Mimieux”. Roglo[*]. Wikidata Q83365652. 
  5. ^ Kirk Fox (). „Yvette Mimieux (1942–2022), "The Time Machine" star” (în engleză). Accesat în . 
  6. ^ Michael Carlson (). „Yvette Mimieux obituary” (în engleză). Regatul Unit: Guardian Media Group. ISSN 0261-3077. OCLC 476290235. Wikidata Q11148. Accesat în . 
  7. ^ a b „Yvette Mimieux” (în rusă). Kinorium[*]. Wikidata Q101516370. Accesat în . 
  8. ^ „Yvette Mimeiux”. Turner Classic Movies. Accesat în . 
  9. ^ „Yvette Mimieux”. goldenglobes.com. Accesat în . 
  10. ^ Gates, Anita (18 ianuarie 2020). „Yvette Mimieux, Who Found Fame With 'The Time Machine', Dies at 80”. The New York Times. Accesat în limited.  Mai multe valori specificate pentru |accessdate= și |access-date= (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  11. ^ a b Vose, Robert (). „Yvette Mimieux”. Look magazine photograph collection (Library of Congress). 
  12. ^ "Under Hedda's Hat: The Mystery of Yvette Mimieux", Chicago Tribune, June 9, 1963. pg. H36.
  13. ^ Joe Hyams, "Yvette steals the show: A year ago she was on our cover. Now look at the girl--she's had two movies, five proposals and starred at the Debs' Ball! Actors are out!", Los Angeles Times, December 6, 1959, pg. J21
  14. ^ „Yvette Mimieux”. goldenglobes.com. Accesat în . 
  15. ^ "Yvette Mimieux Signed: Gets Role in 'Four Horsemen of Apocalypse'", New York Times, August 12, 1960, pg. 11.
  16. ^ Hedda Hopper, "Mimieux, Hamilton Teamed: Film Is Remake of 'The Clock'"], Los Angeles Times, June 7, 1961, pg. B10.
  17. ^ Megan Rosenfeld, "The Mystique of Actress Yvette Mimieux", The Washington Post, November 29, 1979, pg. D13.
  18. ^ Hedda Hopper, "Yvette Mimieux to Do 'Summer Affair'", Los Angeles Times, February 23, 1962, pg. C16.
  19. ^ „Yvette Mimieux”. goldenglobes.com. Accesat în . 
  20. ^ Hedda Hopper, "Yvette Mimieux's Got a Secret", Los Angeles Times, April 11, 1965, pg. M4.
  21. ^ "Foster Conducts Program at Bowl", by Arlen, Walter. Los Angeles Times, August 15, 1968, pg. E-24.
  22. ^ Ebert, Roger (). „THREE IN THE ATTIC”. RogerEbert.com. Chicago Sun-Times. 
  23. ^ "Yvette Mimieux in Cast of Deadly Game", Los Angeles Times, May 19, 1970, pg. F-18.
  24. ^ „Yvette Mimieux”. goldenglobes.com. Accesat în . 
  25. ^ Judy Klemesrud, "Actress Mixes Altruism and Business", New York Times, September 23, 1970, pg. 54.
  26. ^ „Film Agency Sued by Yvette Mimieux”. Los Angeles Times. . p. 20. 
  27. ^ Soares, Emily. „Skyjacked (1972)”. Turner Classic Movies. Accesat în . 
  28. ^ Servi, Vera (). „Movies: Yvette Mimieux's Front Page Performance”. Chicago Tribune. p. K14. 
  29. ^ „Yvette Mimieux's Right for This Role”. Los Angeles Times. . p. E17. 
  30. ^ „Yvette Mimieux's Right for This Role”. Los Angeles Times. . p. E17. 
  31. ^ „Yvette Mimeiux”. Turner Classic Movies. Accesat în . 
  32. ^ „Yvette Mimieux Married”. The New York Times. Associated Press. . p. 27. ... has been secretly married since 1959 ... Records show that she was married to Evan Harland Engber here [in Los Angeles] on Dec. 19. ... Mr. Engber, who was recently discharged from the Army ... 
  33. ^ „Yvette Mimeiux”. Turner Classic Movies. Accesat în . 
  34. ^ Eng, Dinah (). „Howard Ruby: The father of corporate housing”. Fortune. Arhivat din original la . Accesat în . 
  35. ^ „About Oakwood > Executive Committee > Howard Ruby: Chairman, Founder and COO”. Oakwood Worldwide. Arhivat din original la . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]