Usman
Usman | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 574 d.Hr.[1] ![]() Mecca, Arabia Saudită ![]() |
Decedat | (82 de ani)[2][3][4] ![]() Medina, Califatul Rashidun ![]() |
Înmormântat | Al-Baqi'[*] ![]() |
Cauza decesului | omor (traumatism fízic[*] ) ![]() |
Părinți | Affan ibn Abi al-'As[*] Urwa bint Kariz[*][2] ![]() |
Frați și surori | Umm Kulthum bint Uqba[*] Walid ibn Uqba[*] Khàlid ibn Uqba ibn Abi-Muayt[*] Aminah bint Affan[*] Umara ibn Uqba[*] ![]() |
Căsătorit cu | Umm Amr Bandage Jundub[*] Fatima Bint Al-Waleed[*] Ruqayya bint Muhammad[*] (–)[5][2] Umm Kulthum bint Muhammad[*] (din )[6][2] Q68678851[*] Umm al'-Banin bint Ayni[*] Ramlya bint Shayba[*] Na'ila bint al-Farafisa[*] (–) ![]() |
Copii | Aban bin Uthman bin Affan[*] Amr ibn Uthman[*] Abd Allah ibn Uthman[*] Sa'id ibn Uthman[*] Maryam bint Uthman[*] ![]() |
Religie | islam ![]() |
Ocupație | politician ![]() |
Limbi vorbite | limba arabă ![]() |
Apartenență nobiliară | |
Imperiul Rashidun[*] ![]() | |
Domnie | – |
Predecesor | Umar |
Succesor | Ali |
Modifică date / text ![]() |
Usman sau Uthman ibn Affan (circa 577 - 17 iulie 656) a fost al treilea calif bine-călăuzit (644- 656) și companionul și ginerele profetului Mahomed. Era un om foarte darnic și a făcut multe acte de caritate, motiv pentru care mai era cunoscut și sub numele de Al-Ghani (cel generos). A întreprins campanii militare în urma cărora a cucerit nordul Tripolitaniei (Libia de azi), Armenia și vestul Khorasanului (Afganistanul de azi). Mormântul său se află în apropiere de Moscheea Profetului din Medina.
Lui i se atribuie supravegherea colecției versetelor Coranului, a ordonat distrugerea oricărui alt text care conține versete ale Coranului după ce Coranul a fost complet colectat (circa 650-653).[7]
Acest lucru a fost făcut pentru a se asigura că doar copia coranică colectată și autentificată pe care a colectat-o Usman va deveni sursa principală pe care trebuie să o urmeze alți musulmani, asigurându-se astfel că versiunea Coranului de către Usman a rămas autentică. Deși Coranul a fost propagat în principal prin transmisie orală, el a fost deja înregistrat în cel puțin trei codici, cel mai important în codexul lui Abdullah ibn Masud din Kufa, și codexul lui Ubayy ibn Ka'b în Siria. La un moment dat între 650 și 655,[7] despre un comitet numit de Usman se crede că a produs o versiune unică în șapte exemplare, iar despre Usman se spune că „a trimis fiecărei provincii musulmane un exemplar din ceea ce au a copiat ei și a comandat orice alte materiale coranice, fie scrise în manuscrise fragmentare sau copii întregi, să fie arse.”[8]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Usman”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d IIeS / Osman ibn Affan[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ IeSBE / Osman[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ NIeS / Osman[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ IIeS / Rukaiia bint Muhammad[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ IIeS / Umm Kulsum bint Muhammad[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ a b Nöldeke, Theodor; Schwally, Friedrich; Bergsträsser, Gotthelf; Pretzl, Otto (). „The Genesis of the Authorized Redaction of the Koran under the Caliph ʿUthmān”. În Behn, Wolfgang H. The History of the Qurʾān. Texts and Studies on the Qurʾān. 8. Tradus de Behn, Wolfgang H. Leiden and Boston: Brill Publishers. pp. 251–275. doi:10.1163/9789004228795_017. ISBN 978-90-04-21234-3. ISSN 1567-2808. Accesat în .
- ^ „Volume 6, Book 61, Number 510”. Usc.edu. Arhivat din original la . Accesat în .