Virginia Zeani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Virginia Zeani
Virginia Zeani.jpg
Virginia Zeani (1963)
Date personale
Născută 21 octombrie 1925 (90 de ani)
Transilvania, România
Căsătorită cu Nicola Rossi-Lemeni[*]
Cetățenie România
Ocupație cântăreață
cântăreață de operă
Activitate
Tipul de voce soprană
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Virginia Zeani, născută Virginia Zehan, (n. 21 octombrie 1925, Solovăstru, județul Mureș (interbelic)), este o solistă română de operă, una din cele mai prestigioase soprane lirice din anii '50, '60 și '70 ai secolului XX, timp de 25 de ani "prima donna assoluta" a teatrului de Operă din Roma, cântând împreună cu cei mai renumiți tenori, de la Beniamino Gigli și Ferruccio Tagliavini până la Luciano Pavarotti și Plácido Domingo.

Studiile[modificare | modificare sursă]

După ce începuse să studieze literatura și filozofia la Universitatea din București, a luat lecții de canto cu Lucia Anghel, continuând apoi cu celebra soprană și pedagogă Lydia Lipkowska. La 19 ani își termină studiile formale în Italia cu tenorul Aureliano Pertile, solistul preferat al lui Arturo Toscanini. Grație acestei baze excelente de educație muzicală și tehnicii vocale superioare, Virginia Zeani a reușit să mențină un standard de prim rang de-a lungul celor 30 de ani de carieră internațională, interpretând peste 60 de roluri diferite. Debutul său a avut loc în 1948 cu un răsunător succes pe scena Teatrului Comunal de Operă din Bologna în rolul Violettei din opera "La Traviata" de Giuseppe Verdi, rol cu care urma să se afirme pe marile scene ale lumii, inclusiv Metropolitan Opera din New York, Teatrul Bolșoi din Moscova sau Covent Garden din Londra. Printre alte roluri din prima perioadă a carierei sale se numără și Mimi din Boema de Giacomo Puccini, Margareta din Faust de Charles Gounod și rolul titular din Manon de Jules Massenet, pe care l-a cântat alături de celebrul Beniamino Gigli. Opere de Gioacchino Rossini, Vincenzo Bellini și Gaetano Donizetti (Lucia di Lammermoor, L'Elisir d'Amore, I Puritani), arii și opere celebre în care a cântat prin toată Europa i-au stabilit o reputație de necontestat în repertoriul de "Bel Canto".

Cariera artistică[modificare | modificare sursă]

În 1955 Virginia Zeani debutează la Opera din Roma unde apare în numeroase roluri, fiind apreciată în termenii cei mai înalți. Două producții importante au fost montate acolo special pentru ea: Alzira de Verdi și "Otello" de Rossini, opere care nu fuseseră încă reluate în secolul XX. Unul din marile sale triumfuri a fost interpretarea rolului Desdemonei, triumf repetat când, împreună cu ansamblul Operei din Roma, apare pe scena Operei din Berlin și la Metropolitan Opera House din New York.

În 1956 este invitată la Teatro alla Scala din Milano, unde apare într-o producție nouă a operei "Giulio Cesare" de Haendel, alături de basul Nicola Rossi-Lemeni, cu care se va căsători un an mai târziu, mezzosoprana Giulietta Simionato și tenorul Franco Corelli. În anul următor cântă rolul "Blanche de la Force", creat special pentru ea de compozitorul Francis Poulenc în premiera mondială a operei "Dialogues des Carmélites".

Datorită maturității și excelentei calități a tehnicii sale vocale, Virginia Zeani a evoluat de la soprana de coloratură, la soprană lirică și la soprană dramatică, ceea ce i-a permis să-și lărgească treptat repertoriul cu rolurile de bază din operele "Don Carlos" și "Otello" de Verdi, rolul Tatianei din "Eugen Oneghin" de Ceaikovski și chia două roluri wagneriene, Senta din "Olandezul zburător" și Elsa din "Lohengrin".

De-a lungul întregii sale cariere, Virginia Zeani a fost călduros omagiată pentru calitățile sale excepționale de dinamism teatral, vitalitate și sensibilitate. Vocea sa demonstrează o mare flexibilitate, emisă cu o remarcabilă competență tehnică, extinsă de la notele calde din piept până la înaltele acute. Zeani cântă cu o impecabilă frazare, cu intensitate și convingere dramatică.

Virginia Zeani a înregistrat pe discuri mai multe albume selective și versiuni complete ale operelor "La Traviata" de Verdi și "Tosca" de Puccini. Multe din performanțele sale au rămas gravate pe "Legendary Recordings". Virginia Zeani este din 1991 profesoară de canto (Distinguished Professor) la Indiana University, School of Music, din Bloomington, Indiana. Una din cele mai bune eleve ale ei este soprana Angela Brown, care - în anul 2004 - a debutat cu mult succes pe scena Operei Metropolitan din New York în rolul titular din opera "Aida" de Verdi. În 1991 soțul Virginiei Zeani, basul Nicola Rossi-Lemeni, a decedat.

Rezistența greco-catolică[modificare | modificare sursă]

În august 1971 a participat la înmormântarea unchiului ei, Ioan Zehan, la Solovăstru. Slujba de înmormântare, la care conform documentelor Securității au participat circa 4.000 de persoane, a fost oficiată de episcopul clandestin Alexandru Todea, care a ținut și predica.[1] Protopopul ortodox al Reghinului, Mihai Ciobanu, neliniștit de activitatea pastorală a episcopului Todea, s-a exprimat astfel: „Îl trimit eu de unde a venit” (adică la închisoare).[2]

Distincții[modificare | modificare sursă]

Este doctor honoris causa al Universității Naționale de Muzică București și al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, la propunerea Facultății de Teologie Greco-Catolică.[3]

În anul 2015, în data de 21 octombrie, la propunearea PS Virgil Bercea, în cadrul expoziției de pictură dedicată artistului Octavian Smigelschi ce a avut loc la Muzeul de Artă din Cluj Napoca s-a evocat și personalitatea sopranei Virginia Zeani. Cu prilejul împlinirii a 90 de ani s-a lansat albumul „Portret Virginia Zeani”. Manifestarea a fost organizată de Asociația culturală pictor Octavian Smigelschi, președinte Alexandru Constantin Chituță din Sibiu.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ASRI, fond D, dosar 760, ff. 105-108, fișa personală a episcopului Todea, citat după: Cristian Vasile, Între Vatican și Kremlin, Curtea Veche, București, pag. 348.
  2. ^ ASRI, fond D, dosar 760, f. 71, fișa personală a episcopului Todea, citat după: Cristian Vasile, Între Vatican și Kremlin, Curtea Veche, București, pag. 274.
  3. ^ Înregistrarea ceremoniei de decernare a titlului doctor h.c., Cluj, 23 mai 2011.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri

Video

Informații bibliotecare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Virginia_Zeani&oldid=10498730