Polyporus squamosus

Polyporus squamosus sin. Cerioporus squamosus
	Urechea nucului, păstrăv de nuc
Clasificare științifică
Regn:	Fungi
Încrengătură:	Basidiomycota
Clasă:	Agaricomycetes
Ordin:	Polyporales
Familie:	Polyporaceae
Gen:	Polyporus
Specie:	P. squamosus
Nume binomial
	Polyporus squamosus; (Huds.) Fr. (1821)
Sinonime
	Selecție: Boletus juglandis Schaeff. (1774); Boletus cellulosus Lightf. (1777); Boletus polymorphus Bull. (1791); Boletus squamosus Huds.(1778); Polyporus ulmi Paulet (1812) ; Polyporus infundibuliformis Rostk. (1838) ; Polyporus pallidus Schulzer, (1874); Bresadolia paradoxa Speg. (1883); Cerioporus squamosus (Huds.) Quél. (1886); Trametes retirugis Bres. (1893); Bresadolia squamosa (Huds.) Teixeira (1986);
	Modifică text

Polyporus squamosus (William Hudson, 1778 ex Elias Magnus Fries (1821) sin. Cerioporus squamosus (William Hudson, 1778 ex Lucien Quélet) (1886),^[1] din încrengătura Basidiomycota în familia Polyporaceae și de genul Polyporus, este numit în popor buretele nucului, bureți negrii, burete păstrăv/bureți păstrăvi, ciupercă păstrăv, nucari, păstrăv de fag, păstrăv de nuc, păstrăvei, peștișori, urechea nucului sau urechea ulmului.^[2]^[3] El este o specie de ciuperci comestibile, fiind, când apare pe trunchiuri aflați în putrefacție, un saprofit, dar în primul rând un parazit. Atunci produce o distrugere frapantă și pricinuiește importante pagube, provocând putregaiul alb al lemnului. Se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitar sau în grupuri, deseori etajat unul peste altul, în păduri de foioase, mixte și parcuri pe arbori cu lemn de esență tare, în special pe nuci fagi și ulmi, de la câmpie la munte, dar mereu pe vreme umedă, din (aprilie) mai până iunie și încă odată din septembrie până octombrie (noiembrie).^[4]^[5]^[6]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Pălăria: are un diametru de 10-40 (60) cm, este la început cărnoasă, plată cu marginea răsucită în jos, apoi ia formă de pâlnie în zona de inserție a piciorului, devenind destul de subțire la periferie, atunci mai întâi gomoasă și în sfârșit lemnoasă. Buretele arată de sus reniform sau ca un evantai respectiv o scoică uriașă. Cuticula este netedă și galbenă până palid maronie, acoperită cu numeroși solzi maronii, dispuși în șiruri concentrice.
Tuburile și porii: Sporiferele au o lungime maximală de 1 cm și sunt decurente la picior. Coloritul este albui în tinerețe, dar se schimbă spre bătrânețe din ce în ce mai puternic la cel a cojii de alună. Porii alb-gălbui sunt inițial foarte mici, deseori presărați cu multe picături de apă, la maturitate mari, unghiulari și zimțați.
Piciorul: are o grosime de 2-6 (8) cm, este destul de tare, alb, tânăr brumat, apoi neted, foarte gros, bont, ghemuit și plin, fiind în mod normal prins de pălărie în poziție excentrică, rar centrală. În vârstă înaintată baza se înnegrește, deseori până peste mijlocul trunchiului.
Carnea: este la exemplarele tinere elastică și moale, dar pe măsură ce se maturizează, devine din ce în ce mai gomoasă, capătă apoi o consistență ca pluta și este în sfârșit lemnoasă. Are un miros puternic făinos sau de pepene verde când buretele este tănăr. La bătrânețe miroase astringent a tanin. Gustul este plăcut și dulceag.^[4]^[5]^[6]
Caracteristici microscopice: are spori fusiformi, netezi cu pereți subțiri, neamiloidozi (nu se decolorează cu reactivi de iod) și alantoidei (anatidă = un principal produs final de degradare al acizilor nucleici, în special a bazelor de purină), cu o mărime de 10-14 x 4-5 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile clavate cu 40-50 x 7-9 microni prezintă în regulă 4 sterigme, cestoide (celule de obicei izbitoare și sterile care pot apărea între basidii și himen, stratul fructifer) lipsesc.^[7]
Reacții chimice: nu sunt cunoscute.^[8]

P. squamosus, solzi
P. squamosus, pori
P. squamosus, spori
P. squamosus tineri
P. squamosus bătrân
P. squamosus ca dăunător

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Datorită aspectului său semnificativ, păstrăvul de nuc poate fi confundat numai cu puține specii ale aceluiași gen, cum ar fi: Polyporus ciliatus sin. Polyporus brumalis (necomestibil),^[9] Polyporus craterellus sin. Polyporus picipes (necomestibil),^[10] Polyporus leptocephalus sin. Polyporus varius (necomestibil)^[11] si Polyporus tuberaster (comestibil)^[12] sau cu Meripilus giganteus (tânăr comestibil)^[13]

Începători ar putea să-l confundă cu tot comestibilul Sarcodon imbricatus care însă crește pe sol și are țepi pe dedesubt.^[14]

Specii asemănătoare[modificare | modificare sursă]

Polyporus ciliatus sin. brumalis
Polyporus craterellus sin. picipes
Polyporus leptocephalus sin. varius
Polyporus tuberaster
Meripilus giganteus
Sarcodon imbricatus

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Se spune adesea oară, că urechea nucului nu are o valoare culinară deosebită. Dar prăjită în unt cu usturoi și verdețuri pe o felie de franzelă^[15] sau cu slănină și o mămăliguță precum panată și pregătită ca un șnițel,^[16] este destul de gustoasă. Se poate prepara cu el și o ciorbă.^[17] Buretele nu se potrivește pentru uscat.

Note[modificare | modificare sursă]

^ Mycobank
^ Denumiri RO 1
^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 520-521, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumiri RO 2
^ ^a ^b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 570-571, ISBN 3-405-12116-7
^ ^a ^b Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 212, ISBN 978-3-8427-0483-1
^ ^a ^b Elena Cristina Mincu, Răzvan Țuculescu: „Ciupercile din România”, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș 2010, p. 78-79
^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 963
^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 14, ISBN 3-85502-0450
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 538-539, ISBN 3-405-12081-0
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 536-537, ISBN 3-405-12081-0
^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 568-569, ISBN 88-85013-46-5
^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 534-535, ISBN 88-85013-25-2
^ Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 113
^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 211, 213, ISBN 3-426-00312-0
^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 85, ISBN 3-453-40334-7
^ Păstrăv de nuc pane
^ Ciorbă cu păstrăv de nuc

Bibiliografie[modificare | modificare sursă]

Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
Bruno Cetto vol. 1-4, 6 (vezi sus)
Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile și otrăvitoare”, Editura Casa, Oradea 2013
Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978
Marcel Pârvu: „Ghid practic de micologie”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2007
Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985
Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, ISBN 3-426-00312-0

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Urechea nucului la Wikimedia Commons
Păstrăv de nuc, film
Rețetă, film

[1] Mycobank

[2] Denumiri RO 1

[3] Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 520-521, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumiri RO 2

[Cetto_1-4] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 570-571, ISBN 3-405-12116-7

[Lamaison-5] Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 212, ISBN 978-3-8427-0483-1

[Mincu-6] Elena Cristina Mincu, Răzvan Țuculescu: „Ciupercile din România”, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș 2010, p. 78-79

[7] Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 963

[8] Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 14, ISBN 3-85502-0450

[9] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 538-539, ISBN 3-405-12081-0

[10] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 536-537, ISBN 3-405-12081-0

[11] Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 568-569, ISBN 88-85013-46-5

[12] Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 534-535, ISBN 88-85013-25-2

[13] Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 113

[14] Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 211, 213, ISBN 3-426-00312-0

[15] Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 85, ISBN 3-453-40334-7

[16] Păstrăv de nuc pane

[17] Ciorbă cu păstrăv de nuc

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]