Familia Wassilko de Serecki

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Wassilko de Serecki (familie))
Salt la: Navigare, căutare
Stema conților Wassilko de Serecki

Conții Wassilko de Serecki, in germană Grafen Wassilko von Serecki au fost membri ai nobilimii austriece superioare (Hochadel), fiind descendenții unei vechi familii de boieri moldoveni din Bucovina, care au purtat acest titlu pe timpul Imperiului Habsburgic. Ei au fost singurii nobili numiți conți de origine română în tot imperiului austriac/austro-ungar. Familia s-a simțit mereu română și a apărat interesele poporului cu desăvârșire și determinare.[1]

Istoricul familiei[modificare | modificare sursă]

Familia boierească moldovenească, cunoscută de asemenea sub numele de Vasilco,[2] își are rădăcinile - după istoricul militar Johann Svoboda, dar și din tradiția familiei - în Rusia, unde strămoșii ar fi fost rudă cu domnitorii Rusiei Kievene în 1097.[3][4] Aici era menit principele orbit de Peremyšl și Terebovl Wassilko (și Vasil’ko, Wasilko) Rostislavič.[5]

În Principatul Moldovei[modificare | modificare sursă]

Uricul lui Alexandru cel Bun din 1428
Uricul Divanului Moldovei, 24 ian. 1681-1
Ordinul lui Stanislas Jablonowski 1691
Uricul Divanului Moldovei, 24 ian. 1681-2

Istoria familiei în Principatul Moldovei a început cu cea a satelor de pe valea superioară a Siretului mai înainte de descălecat, cu un oarecare Pancu, așezat în acele locuri, vatra lui de sat numindu-se, peste ani, Pancăuți (Panca). Ultimul său copil, Luca, și-a defrișat o vatră de sat în apropiere, vatra lui numindu-se Lucavăț. Acest Luca a avut doi feciori, Stan și Șerbco, care au slujit cu credință în oastea lui Alexandru cel Bun, iar voievodul, cinstind aceste „adevărate slugi” (vasali, deci boieri), îi împroprietărește prin uricul din 16 februarie 1428 pe cei doi cu „ocina lor… două sate, anume Lucaveț și Pancăuți și cu toate poienile și pădurile și cu pâraiele și pe Siret în Sus, și cu Mihodrea, al căror hotar se alătură de ele, de demult”. Berhomet pe Siret a fost o altă vatră de sat, întemeiată de strănepoții lui Pancu. În 15 martie 1490, dintre bisericile întărite de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, „1-a biserică este în Lucavăț, cu popă”.[6][7][8]

Din acel Luca, feciorul lui Pancu, se trage neamul Lucavăț [apoi Cazacul, Căzăcel/Căzăcescul, Lukawiecki, Wassilko-Lukawiecki, Wassilko/Vasilco]. Dania marelui voievod a fost întărită prin uricul lui Alexandru Lăpușneanu, în 7 mai 1565, pentru satul străbunilor lor, iar ulterior pentru părți dintr-o mulțime de sate din nordul Moldovei, și la 12 martie 1667 Iliaș Alexandru a confirmat posesia moșiillor lui Vasile, Nicolae și Constantin Căzăcescul.[9]

La 4 februarie 1676 verii Gavril și Vasile (1631-1701) au fost înnobilați de regele polonez Ioan Sobieski și transformați în panii Gabriel și Basilius Lukawiecki.[10] Divanul Moldovei a certificat, sub semnătura mitropolitului Dosoftei și a marelui logofăt Miron Costin, în 24 ianuarie 1681, că panii Gabriel și Basil Lukaviecki sunt și mari boieri moldoveni.[11] Fratele mai tânăr al lui Vasile, Constantin, s-a numit Cheșco cu nume de familie. El a fost protopârintele reginei Natalia a Sârbiei. Al treilea frate, Nicolai, a rămas necăsătorit.[10][12] Datoritä faptului, cä Wassilko a fost nobil polonez, Stanislaus Jablonowski, mare hetman al coroanei, a comunicat, la 4 noiembrie 1691, într-un ordin subalternilor săi, ca moșiile Lucavăț și Bănila stau sub scutul regelui polon. Se vor scuti de contribuții.[8]

Acest Vasile, care o măritase pe Candachia Cocoranul (1635-1688) în 1654, a avut doar un fiu, Ion (1665-1743) și două fete. Singurul copil acestuia și al Măriuței Goian (1698-1783), Alexandru (n. 1 aprilie 1717 - d. 22 mai 1787), a fost protopărintele tuturor membrilor acestei familii, care trăiesc astăzi. Cu nevasta sa Maria (n. 2 mai 1733, Jadova - d. 22 noiembrie 1813, Berhomet), fiica lui Constantin Ursul (Sturdza), pârcălab, strănepoata lui Mehmed Abaza Pașa, a avut opt copii, cinci fiice și trei feciori.

În Ducatul Bucovinei[modificare | modificare sursă]

Cei trei fii al lui Alexandru au fost înnobilați sub titlul de cavaler de Iosif al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman la data de 17 februarie 1788 (Ritter von Wassilko) și înmatriculați la 17 septembrie al anului.

Mareșal al Ducatului Bucovina, Baronul Alexandru Wassilko de Serecki
Mareșal al Ducatului Bucovina, Contele Gheorghe Wassilko de Serecki

Cei trei fii au fost:

  • Nicolae (1753-1809), căsătorit în 1786 cu Paraschiva, fiica cavalerului Grigore de Tăutul, străbunicul conților Douglas și Friedrich Bigot de Saint-Quentin precum sorei lor Desideria, așa și moș al lui Franz Emil Joseph Ludwig conte de Marenzi,
  • Vasile (n. 30. Junie 1761, Berhomet pe Siret - d. 25 iulie 1825, tot acolo) căsătorit la 15 decembrie 1787 cu Anastasia (n. 17 august 1767, Crasna Ilschi - d. 28 septembrie 1842, Berhomet pe Siret) fiica cavalerului Alexandru de Ilschi, străbunicul contelui Hieronymus Della Scala precum al lui Nicolae cavaler de Wassilko (1868-1924) și
  • Ștefan (1772–1843), căsătorit în 1796 cu Ana, fiica cavalerului Vasile de Strîșca și a Anei Murguleț, bunic al lui Balthasar (1803–1880) și străbunicul lui Hieronymus Della Scala (1840–1914), conți Della Scala.

Iordachi baron Wassilko de Serecki (1795-1861), fiul lui Vasile, însurat la 15 noiembrie 1826 în Rohozna cu Pulcheria de Calmuțchi (n. 3. noiembrie 1811, Rohozna - d. 22 august 1896, Castelul Berhomet), purtător al Ordinul Coroanei de Fier de clasa a doua, a obținut titlul de baron cu predicatul nobiliar von Serecki (Sireteanul) de la împaratul Franz Joseph al Austriei la 14 iulie 1855.[13] Baronul a fost membru al Parlamentului Imperial austriac până în 1861. Cu inființarea Camerei Superioare a imperiului austriac, la 18 aprilie 1861, a fost numit mebru pe viață a acestei camere.[14][15]

El a fost din ziua fundației la 18 aprilie 1861 membru al Camerei Superioare al imperiului austriac. Iordachi a avut patru fii și trei fiice.

Alexandru baron Wassilko de Serecki, căsătorit cu Ecaterina de Flondor (1843-1920), a fost singurul, care a avut la rândul lui copii. El a fost politician austro-român, membru al Camerei Superioare al imperiului austriac și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei 1870-1871 și 1884-1892.

Fiii lui au fost:

Pe 19 decembrie 1905 cei patru frați au fost numiți cămărari al imperiului, apoi conți Wassilko von Serecki în actul de nobilare la 29 august 1918 (diploma de la 19 octombrie al anului) de către Carol I al Austriei.[16]

Familia Wassilko a fost singura familie de neam românesc, care a purtat titlul de conte. Din timpul inființării Camerei Superioare a imperiului austriac la 18 aprilie 1861 și numirea lui Iordachi Baron de Wassilko în acest gremiu, familia a avut mereu un sediu fix in această casă, din 1907 au devenit membrii ereditari. Din acest an, familia a aparținut oficial nobilimii austriece superiore.

Astăzi, marea majoritate a familiei nu mai trăiește in România, ci în Germania și Canada. Ea părăsise țara din causa persecuției prin sistemul comunist.

Stemele familiei[modificare | modificare sursă]

Stema se interpretează ca lupta cu pintenii (pentru mărirea vitezei calului) și săgeata împotriva dușmanului otoman (semiluna), dar câteodată în timp mai nou și in mod esoteric.

Posesiuni[modificare | modificare sursă]

În fideicomisul "Iordaki Freiherr Wassilko" din 10 noiembrie 1888 erau incluse satele Berhomet pe Siret cu Alexander- și Katharinendorf, Panca cu Mihodra, Lăpușna, Șipotele pe Siret, Mihova, Cereșenca, Lipoveni, Șișcăuți și Zeleneu.[17][18] Cavalerilor de Wassilko au aparținut printre altele Bănila Moldovenească cu Nikolaus- și Augustendorf, așa ca și părți din Lucavăț pe Siret.[19]

Familia a fost una cu cele mai mari moșii în întreaga Austro-Ungaria. În 1918 ținuturile au avut o suprafață de 56.000 jugăre austriece, ceea ce corespunde la 32 288 de hectare. Cu posesiunile cavalerilor de Wassilko domeniul sa ridicat la 75 000 de jugăre. Astfel conții Wassilko au fost adeseaoară numiți de oameni ca "regi ai Bucovinei".[20]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Familia Wassilko de Serecki la Wikimedia Commons

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Familia nr. 34, duminică, 1 septembrie 1895, Oradea, p. 397-398[1]
  2. ^ Teodor Bălan, Prof. univ., Documente bucoviniene, Vol. 3, Institutul de arte grafice și editură "Glasul Bucovinei", Cernăuți 1937, S. 96/97
  3. ^ Johann Svoboda, Oberstleutnant und Truppen-Vorstand im k. k. Ministerium für Landesverteidigung: „Die Theresianische Militär-Akademie und Ihre Zöglinge. Von Der Gründung der Anstalt bis auf unsere Tage“, Neue Folge, Dritter Band, Druck und Verlag der kaiserlich-königlichen Hof- und Staatsdruckerei, Wien 1897, S. 148
  4. ^ Heinz Siegert (Hg.): "Adel in Österreich", Verlag Kremayr & Scherlau, Wien 1971, S. 126–130
  5. ^ Univ. Prof. Dr. Günther Stökl (Hg.), übersetzt und erklärt von Peter Nitsche: „Der Aufstieg Moskaus – Auszüge aus einer russischen Chronik – Band I, bis zum Beginn des 15, Jahrhunderts“, Verlag Styria (Graz – Wien – Köln) 1966, S. 27 ff
  6. ^ a b Gottfried Graf Finck v. Finckenstein: „Gothaisches genealogisches Taschenbuch der gräflichen Häuser“, vol. 1, Editura Verlag des deutschen Adelsarchivs, Marburg 2016, ISBN 978-3-9817243-2-5, p. 503 pp.
  7. ^ Teodor Bălan, Prof. univ., Documente bucoviniene, Vol. 3, Institutul de arte grafice și editură "Glasul Bucovinei", Cernăuți 1937, p. 32
  8. ^ a b Ion Drăgușanul: Monitorul de Suceava, Povestea așezărilor bucovinene, Lucavăț (I) 3 noiembrie 2011[2]
  9. ^ Teodor Bălan, Prof. univ., Documente bucoviniene, Vol. 3, Institutul de arte grafice și editură "Glasul Bucovinei", Cernăuți 1937, p. 31
  10. ^ a b Teodor Balan, Prof. univ., Documente bucoviniene, Vol. 3, Institutul de arte grafice și editură "Glasul Bucovinei", Cernăuți 1937, S. 166
  11. ^ Teodor Balan, Prof. univ., Documente bucoviniene, Vol. 3, Institutul de arte grafice și editură "Glasul Bucovinei", Cernăuți 1937, S. 96
  12. ^ Lovendal
  13. ^ Gothaisches Genealogischen Taschenbuch der Gräflichen Häuser Teil B, 114. Jahrgang, Verlag Justus Perthes, Gotha 1941, p. 536-537
  14. ^ Österreichische Akademie der Wissenschaften: "Die Habsburgermonarchie 1848-1918, Verfassung und Parlamentarismus", vol. 2; vol. 7, Ediția a 2-a, p. 2183
  15. ^ Wiener Zeitung nr. 263, marți, 12 noiembrie 1861, p. 3
  16. ^ Justus Perthes: Die Gothaschen Genealogischen Taschenbücher des Adels S-Z, GB 1919, p. 606.
  17. ^ Die Gothaischen Genealogischen Taschenbücher des Adels S-Z, S. 606, GB 1919
  18. ^ Reichsgesetzblatt für die im Reichsrate vertretenen Königreiche und Länder, Ausgabe 211 von Handausgabe österreichischer Gesetze und Verordnungen, Anlage 179, Verlag: Aus der Staatsdruckerei, , Wien 1888, p. 783 ff.
  19. ^ Erich Prokopowitsch: Der Adel in der Bukowina, Südostdeutscher Verlag, München, 1983, S. 141-147
  20. ^ Bukowinaer Rundschau, Czernowitz, 22. August 1893

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Taschenbücher der Freiherrlichen Häuser. Erste Aufnahme 1919
  • Die Gothaischen Genealogischen Taschenbücher des Adels S-Z, p. 606, GB 1919
  • Gothaisches Genealogischen Taschenbuch der Gräflichen Häuser Teil B, p. 536-537, 114. Jahrgang, 1941
  • Die Gothaischen Genealogischen Taschenbücher des Adels. Putz v. Rolsberg, FB, 1941.
  • Adler, Zeitschrift für Genealogie und Heraldik, vol.10. (XXIV.), broșura 9, 1976
  • Teodor Bălan, Prof. univ., Documente bucovinene, vol. 1-5, Institutul de arte grafice și editură "Glasul Bucovinei", Cernăuți 1933 - 1939
  • Teodor Bălan, Prof. univ., Documente bucovinene, Vol. 6, Editura casei școalelor și a culturii poporului, București 1943
  • Teodor Bălan, Prof. univ., Familia Onciul - studiu și documente - Institutul de arte grafice și editură "Glasul Bucovinei", Cernăuți 1927
  • Ion Nistor, Istoria Bucovinei, Editura Humanitas , București 1991
  • Erich Prokopowitsch, Der Adel in der Bukowina, Verlag "Der Südostdeutsche", München 1983
  • Ion Drăgușanul, Bucovina faptului divers, vol. 1, 2; Editura Bucovina Viitoare, Suceava, 2002