Val di Togno - Pizzo Scalino
| Val di Togno - Pizzo Scalino | |
 | |
  | |
| Poziția |  Provincia Sondrio Italia |
|---|---|
| Coordonate | 46°16′N 9°57′E / 46.26°N 9.95°E |
| Suprafață | 3.150 ha[1]  |
| Înființare | [1] |
| Cod Natura 2000 | IT2040021[1] |
Modifică date / text  | |
Val di Togno - Pizzo Scalino este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI, arie de protecție specială avifaunistică — SPA[3]) din Italia întinsă pe o suprafață de 3.150 ha, integral pe uscat.
Localizare[modificare | modificare sursă]
Centrul sitului Val di Togno - Pizzo Scalino este situat la coordonatele 46°15′20″N 9°56′49″E / 46.255556°N 9.946944°E.
Înființare[modificare | modificare sursă]
Situl Val di Togno - Pizzo Scalino a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 91 de specii de animale. Alte tipuri de protecție:
- arie de protecție specială avifaunistică (în iulie 2007)[3]
- arie specială de conservare (în aprilie 2014)[2][4][5]
Biodiversitate[modificare | modificare sursă]
Situată în ecoregiunea alpină, aria protejată conține 17 habitate naturale: Grohotișuri silicioase de la nivelul montan până la nivelul zăpezii (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani), Păduri alpine de Larix decidua și/sau Pinus cembra, Păduri acidofile de Picea de la nivel montan la nivel alpin (Vaccinio-Piceetea), Pajiști alpine și boreale, Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Pajiști alpine și subalpine calcaroase, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Tufărișuri subarctice cu Salix spp., Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe montane, Ghețari permanenți, Râuri de munte și vegetația erbacee de pe malurile acestora.[5]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[4]
- păsări (90): inărița (Acanthis flammea), uliu porumbar (Accipiter gentilis), uliu păsărar (Accipiter nisus), pițigoi codat (Aegithalos caudatus), minunița (Aegolius funereus), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), potârnichea de stâncă (Alectoris graeca saxatilis), fâsă de pădure (Anthus spinoletta), fâsă de pădure (Anthus trivialis), lăstunul mare (Apus apus), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), stârc cenușiu (Ardea cinerea), ciuf-de-pădure (Asio otus), cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia), buha (Bubo bubo), șorecarul comun (Buteo buteo), caprimulg (Caprimulgus europaeus), sticlete (Carduelis carduelis), cojoaica de pădure (Certhia familiaris), mierla de apă (Cinclus cinclus), șerpar (Circaetus gallicus), botgros (Coccothraustes coccothraustes), porumbel gulerat (Columba palumbus), corb (Corvus corax), prepeliță (Coturnix coturnix), cuc (Cuculus canorus), pițigoi albastru (Cyanistes caeruleus), lăstun de casă (Delichon urbicum), ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), presură de munte (Emberiza cia), măcăleandru (Erithacus rubecula), Eudromias morinellus, vânturel roșu (Falco tinnunculus), muscar negru (Ficedula hypoleuca), cinteză (Fringilla coelebs), Fringilla montifringilla, gaiță (Garrulus glandarius), ciuvică (Glaucidium passerinum), zăgan (Gypaetus barbatus), rândunică (Hirundo rustica), Lagopus muta helvetica, câneparul (Linaria cannabina), pițigoi moțat (Lophophanes cristatus), forfecuță gălbuie (Loxia curvirostra), Lyrurus tetrix tetrix, mierlă de piatră (Monticola saxatilis), cinghiță alpină (Montifringilla nivalis), codobatură galbenă (Motacilla alba), codobatură de munte (Motacilla cinerea), muscar sur (Muscicapa striata), alunar (Nucifraga caryocatactes), pietrar sur (Oenanthe oenanthe), vultur pescar (Pandion haliaetus), pițigoi mare (Parus major), pițigoi de brădet (Periparus ater), viespar (Pernis apivorus), cormoran mare (Phalacrocorax carbo), codroș de munte (Phoenicurus ochruros), codroșul de pădure (Phoenicurus phoenicurus), pitulice de munte (Phylloscopus bonelli), pitulice de munte (Phylloscopus collybita), pitulice sfârâitoare (Phylloscopus sibilatrix), pitulice-fluierătoare (Phylloscopus trochilus), ciocănitoarea verde (Picus viridis), pițigoi de munte (Poecile montanus), Prunella collaris, brumăriță de pădure (Prunella modularis), Ptyonoprogne rupestris, stăncuță alpină (Pyrrhocorax graculus), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), aușel sprâncenat (Regulus ignicapilla), aușel cu cap galben (Regulus regulus), mărăcinar (Saxicola rubetra), sitar de pădure (Scolopax rusticola), țiclete (Sitta europaea), scatiu (Spinus spinus), huhurez mic (Strix aluco), silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), silvie de zăvoi (Sylvia borin), silvie-mică (Sylvia curruca), Tachymarptis melba, fluturașul de stâncă (Tichodroma muraria), pănțărușul (Troglodytes troglodytes), sturzul viilor (Turdus iliacus), mierlă (Turdus merula), sturz-cântător (Turdus philomelos), sturz (Turdus pilaris), mierlă gulerată (Turdus torquatus), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus)
- nevertebrate (1): Euplagia quadripunctaria
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 71 de specii de plante, 4 specii de amfibieni, 29 de specii de mamifere, 27 de specii de nevertebrate, 1 specie de pești, 7 specii de reptile.[4]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Ministerul Mediului și al Protecției Teritoriului și a Mării, accesat în decembrie 2017
- ^ a b DM 30/04/2014 - G.U. 114 del 19-05-2014
- ^ a b D.G.R. 3624/2006
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Val di Togno - Pizzo Scalino”. Accesat în .
- ^ a b „Val di Togno - Pizzo Scalino”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .