Vladimir Cebotari

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Vladimir Cebotari
Vladimir Cebotari in October 2019 (3).jpg
Date personale
Născut (39 de ani)
Sadaclia, raionul Basarabeasca, RSS Moldovenească, URSS
Copii2
CetățenieFlag of Moldova.svg Moldova Modificați la Wikidata
OcupațiePolitician
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a X-a
Deținător actual
Funcție asumată
24 februarie 2019
Ministru al Justiției al Republicii Moldova
În funcție
30 iulie 2015 – 21 decembrie 2017
PreședinteNicolae Timofti
Igor Dodon
Prim-ministruValeriu Streleț
Pavel Filip
Precedat deVladimir Grosu
Succedat deAlexandru Tănase
Viceministru al Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova
În funcție
iunie 2013 – 9 aprilie 2015
PreședinteNicolae Timofti
Prim-ministruIurie Leancă
Chiril Gaburici

Partid politicPartidul Democrat din Moldova
ProfesieJurist

Vladimir Cebotari (n. 7 noiembrie 1980, Sadaclia, Basarabeasca) este un jurist și politician din Republica Moldova. În perioada 30 iulie 2015 – 21 decembrie 2017 a fost Ministru al Justiției al Republicii Moldova în Guvernul Streleț.[1] În perioada iunie 2013 – aprilie 2015 a fost viceministru al Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova, și mai apoi director general al întreprinderii de stat „Calea Ferată din Moldova” (aprilie–iulie 2015).[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Vladimir Cebotari s-a născut pe 7 noiembrie 1980, în satul Sadaclia, raionul Basarabeasca, RSS Moldovenească, URSS.

Studii[modificare | modificare sursă]

Între anii 1987-1996 a urmat școala medie de cultură generală comuna Chiperceni, raionul Orhei, iar în 1996-1998 a învățat la școala medie de cultură generală nr. 2 din Orhei. În 1998 susține bacalaureatul la Liceul Teoretic Român-Francez „Gheorghe Asachi” din Chișinău și este admis ca student al Facultății de Drept, Specialitatea Drept Economic a Universității Libere Internaționale din Moldova, pe care o absolvește în 2003.

Cursuri de instruire:

  • 2004 - Tehnici de apărare a clienților în litigiile judiciare, condus de William Hunt și Gillian More (lectori ai National Institute for Trial Advocacy of United States of America) cu suportul American Bar Association – Central European and Euroasian Law Initiative,
  • 2006 - Dreptul Englez pentru Avocați Internaționali, Euromoney Legal Training, Praga, Cehia,
  • 2011 - Executive Master of Business Administration, Newport University, S.U.A. (clase susținute la Chișinău, Republica Moldova),
  • 2012 - MSc Air Transport Management, London City Universityhttps[3], Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (nefinalizate).

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

În perioada 2003-2005 a activat în calitate de consilier juridic (avocat în dosare civile și comerciale) în cadrul Biroului Asociat de Avocați „Solomon”, în Chișinău. În august 2005–noiembrie 2005 a fost consultant principal în Direcția informativ-analitică a Aparatului Președintelui Republicii Moldova. Din 2006 până în 2011 a exercitat funcțiile de secretar al consiliului de administrare a Î.S.C.A. „Air Moldova” și director al Departamentului Juridic (la aceeași întreprindere). În septembrie 2008-septembrie 2009 a fost consilier al Directorului general al Agenției Transporturi în materie de transport aerian și de coordonare a proiectelor Agenției Transporturi, de prioritate națională. Între 2008-2010 a fost președinte al Consiliului de administrare a S.A. „Gara Nord”.

Din decembrie 2011 până în iunie 2013 Cebotari a fost director la Autoritatea Aeronautică Civilă a Republicii Moldova. În perioada anuarie 2014 - iulie 2014 a fost președinte al consiliului de administrare al Î.S. „MoldATSA”.[4]

În aprilie 2015–iulie 2015 a fos director general al întreprinderii de stat „Calea Ferată din Moldova”.

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

Din iunie 2013 până în aprilie 2015 a exercitat funcția de viceministru al Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor. Din 30 iulie 2015 până pe 20 decembrie 2017[5] a exercitat funcția de Ministru al Justiției al Republicii Moldova în Guvernul Streleț. A fost înaintat la funcția de ministru din partea Partidului Democrat din Moldova.[6] În aprilie 2017, a fost ales în funcția de vicepreședinte al Partidului Democrat din Moldova. [7]

La alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 a fost ales deputat (în circumscripția națională) În Parlamentul Republicii Moldova.[8][9]

Pe 19 septembrie 2019 Parlamantul a votat ridicarea imunității parlamentare a deputatului Vladimir Cebotari, în urma solicitării procurorului general interimar, Dumitru Robu, acesta invocând că „Vladimir Cebotari, în perioada anului 2013, în interesul unui grup criminal organizat, a contribuit direct la privatizarea Aeroportului Internațional Chișinău, de către o organizație afiliată acestui grup criminal”.[10] Imunitatea parlamentară a fost ridicată în ziua în care Vladimir Cebotari urma să se înscrie în cursa electorală pentru fotoliul de primar al mun. Chișinău.

Viață personală[modificare | modificare sursă]

Vladimir Cebotari este căsătorit și are doi copii. Cunoaște limbile: română (nativă), rusa (fluent), engleza (fluent), franceza (mediu).[4]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Prim-ministrul Valeriu Streleț și membrii Cabinetului de miniștri au depus astăzi jurământul
  2. ^ A fost desemnat noul director al ÎS „Calea Ferată a Moldovei”
  3. ^ „Air Transport Management MSc Course”, City, University of London, accesat în  
  4. ^ a b Vladimir Cebotari — Ministrul Justiției (CV)
  5. ^ Iurii Botnarenco (), „Vladimir Cebotari și-a depus demisia din funcția de ministru al Justiției”, Adevărul, accesat în  
  6. ^ INFOGRAFIC. Componența finală a Guvernului Streleț
  7. ^ „Vladimir Cebotari, nr.8 pe lista PDM”, Centrul de Investigații Jurnalistice, accesat în  
  8. ^ „Deputații”, Parlament.md/structuraparlamentului/deputies/tabid/87/id/809/language/ro-ro/default.aspx, accesat în  
  9. ^ „Confirmarea rezultatelor alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019”, Curtea Constituțională a Republicii Moldova, accesat în  
  10. ^ „Ultima oră: Vladimir Cebotari a rămas fără imunitate parlamentară”, UNIMEDIA, accesat în