Vasile Iovu
| Vasile Iovu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (75 de ani)[1] Bardar, raionul Ialoveni, Republica Moldova |
| Cetățenie | |
| Ocupație | muzician |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Instrument(e) | Nai[*] |
| Premii | Ordinul Republicii |
| Modifică date / text | |
Vasile Iovu (n. , Bardar, raionul Ialoveni, Republica Moldova) este un naist, compozitor și pedagog din Republica Moldova, considerat unul dintre principalii promotori ai naiului în spațiul românesc din stânga Prutului.[2]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Copilăria și studiile (1950–1967)
[modificare | modificare sursă]Vasile Iovu s-a născut la 24 iulie 1950 la Bardar (până în 1940 – comuna Bărdaru, județul Lăpușna, România), fiind al patrulea copil în familia Mariei și a lui Gavril Iovu. Cântecul popular interpretat de mama sa a influențat formarea sensibilității muzicale a viitorului artist.
Între 1956 și 1960 urmează școala primară din satul natal. Primul instrument la care cântă este armonica, cu care participă la sărbătorile locale.
În 1960, la vârsta de 10 ani, este admis la Școala specială de muzică a Conservatorului din Chișinău, pe care o absolvă în 1967 cu rezultate excelente la clasa de flaut a profesorului Efim Tcaci.[3]
Formarea profesională și debutul artistic (1967–1973)
[modificare | modificare sursă]Între anii 1967-1971 studiază la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău, clasa de flaut și dirijat de orchestră. Inițial atras de interpretarea clasică, studiază flautul sub îndrumarea profesorilor Filip Eftodienco și Alexei Bivol. La îndemnul lui Dumitru Blajinu, se reprofilează pe nai, instrument rar practicat la acea vreme în RSS Moldovenească.
Primele apariții publice ca naist au loc în cadrul Ansamblului „Veselia”. Colaborează cu orchestre de muzică populară și participă la concerte în străinătate. Naiul îl ia in mâini din îndemnul inimii. Decisivă pentru adevărata carieră artistică a fost întâlnirea sa cu Gheorghe Zamfir (Vilnius, 1971), de la care primește primele lecții de perfecționare la nai și primele îndrumări întru cucerirea înălțimilor muzicii românești.
Absolvă Institutul de Arte în 1971, cu specializarea dirijor al orchestrei de muzică populară.
Afirmarea artistică (1973–1990)
[modificare | modificare sursă]Devine solist al Orchestrei de Muzică Populară „Folclor” a Radioteleviziunii Moldovenești, sub conducerea lui Dumitru Blajinu. Înregistrează primele piese pentru fondul radio și câștigă premii la concursuri republicane și unionale de interpretare.[2]
În 1973 obține Premiul II la Concursul Unional de la Voronej, iar în 1974 Premiul I la Concursul Unional al Artiștilor de Estradă de la Moscova.[2]
În paralel, desfășoară activitate didactică: în 1973 fondează clasa de nai la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu”, devenind primul profesor de nai din instituție.[2]
Participă la turnee internaționale în Europa, Asia, America de Nord și Australia. Colaborează cu orchestre simfonice și de muzică populară, înregistrează pentru studiourile „Telefilm-Chișinău” și Casa de Discuri „Melodia”.[2]
În 1980 primește titlul de Artist emerit, iar în 1988 titlul de Artist al poporului.
Activitatea internațională și pedagogică (1990–prezent)
[modificare | modificare sursă]După 1990 fondează Ansamblul cameral „Vasile Iovu”, cu care susține turnee în Europa Occidentală. Concertul său repertorial cuprinde lucrări clasice și muzică populară românească.
Este profesor universitar la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, unde formează mai multe generații de naiști. Publică o Metodă de nai,[4] manual pedagogic utilizat în procesul de instruire.
Participă la festivaluri internaționale, masterclassuri și jurii de concursuri. A colaborat în mod constant cu Gheorghe Zamfir, cu care a susținut numeroase concerte comune.
Este considerat primul naist profesionist din stânga Prutului și fondatorul clasei academice de nai, autor al primei metode didactice destinate învățământului muzical. Repertoriul său acoperă muzica populară, simfonică, de cameră și ușoară.
În ianuarie 2016, la Chișinău, a fost lansată monografia Păstorul solitar sau Naiul lui Vasile Iovu, semnată de ziarista și criticul muzical Rodica Iuncu. Volumul, dedicat vieții și activității artistice a naistului, a fost prezentat în cadrul Salonului muzical organizat la Biblioteca Națională a Republicii Moldova. În iunie 2016, cartea a fost lansată și la Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” din Botoșani, România.
În perioada 2017–2023, Vasile Iovu a continuat activitatea concertistică în Republica Moldova și în România, participând la evenimente muzicale de amploare, cu repertorii ce includ lucrări simfonice, de cameră, muzică populară și ușoară. Artistul rămâne activ atât pe scenă, cât și în plan pedagogic, contribuind la promovarea naiului și la formarea tinerilor interpreți.
În 2025 a fost publicată biobibliografia „Vasile Iovu: de versul naiului vrăjit”, care cuprinde majoritatea surselor bibliografice referitoare la viața și activitatea naistului și pedagogului Vasile Iovu, Artist al Poporului din Republica Moldova.[2]
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Medalia „Naiul de aur”, la 35 de ani de activitate, spectacol jubiliar (2016);
- Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer (2015), conferit de președintele României, Klaus Werner Iohannis, „în semn de înaltă[2]
- apreciere pentru îndelungata și prestigioasa activitate pusă în slujba afirmării și menținerii unui spațiu cultural unic pe ambele maluri ale Prutului”, precum și „pentru promovarea cauzei românești și a valorilor europene în Republica Moldova”;[2]
- Ordinul Republicii, conferit de președintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi, prin Decretul nr. 1786 din 28 noiembrie 2000;[2]
- Medalia „Meritul Civic” (1995);
- artist al poporului (1989);
- artist emerit al Republicii Moldova (1980).
Premii
[modificare | modificare sursă]- Premiul de excelență pentru promovarea culturii naționale în lume, oferit la Festivalul Național de Poezie „Grigore Vieru”, ediția a VI-a,
- 20 mai 2014;
- laureat al Premiului Național al Republicii Moldova (2000);
- laureat al Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților (medalia de aur), Havana, Cuba (1978);
- laureat al Concursului Unional al Artiștilor de Estradă (Premiul I), Moscova, URSS (1975);
- laureat al Concursului Unional al Interpreților de Folclor (Premiul II), Voronej, URSS (1973).[2]
Titluri onorifice
[modificare | modificare sursă]- cetățean de onoare al raionului Ialoveni (2017);
- cetățean de onoare al comunei George Enescu, județul Botoșani (2015);
- cetățean de onoare al municipiului Chișinău (2012);
- cetățean de onoare al satului Bardar (Bărdaru), raionul Ialoveni(2006).[2]
Cărți publicate
[modificare | modificare sursă]- Melodii și jocuri pentru nai : [Muzică] / Vasile Iovu ; Min. Culturii al RSS Moldovenești, Casa Rep. de Creație Populară ; ed. îngr. de Constantin Rusnac. – Chișinău : Cartea Moldovenească, 1976. – 140 p.
- Metodă de nai: pentru naiștii amatori și profesioniști : [Muzică] / Vasile Iovu ; red.: I. Cațaveică. – Chișinău : Literatura Artistică, 1982. – 156 p.
- Metodă de nai / Vasile Iovu ; red., grafică, design computerizat: Sergiu Roșca ; notografie: Sergiu Roșca, Igor Iachimciuc. – Chișinău : Î.S.F.E-P. „Tipografia Centrală”, 2006. – 347 p. : il. col., n. muz. – ISBN 978-9975-78-462-7.
- Culegeri de piese pentru nai : [Muzică] / Vasile Iovu, Ion Negură ; notografiere: Gabriel Andronic. – Chișinău : Î.S.F.E-P. „Tipografia Centrală”, 2015. – 312 p. – ISBN 978-9975-53-447-5.[2]
Discografie selectivă (1999-2012)
[modificare | modificare sursă]Discografia selectivă a lui Vasile Iovu prezintă titlurile înregistrărilor sale audio, organizate cronologic pe ani, în care Vasile Iovu apare în calitate de dirijor și aranjor, alături de interpreți și Orchestra de Muzică Populară „Folclor”.[2]
1999
- Cântec de leagăn – interpret: Maria Mocanu
- Chiriac, Anatol. Un detectiv la țară – interpret: Anatol Chiriac
- Copilă de om sărac – interpret: Nicolae Paliț
- Drag mi-a fost ziua de vară – interpret: Maria Mocanu
- Flăcăii în sat la noi – interpret: Nicolae Paliț
- Floare scumpă-mi ești, Marie – interpret: Vasile Marin
- Floricică verde matostat – interpret: Mihai Matieșu
- Frunzișoară de pelin – interpret: Mihai Matieșu
- La fântâna cu uluc – interpret: Maria Țărnă
- Prin pădure roua-i mare – interpret: Maria Țărnă
2000
- Anii mei de-acasă – interpret: Leonid Moșanu
- Maică, măicuța mea – interpret: Vasile Iovu
- Vasile Iovu și invitații săi: Serata omagială
2001
- M-am născut să cânt, să joc – interpret: Mihai Matieșu
- Nu zic da și nu zic ba – interpret: Mihai Matieșu
- Stimată Doamnă Poezie – interpret: Viorica Moraru
2003
- Nu știu, neică, ce ai – interpret: Maria Mocanu
2004
- Două melodii din Transilvania
- Dragostea e ca o floare – interpret: Maria Strătilă-Iovu
- Dans țărănesc – interpret: Constantin Dumitrescu
- Fie vară, primăvară – interpret: Eugenia Tudose
- M-a adus maica pe lume – interpret: Nicolae Ciubotaru
- Măiculița mea bătrână – interpret: Maria Strătilă-Iovu
- Măicuță, să nu mă dai – interpret: Eugenia Tudose
- Mi-a zis mama că m-a da – interpret: Maria Mocanu
- Pică frunza ruginie – interpret: Maria Strătilă-Iovu
2005
- Am o mândră mititică – interpret: Nicolae Paliț
- Hora – interpret: Violeta Grecu
- Peline, frate peline – interpret: Maria Mocanu
- Vin, bade, la șezătoare – interpret: Maria Mocanu
2006
- Gheorghe pălărie nouă – interpret: Nicolae Paliț
2008
- Mi se făcu ochii floare – interpret: Maria Mocanu
2012
- Trenule, mașină mică – interpret: Ion Spătaru[2]
Recunoaștere internațională și onoruri naționale
[modificare | modificare sursă]Beneficiind de înalta considerație a melomanilor, Vasile Iovu a concertat, în diverse componente, pe toate continentele, fiind aplaudat în SUA, Anglia, Elveția, Franța, India, Australia, Japonia, Germania, China și multe alte țări. A evoluat pe scene prestigioase precum Carnegie Hall din New York, Berliner Philharmonie, Teatrul Bolșoi din Moscova, Opera din Sydney, Palatul Națiunilor Unite de la Geneva și Palais des Congrès din Paris. Acasă meritele legendei naiului basarabean Vasile Iovu sunt apreciate cu titlul de Artist al Poporului, Profesor Universitar, Premiul Național și cea mai înaltă distincție de stat „Ordinul Republicii”. Înzestrat cu o sensibilitate deosebită, având alese studii muzicale, artistul și-a însușit o tehnică uimitoare, care-i permite să scoată în evidență întreaga gamă de sonorități ale acestui străvechi instrument.[5]
A participat la concerte jubiliare, comemorative, tematice, serate de creație, concerte de gală și evenimente culturale organizate la nivel guvernamental. Este autorul lucrărilor Metodă de nai, Culegere de piese pentru nai și orchestră și Programe didactice pentru nai și aranjament muzical. A colaborat cu orchestrele „Mugurel”, „Lăutarii”, Orchestra Simfonică de Stat din Moscova, Orchestra Simfonică și Jazz din Sankt Petersburg, Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Naționale din Moldova și Orchestra Simfonică a Filarmonicii „George Enescu” din București. De-a lungul carierei a colaborat cu artiști precum Gheorghe Zamfir, Maria Bieșu, Eugen Doga, Grigore Vieru, Alexandru Samoilă și Gheorghe Mustea.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ https://centruleminescubm.wordpress.com/2018/02/23/naiul-lui-vasile-iovu-suflet-si-spirit-romanesc/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Liuba Ciobanu, Victoria Cebanu (). Vasile Iovu: De versul naiului vrăjit/ Biobibliografie. Bons Offices. p. 95.
- 1 2 „Vasile IOVU, Artist al Poporului”. Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”. Accesat în .
- ↑ P, Ludmila (). „Metodă de nai [Vasile Iovu]” (în engleză). Chișinău, orașul meu. Accesat în .
- ↑ Arte și Industrii Creative. „Pe-un picior de plai, cântă un nai: concert aniversar în cinstea maestrului Vasile Iovu”. Ministerul Cuulturii. Accesat în .