Utilizator:SimonaTin12/teste
Muzeul Frida Kahlo[modificare | modificare sursă]
Muzeul Frida Kahlo (în spaniolă: Frida Kahlo Museo), de asemenea cunoscut sub numele de Casa Albastră datorită nuanței de albastru-cobalt a zidurilor, este casa memorială și muzeul de artă dedicat vieții și muncii artistei mexicane Frida Kahlo. Muzeul este plasat în Colonia del Carmen, vecină a orașului Coyoacan din Mexic. Clădirea a fost locul unde s-a născut Frida Kahlo, casa în care a crescut; a locuit alături de soțul ei, Diego Riviera timp de câțiva ani și unde mai târziu a decedat într-o cameră de la etajul superior. În 1957, Diego Riviera donează casa și conținutul acesteia pentru a-l transforma într-un muzeu în onoarea Fridei.
Muzeul conține o colecție a operelor de artă a Fridei Kahlo, Diego Riviera și alți artiști alături de lucrările de artă Mexicană folk a cuplului, artefacte pre-hispanice, fotografii, memorii, obiecte personale și multe altele. Colecția este distribuită în toate camerele casei, care au fost păstrate aceleași din 1950. Este cel mai popular muzeu din Coyoacan și unul dintre cele mai vizitate din Mexic.
Casa Albastră[modificare | modificare sursă]
Casa-muzeu este plasată în zona Colonia Del Carmen, din cartierul Coyoacan, din orașul Mexic. Cartierul Coyoacán, în special zonna Coloniei del Carmen are o reputație intelectuală și avangardistă încă din 1920, fiind casă pentru Salvador Novo, Octavio Paz, Mario Moreno și Dolores del Río. Astăzi, zona este casă a mai multor muzee.[1] Casa în sine este situată la intersecția străzilor Londres și Allende, iar ceea ce o evidențiază sunt zidurile vopsite albastru-cobalt, dându-I astfel numele de La Casa Azul (Casa Albastră).[2] [3]Asemeni majorității clădirilor din zonă, casa dispune de o curte interioară, având o grădină, fapt specific caselor încă din vremea coloniilor.[2] [3]Casa acoperă 800 metri pătrați, iar curtea, alți 400.[4] Fiind construită în 1904, a avut inițial caracteristici decorative în stil francez, dar mai târziu, fațada a fost modificată în cea simplă pe care o vedem azi.[3] [4]Clădirea are două etaje, cu numeroase dormitoare, studio, o bucătărie mare și o sală de mese. Holul principal a fost decorat cu un mozaic din piatră naturală, realizat de Mardonio Magaña, de la Școala de Pictură în Aer Liber din Coyoacan, întreaga operă fiind inspirată de picturile murale realizate de Juan O’Gorman din Campusul Universității din Coyoacan.[3]
Muzeul[modificare | modificare sursă]
Inițial, casa a fost a familiei Fridei Kahlo, dar din 1958 a devenit muzeu, dedicat în totalitate vieții și muncii acesteia. Având aproximativ 25.000 de vizitatori lunar, este unul dintre cele mai vizitate muzee din Mexic, și cel mai vizitat din Coyoacan. [4][5][6]Muzeul este finanțat în totalitate prin donații și vânzări de bilete.
Muzeul ilustrază stilul de viață al artiștilor și intelectualilor boemi din prima jumătate a secolului 20.[2] Biletul de intrare în Casa Albastră asigură, de asemenea, intrarea gratuită în Muzeul Anahuacalli din apropiere, lucru stabilit de Diego Riviera. [4]Conform arhivelor, casa de astăzi arată la fel ca cea din 1951, decorată în stil mexican,[3] dispunând de colecția personală de artă a Fridei, o colecție de artefacte pre-hispanice, vase tradiționale mexicane, lenjerii de pat; dar și obiecte personale precum fotografii, cărți poștale, scrisori, lucrări și lucrări de José María Velasco, Paul Klee și Diego Rivera. O mare parte din colecție este în vitrine, concepute pentru a fi conservate. Muzeul include, de asemenea, o cafenea și un magazin de suveniruri. [5] [6][7]
Muzeul este format din 10 camere. La parter se află o cameră care conține o parte dintre lucrările Fridei Kahlo; cum ar fi: Frida și cezariana-1907/1954, Portret de familie-1934, Ruină-1947, Portretul lui William Kahlo-1952, Marxismul va aduce sănătate-1954(arătând-o pe Frida aruncându-și cârjele), camera având Jurnalui Fridei în centru, pictat în acuarelă. [3][4]Această cameră a fost inițial o cameră de zi, unde Frida și Diego întâmpinau vizitatori și prieteni mexicani sau străini, precum Sergei Eisenstein, Nelson Rockefeller, George Gershwin, caricaturistul Miguel Covarrubias, dar și actrițele Dolores del Río și María Félix.
Următoarele două camere sunt dedicate lucrărilor și obiectelor personale ale lui Diego Riviera. În camera alăturată, sunt expuse obiectele pe care Frida le folosea zilnic: scrisori, fotografii și scrieri. Pe pereți, sunt etalate colierele pre-hispanice și rochiile în stil Tehuana ale Fridei.[2] [3]În cea de-a treia cameră, printre picturile expuse, regăsim: Portretul lui Carmen Portes Gil (1921), Ofranda Zilei Morții (1943) și Femeia cu Corp de Chitară (1916).[3]
A patra cameră conține picturi ale artiștilor contemporani precum: Paul Klee, José María Velasco, Joaquín Clausel, Celia Calderón Orozco, și o sculptură de Mardonio Magaña. A cincea cameră conține două mari figurine Iudaice, una dintre ele fiind numită ”femei frumoase„ din Tlatilco, Mexic; dar și figurine din cultura Teotihuacan.[3] Figurinele Iudaice, construite din papier-mâché, dar și alți monștri construiți în același fel, erau umplute în mod tradițional cu petarde, fiind aprinse în sâmbăta dinaintea Paștelui.
Bucătăria și sala de mese se află în camerele 6-7. Ambele sunt decorate în stilul mexican clasic, având podele de gresie galbenă, tejghea îmbrăcată în gresie albastră și galbenă; dar și o masă lungă galbenă, loc unde Frida îsi petrecea majoritatea timpului, conform spuselor surorii sale, Ruth. Cele două camere abundă în vase mari de lut, farfurii, ustensile, sticlărie, aduse tocmai din Metepec, Oaxaca, Tlaquepaque, și Guanajuato, toate cunoscute pentru obiectele lor artizanale. Decorațiunile presupuneau schelete Iudaice din papier-mâché, fiind atârnate de tavan; iar pereții erau decorați cu ghivece inscripționate cu numele Fridei și al lui Diego, alături de o pereche de porumbei care leagă un nod al îndrăgostiților.[2]
Alături de sala de mese se afla dormitorul lui Diego Riviera, având încă pălăria, jacheta și hainele sale de muncă atârnând de un sertar de perete. Lângă această încăpere se află o scară care pornește din zona curții și ajunge până la etajul superior. Această zonă conține, de asemenea, o mulțime de obiecte de artă populară și include aproximativ 2000 de picturi votive din perioada colonială și până în secolul 20, alături de alte lucrări din perioada colonială și figurine iudaice. [3][7]
Cele două camere de la etajul superior, deschise publicului, sunt dormitorul în care a decedat Frida și studioul acesteia. Acestea sunt situate într-o aripă pe care Riviera a construit-o. Mobila Fridei este încă intactă. Cenușa acesteia este așezată într-un colț, într-o urnă, alături de o mască funerară, câteva obiecte personale și oglinzi pe tavan.[3] Pe patul ei se află un corset din ipsos, corset pe care a fost obligată să îl poarte pentru a-I sprijini coloana deteriorată, iar sub baldachin se află o oglindă cu susul în jos, pe care o folosea pentru a-și picta autoportetele. La capătul patului se află pictura unui copil mort, iar la picioarele acestuia se află un colaj foto cu fotografiile lui Joseph Stalin, Vladimir Lenin, Karl Marx, Friedrich Engels și Mao Zedong. Perna patului este brodată cu mesajul ”Nu mă uita, dragostea mea.„[2] Scaunul ei cu rotile este desenat lângă un portret neterminat al lui Stalin pe un șevalet despre care se spune că I-a fost dăruit de Nelson Rockefeller. Stalin a devenit un erou pentru Frida după victoria Armatei Roșii împotriva Germaniei Naziste pe Frontul de Est în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. [2][5][6]
Turul muzeului se încheie în grădina mare din curte, care este complet închisă de cele patru aripi ale clădirii. Curtea este înconjurată de o o piramidă în trepte, o fântână și o piscină. Acestea au fost construite începând cu 1940, când Riviera s-a mutat în casă, construind cea de-a patra aripă, închizând astfel curtea. Pereții acestei aripi sunt decorați cu scoici și oglinzi.[3] Regăsim de asemenea sculpturi ale artistului mexican Mardonio Magaña.[7] O parte a curții este inscripționată cu mesajul: "Frida y Diego / vivieron en / esta casa / 1929-1954" (Frida și Diego au locuit în această casă 1929-1954). [3]
- ^ Lerch, Alejandro (). "Fachadas con historia". p. 6.
- ^ a b c d e f g Randall, Gale (30 Noiembrie , 2010.). „"The Frida Kahlo Museum"”. Mexconnect newsletter. Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ a b c d e f g h i j k l m "Museo Casa de Frida Kahlo" [Frida Kahlo House Museum] (in Spanish). INAH. Archived from the original on November 24, 2010. Retrieved November 30, 2010.
- ^ a b c d e "Museo Frida Kahlo" [Frida Kahlo Museum] (in Spanish). Government of Mexico City. Archived from the original on March 4, 2016. Retrieved November 30, 2010.
- ^ a b c Noble, John (2000). Lonely Planet Mexico City. Oakland CA: Lonely Planet. p. 139. ISBN 1-86450-087-5.
- ^ a b c Humphrey, Chris (2005). Moon Handbooks-Mexico City. Berkeley, CA: Avalon Travel Publishing. p. 73. ISBN 978-1-56691-612-7
- ^ a b c "Restauran 'Casa Azul' de Frida Kahlo" [Restor Casa Azul of Frida Kahlo]. Terra (in Spanish). Mexico. May 28, 2009. Retrieved November 30, 2010.