Sari la conținut

Valeriu Nicolae

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Valeriu Nicolae

Valeriu Nicolae la Bookfest 2022
Date personale
Născut (55 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Caransebeș, România[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactivist pentru drepturile omului
scriitor
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3]
limba engleză
limba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Craiova
Universitatea din Malta[*]​  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Libertății, Unității și Solidarității[4]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Valeriu Ciolan Nicolae (n. , Caransebeș, România) este un jurnalist, scriitor și activist pentru drepturile omului român de etnie romă.[5]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Valeriu Nicolae s-a născut la Caransebeș pe data de 11 decembrie 1970 și a fost crescut de tatăl vitreg român și de mama romă.[5][6] Între anii 1990 și 1995 a urmat cursurile Facultății de informatică și management industrial la Universitatea din Craiova.[7][8][9] Între 2002 și 2005 a studiat la Academia de Studii Diplomatice din Valletta, Malta, obținând titlul de Master în Diplomație Bilaterală, acordat Summa cum Laude.[9][10][11]

Activitate profesională

[modificare | modificare sursă]

Între anii 1993 și 2003 lucrează pe post de programator în Craiova, Chicago și Victoria, Columbia Britanică, Canada.[7][8][9]

Valeriu Nicolae și-a început munca de activist pentru drepturile omului în anul 2003.[7][8] Între 2003 și 2005 a fost director al European Roma Grassroots Organisation, iar între 2006 și 2011 a fost consultant al Open Society Institute Budapest.[7][8] În 2009 a fondat și a condus, până în 2013, fundația Policy Center for Roma and Minorities, un think-tank cu sediul în București.[12][13] Între 2013 și 2015 a fost director regional al activităților de advocacy al World Vision în Europa de Est, Caucazul de Sud, Orientul Mijlociu, Afganistan și Pakistan.[9] În 2020 a înființat Asociația Casa Bună care oferă consiliere, meditații, rechizite și acces la servicii medicale copiilor din cartierul Ferentari din București.[14][15][16] și din comunele Nucșoara și Lerești, județul Argeș.

A publicat articole în limba română în Dilema Veche,[17] Libertatea[18] și Adevărul,[19] în limba engleză în openDemocracy[20] și Politico[21], și în limba italiană în Internazionale.[22]

Activitate politică

[modificare | modificare sursă]

În anii 2015 și 2016, a fost membru al Cancelariei Primului-Ministru și secretar de stat în Ministerul Muncii în Guvernul Dacian Cioloș.[23] În aceeași perioadă a avut funcția de membru al consiliului Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului din cadrul ONU.[23] A fost între anii 2016 și 2017 reprezentant special al Secretarului General al Consiliului Europei pentru problemele romilor.[9]

A devenit membru al Partidului Libertate, Unitate și Solidaritate la fondarea acestuia, părăsindu-l în 2019.[24] A candidat ca independent pentru un post de deputat în Parlamentul României la alegerile din 2020 în București, lipsindu-i 17 voturi pentru a fi ales.[10][25][26]

Lucrări

[modificare | modificare sursă]

Este autor sau editor a peste o sută de lucrări academice în domeniul diplomației și drepturilor omului. A publicat volumele:

  • Roma diplomacy (în engleză). IDEA. . ISBN 9781932716337. 
  • We are the Roma!: One Thousand Years of Discrimination (în engleză). ‎ Seagull Books. . ISBN 978-0857420381. 
  • La mia esagerata famiglia rom (în italiană). Rubbettino Editore. . ISBN 978-8849855425. [27]
  • Nu tot ei! România în ghearele imposturii. Humanitas. . ISBN 978-973-50-7005-2. 
  • Țigan țăndări. Asociația Casa Bună. . ISBN 9789730361056. 

Filmografie

[modificare | modificare sursă]
  • Toto și surorile lui, 2014, producător.[28]

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Premiul UNICEF pentru cel mai bun proiect în sport și educație (2012)[20]
  • Premiul Parlamentului European pentru „Cetățeanul Anului“ (2013)[29]
  • World’s Children’s Prize Award (Suedia, 2018)[30]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Valeriu Nicolae CV” (PDF). Arhivat din original (PDF) la .
  2. ↑ https://stirileprotv.ro/stiri/1-decembrie/valeriu-nicolae-omul-care-sfinteste-locul.html. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ↑ „Valeriu Nicolae”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  4. ↑ https://www-digi24-ro.cdn.ampproject.org/v/s/www.digi24.ro/amphtml/stiri/actualitate/politica/valeriu-nicolae-candidat-la-europarlamentare-demisioneaza-din-plus-1111050?amp_gsa=1&amp_js_v=a9&usqp=mq331AQIUAKwASCAAgM%3D#amp_tf=De%20la%20%251%24s&aoh=17487914533744&referrer=https%3A%2F%2Fwww.google.com&ampshare=https%3A%2F%2Fwww.digi24.ro%2Fstiri%2Factualitate%2Fpolitica%2Fvaleriu-nicolae-candidat-la-europarlamentare-demisioneaza-din-plus-1111050. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. 1 2 1438407. „Child Rights hero, Valeriu Nicolae, Romania” (în engleză). Issuu. Accesat în .
  6. ↑ „Valeriu Nicolae, omul care sfințește locul. De peste 10 ani ajută familiile nevoiașe din Ferentari”. Stirileprotv.ro. Accesat în .
  7. 1 2 3 4 „Ministerul Muncii Valeriu Nicolae” (PDF).
  8. 1 2 3 4 „Camera Deputaților Valeriu Nicolae” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  9. 1 2 3 4 5 „NICOLAE VALERIU CIOLAN CV”. NICOLAE VALERIU CIOLAN. Arhivat din original la . Accesat în .
  10. 1 2 „Ziua alegerilor cu independentul Valeriu Nicolae: despre „Tigrul alb", vânătoarea de CV-uri și prima slujbă la săpat șanțuri”. Libertatea. . Accesat în .
  11. ↑ „Valeriu Nicolae”. Humanitas. Accesat în .
  12. ↑ „Sala de la etajul 3. Cum a fost oprit proiectul care-i ajuta de zece ani pe copiii din Ferentari să învețe / Valeriu Nicolae: Mi-e imposibil să înțeleg cum gândesc oamenii ăștia - Educatie - HotNews.ro”. www.hotnews.ro. . Accesat în .
  13. ↑ „Valeriu Nicolae Archives” (în engleză). Diplo. Accesat în .
  14. ↑ „Timpul prezent – Valeriu Nicolae deschide Casa Bună pentru copiii din Ferentari – Radio România Cultural” (în engleză). Accesat în .
  15. ↑ „"Tata Valeriu", samariteanul din ghetoul Zăbrăuți | DW | 23.10.2020”. DW.COM. Accesat în .
  16. ↑ „Valeriu Nicolae ajută omul în ghetou, în Ferentari. Acolo regulile sunt foamea, sevrajul, violența domestică, gândacii și șobolanii. Jurnal Anti-covid 19. Ziua 24 VIDEOinterviu - Perspektiva - HotNews.ro”. www.hotnews.ro. . Arhivat din original la . Accesat în .
  17. ↑ „Valeriu NICOLAE”. Dilema veche. Accesat în .
  18. ↑ „Arhive Valeriu Nicolae”. Libertatea. Accesat în .
  19. ↑ „Valeriu Nicolae”. adevarul.ro. Accesat în .
  20. 1 2 „Valeriu Nicolae” (în engleză). openDemocracy. Accesat în .
  21. ↑ „Valeriu Nicolae” (în engleză). POLITICO. Accesat în .
  22. ↑ „Valeriu Nicolae - Notizie, foto, video” (în italiană). Internazionale. Accesat în .
  23. 1 2 „Valeriu Ciolan Nicolae a fost numit secretar de stat în Ministerul Muncii”. Mediafax.ro. Accesat în .
  24. ↑ „Valeriu Nicolae, candidat la europarlamentare, demisionează din PLUS”. www.digi24.ro. Accesat în .
  25. ↑ „VIDEO Valeriu Nicolae, candidatul independent care (aproape) a câștigat alegerile. „Oamenii noștri politici sunt fie extremiști, fie lași"”. Europa Liberă România. Accesat în .
  26. ↑ „Valeriu Nicolae, candidat independent: „Suntem la 17 voturi de prag"”. Stirileprotv.ro. Accesat în .
  27. ↑ „Scriitorul Valeriu Nicolae prezintă La mia esagerata famiglia rom în cadrul festivalului literar „I dialoghi di Trani"”. www.icr.ro. Accesat în .
  28. ↑ „Valeriu Nicolae”. IMDb. Accesat în .
  29. ↑ „Premiul Parlamentului European pentru „Cetățeanul Anului" (2013)”.
  30. ↑ „Valeriu Nicolae - World's Children's Prize”. worldschildrensprize.org. Accesat în .
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Valeriu_Nicolae&oldid=16697116