Valeriu Nicolae

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Valeriu Nicolae

Valeriu Nicolae la Bookfest 2022
Date personale
Născut (53 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Caransebeș, Caraș-Severin, România[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactivist pentru drepturile omului
programator
scriitor
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3]
limba engleză
limba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Craiova
Universitatea din Malta[*]​  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Valeriu Ciolan Nicolae (n. , Caransebeș, Caraș-Severin, România) este un jurnalist, scriitor și activist pentru drepturile omului român de etnie romă.[4]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Valeriu Nicolae s-a născut la Caransebeș pe data de 11 decembrie 1970 și a fost crescut de tatăl vitreg român și de mama romă.[4][5] Între anii 1990 și 1995 a urmat cursurile Facultății de informatică și management industrial la Universitatea din Craiova.[6][7][8] Între 2002 și 2005 a studiat la Academia de Studii Diplomatice din Valletta, Malta, obținând titlul de Master în Diplomație Bilaterală, acordat Summa cum Laude.[8][9][10]

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

Între anii 1993 și 2003 lucrează pe post de programator în Craiova, Chicago și Victoria, Columbia Britanică, Canada.[6][7][8]

Valeriu Nicolae și-a început munca de activist pentru drepturile omului în anul 2003.[6][7] Între 2003 și 2005 a fost director al European Roma Grassroots Organisation, iar între 2006 și 2011 a fost consultant al Open Society Institute Budapest.[6][7] În 2009 a fondat și a condus, până în 2013, fundația Policy Center for Roma and Minorities, un think-tank cu sediul în București.[11][12] Între 2013 și 2015 a fost director regional al activităților de advocacy al World Vision în Europa de Est, Caucazul de Sud, Orientul Mijlociu, Afganistan și Pakistan.[8] În 2020 a înființat Asociația Casa Bună care oferă consiliere, meditații, rechizite și acces la servicii medicale copiilor din cartierul Ferentari din București.[13][14][15] și din comunele Nucșoara și Lerești, județul Argeș.

A publicat articole în limba română în Dilema Veche,[16] Libertatea[17] și Adevărul,[18] în limba engleză în openDemocracy[19] și Politico[20], și în limba italiană în Internazionale.[21]

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

În anii 2015 și 2016, a fost membru al Cancelariei Primului-Ministru și secretar de stat în Ministerul Muncii în Guvernul Dacian Cioloș.[22] În aceeași perioadă a avut funcția de membru al consiliului Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului din cadrul ONU.[22] A fost între anii 2016 și 2017 reprezentant special al Secretarului General al Consiliului Europei pentru problemele romilor.[8]

A devenit membru al Partidului Libertate, Unitate și Solidaritate la fondarea acestui, părăsindu-l în 2019.[23] A candidat ca independent pentru un post de deputat în Parlamentul României la alegerile din 2020 în București, lipsindu-i 17 voturi pentru a fi ales.[9][24][25]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Este autor sau editor a peste o sută de lucrări academice în domeniul diplomației și drepturilor omului. A publicat volumele:

  • Roma diplomacy (în engleză). IDEA. . ISBN 9781932716337. 
  • We are the Roma!: One Thousand Years of Discrimination (în engleză). ‎ Seagull Books. . ISBN 978-0857420381. 
  • La mia esagerata famiglia rom (în italiană). Rubbettino Editore. . ISBN 978-8849855425. [26]
  • Nu tot ei! România în ghearele imposturii. Humanitas. . ISBN 978-973-50-7005-2. 
  • Țigan țăndări. Asociația Casa Bună. . ISBN 9789730361056. 

Filmografie[modificare | modificare sursă]

  • Toto și surorile lui, 2014, producător.[27]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul UNICEF pentru cel mai bun proiect în sport și educație (2012)[19]
  • Premiul Parlamentului European pentru „Cetățeanul Anului“ (2013)[28]
  • World’s Children’s Prize Award (Suedia, 2018)[29]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Valeriu Nicolae CV (PDF) 
  2. ^ https://stirileprotv.ro/stiri/1-decembrie/valeriu-nicolae-omul-care-sfinteste-locul.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ a b 1438407. „Child Rights hero, Valeriu Nicolae, Romania” (în engleză). Issuu. Accesat în . 
  5. ^ „Valeriu Nicolae, omul care sfințește locul. De peste 10 ani ajută familiile nevoiașe din Ferentari”. Stirileprotv.ro. Accesat în . 
  6. ^ a b c d „Ministerul Muncii Valeriu Nicolae” (PDF). 
  7. ^ a b c d „Camera Deputaților Valeriu Nicolae” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  8. ^ a b c d e „NICOLAE VALERIU CIOLAN CV”. NICOLAE VALERIU CIOLAN. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ a b „Ziua alegerilor cu independentul Valeriu Nicolae: despre „Tigrul alb", vânătoarea de CV-uri și prima slujbă la săpat șanțuri”. Libertatea. . Accesat în . 
  10. ^ „Valeriu Nicolae”. Humanitas. Accesat în . 
  11. ^ „Sala de la etajul 3. Cum a fost oprit proiectul care-i ajuta de zece ani pe copiii din Ferentari să învețe / Valeriu Nicolae: Mi-e imposibil să înțeleg cum gândesc oamenii ăștia - Educatie - HotNews.ro”. www.hotnews.ro. . Accesat în . 
  12. ^ „Valeriu Nicolae Archives” (în engleză). Diplo. Accesat în . 
  13. ^ „Timpul prezent – Valeriu Nicolae deschide Casa Bună pentru copiii din Ferentari – Radio România Cultural” (în engleză). Accesat în . 
  14. ^ „"Tata Valeriu", samariteanul din ghetoul Zăbrăuți | DW | 23.10.2020”. DW.COM. Accesat în . 
  15. ^ „Valeriu Nicolae ajută omul în ghetou, în Ferentari. Acolo regulile sunt foamea, sevrajul, violența domestică, gândacii și șobolanii. Jurnal Anti-covid 19. Ziua 24 VIDEOinterviu - Perspektiva - HotNews.ro”. www.hotnews.ro. . Accesat în . 
  16. ^ „Valeriu NICOLAE”. Dilema veche. Accesat în . 
  17. ^ „Arhive Valeriu Nicolae”. Libertatea. Accesat în . 
  18. ^ „Valeriu Nicolae”. adevarul.ro. Accesat în . 
  19. ^ a b „Valeriu Nicolae” (în engleză). openDemocracy. Accesat în . 
  20. ^ „Valeriu Nicolae” (în engleză). POLITICO. Accesat în . 
  21. ^ „Valeriu Nicolae - Notizie, foto, video” (în italiană). Internazionale. Accesat în . 
  22. ^ a b „Valeriu Ciolan Nicolae a fost numit secretar de stat în Ministerul Muncii”. Mediafax.ro. Accesat în . 
  23. ^ „Valeriu Nicolae, candidat la europarlamentare, demisionează din PLUS”. www.digi24.ro. Accesat în . 
  24. ^ „VIDEO Valeriu Nicolae, candidatul independent care (aproape) a câștigat alegerile. „Oamenii noștri politici sunt fie extremiști, fie lași"”. Europa Liberă România. Accesat în . 
  25. ^ „Valeriu Nicolae, candidat independent: „Suntem la 17 voturi de prag"”. Stirileprotv.ro. Accesat în . 
  26. ^ „Scriitorul Valeriu Nicolae prezintă La mia esagerata famiglia rom în cadrul festivalului literar „I dialoghi di Trani"”. www.icr.ro. Accesat în . 
  27. ^ „Valeriu Nicolae”. IMDb. Accesat în . 
  28. ^ „Premiul Parlamentului European pentru „Cetățeanul Anului" (2013)”. 
  29. ^ „Valeriu Nicolae - World's Children's Prize”. worldschildrensprize.org. Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Valeriu_Nicolae&oldid=16109267