Sari la conținut

Valle del Bitto di Gerola

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Valle del Bitto di Gerola
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Poziția Provincia Sondrio
Italia
Coordonate46°05′37″N 9°30′39″E ({{PAGENAME}}) / 46.093519°N 9.510898°E
Suprafață2.458 ha  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata
Cod Natura 2000IT2040027  Modificați la Wikidata

Valle del Bitto di Gerola este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 2.458 ha, integral pe uscat.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Centrul sitului Valle del Bitto di Gerola este situat la coordonatele 46°05′37″N 9°30′39″E / 46.093519°N 9.510898°E ({{PAGENAME}}).

Înființare[modificare | modificare sursă]

Situl Valle del Bitto di Gerola a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 46 de specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2014[1].[2][3]

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Situată în ecoregiunea alpină, aria protejată conține 14 habitate naturale: Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Păduri alpine de Larix decidua și/sau Pinus cembra, Grohotișuri silicioase de la nivelul montan până la nivelul zăpezii (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani), Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Păduri acidofile de Picea de la nivel montan la nivel alpin (Vaccinio-Piceetea), Pajiști alpine și boreale, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Tufărișuri subarctice cu Salix spp., Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Fânețe montane.[3]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]

  • păsări (42): inărița (Acanthis flammea), uliu porumbar (Accipiter gentilis), uliu păsărar (Accipiter nisus), minunița (Aegolius funereus), potârnichea de stâncă (Alectoris graeca saxatilis), fâsă de pădure (Anthus trivialis), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia), buha (Bubo bubo), Carduelis citrinella, Certhia brachydactyla, cojoaica de pădure (Certhia familiaris), mierla de apă (Cinclus cinclus), cuc (Cuculus canorus), ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), presură de munte (Emberiza cia), măcăleandru (Erithacus rubecula), vânturel roșu (Falco tinnunculus), cinteză (Fringilla coelebs), ciuvică (Glaucidium passerinum), Lagopus muta helvetica, sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), pițigoi moțat (Lophophanes cristatus), forfecuță gălbuie (Loxia curvirostra), Lyrurus tetrix tetrix, mierlă de piatră (Monticola saxatilis), alunar (Nucifraga caryocatactes), viespar (Pernis apivorus), codroș de munte (Phoenicurus ochruros), pitulice de munte (Phylloscopus bonelli), pitulice de munte (Phylloscopus collybita), Prunella collaris, Ptyonoprogne rupestris, mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), aușel sprâncenat (Regulus ignicapilla), mărăcinar (Saxicola rubetra), huhurez mic (Strix aluco), silvie-mică (Sylvia curruca), cocoș de munte (Tetrao urogallus), pănțărușul (Troglodytes troglodytes), mierlă gulerată (Turdus torquatus)
  • mamifere (3): liliac cu urechi de șoarece (Myotis blythii), liliac comun (Myotis myotis), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum)
  • nevertebrate (1): croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo)

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 46 de specii de plante, 4 specii de amfibieni, 13 specii de mamifere, 5 specii de nevertebrate, 11 specii de reptile.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b DM 30/04/2014 - G.U. 114 del 19-05-2014
  2. ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Valle del Bitto di Gerola”. Accesat în . 
  3. ^ a b „Valle del Bitto di Gerola”. biodiversity.europa.eu. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]